 |
| Elizabeth Taylor si Richard Burton |
REVIEW:
Două ore de teroare, sex, religie, politică și filozofie, o fantastică premoniție a dictaturii lui Ceaușescu!
Infernul dictaturii, corupția politică, asasinatele, scenele violente, magia neagră, emanciparea populației de culoare contrapusă aceleiași populații de culoare care colaborează cu dictatura lui Papa Doc, albii care fug din Haiti sau dimpotrivă, albii care vin să propovăduiască vegetarianismul unei populații care și așa nu a văzut niciodată carnea...Frica de a vorbi, trupele de securitate, odele închinate conducătorului iubit și construcția unui centru civic faraonic în mijlocul sărăciei, curentul întrerupt și raționalizarea mâncării...erau lucruri de neînțeles publicului occidental din anii '60, ba chiar și publicului din țările comuniste, care, vai, în curând avea să trăiască pe pielea lui ceea ceea ce vedea pe ecran. "Comedianții" pare o fantastică premoniție a dictaturii lui Ceaușescu. Cine vrea să știe cam cum era atmosfera în România ultimilor ani de dictatură ai lui Ceaușescu trebuie să vadă acest film! în 1989, în ultimul an de "domnie" al lui Ceaușescu, în cea mai cruntă disperare, filmul a avut o singură proiecție la Cinemateca din București; când luminile s-au aprins, nimeni nu a avut curajul să comenteze ceea ce văzuse pe ecran: asemănarile cu ceea ce trăiau românii erau izbitoare și toată lumea era paralizată de frică; era incredibil cum un film făcut cu peste două decenii în urmă putea fi atât de actual!
După colosalul succes al filmelor "Cui i-e frică de Virginia Woolf?" și "Îmblânzirea Scorpiei", Burton dorea ca următorul lui film să fie și mai îndrăzneț, total neconvențional și, dacă se poate, la fel de senzațional. Și, evident, să aducă profit. Este posibil ca mișcările sociale din America cu privire la războiul din Vietnam să-l fi determinat să caute un film cu tentă politică, eventual despre o dictatură din lumea a treia. Romanul "Comedianții" de Graham Greene despre niște anti-eroi fără convingeri care își descoperă umanitatea călătorind într-o țară răvășită de dicatură (Haiti), promitea o ecranizare de succes. Personajele romanului și dialogurile erau deosebit de consistente. În plus, poveștile de dragoste ilicită în mijlocul furtunilor politice de la tropice au fost dintotdeauna o rețetă sigură de succes la Hollywood, încă de pe vremea filmului "Casablanca".
Dar publicul nu era pregătit să vadă un asemenea film îndrăzneț pentru epoca sa: un thriller politic. Era pentru prima oară când Hollywoodul scotea pe piață un film politic de mare buget cu mari actori. Titlul filmului dădea impresia că este vorba despre o comedie și publicul spera să îi vadă pe Taylor si pe Burton într-o nouă comedie romantică, modernă de data asta. Ceea ce vedeau pe ecran era o dramă tulburătoare, cu probleme dificile la care publicul larg era prea puțin receptiv. La vremea premierei filmului, America se confrunta cu mișcările de stradă legate de drepturile civile și cu începuturile mișcării Black Panther. Scenele cu oameni de culoare, cu ochelari de soare, care agresează femei albe ziua în amiaza mare erau tulburătoare pentru publicul american, amintindu-i de potențialele pericole de acasă. Pe de altă parte, subiectul politic, radiografia unei dictaturi, făceau ca filmul să poată fi cu greu distribuit peste tot în lume. Totuși, în Europa, "Comedianții" a fost foarte bine primit și de critici și de public.
Un britanic apatic suferă o transformare emoțională în anii de coșmar ai dictaturii lui Francois “Papa Doc” Duvalier din anii '60 în Haiti. Este povestea oamenilor care în timpul unui regim dictatorial, când și-au pierdut orice speranță, supraviețuiesc prin umor și iluzii. Comedianții sunt britanicii Brown și Jones, americanii Smith (doamna și domnul), ambasadorul german Pineda și soția. Numele lor de familie, atât de banale, sunt parcă ecoul personalităților lor neurotice, care sunt insignifiante și interșanjabile, în comparație cu scara tragediei și a asasinatelor de lângă ei. Brown (Richard Burton) tocmai se întoarce de la New York într-un efort disperat de a-și vinde hotelul din Port-au-Prince, moștenit de la mama sa. De fapt, adevăratul motiv al întoarcerii lui în Haiti este legătura amoroasă pe care o are cu Martha (Liz Taylor), soția ambasadorului Germaniei (Paul Ustinov). Dl. Smith (Paul Ford) este un politician american idealist, un fost candidat la președinția Statelor Unite, care vine în Haiti ca să inaugureze o școală și un centru de sănătate dedicat vegetarianismului. El și soția sa (Lillian Gish) sunt vechi luptători pentru drepturile omului și au credința ca sunt pregătiti pentru orice întâmplare. Jones (Alec Guinnes) este un traficant de arme care vine să-i aprovizioneze cu arme pe așa numiții Tontons Macoutes (poliția secretă a lui Papa Doc). Din nefericire, asociatul lui Jones din Miami a fugit cu banii plătiți în avans, lăsându-l pe acesta la mâna odioșilor criminali. Jones este catalizatorul întregii povești, cel care aduce împreună toate persoanjele și cel de la care încep drama și acțiunea filmului.
Pentru publicul de azi, filmul poate părea usor..."colonial", pentru că drama haitiană serveste ca decor personajelor albe, anglo-saxonii veniti sau aflati in Haiti. Cateva scene răman antologice: tinerii de culoare care poartă ochelari negri de soare (politia secretă), veniti să vandalizeze funeraliile unui dizident; tinerii scolari adunati pe un stadion ca să vadă o executie publică; o ceremonie voodoo, unde un pui viu este decapitat si preotul improască cu sange in aer pană descoperă persoana care va trebui să fie sacrificată...
Colaborarea dintre Taylor-Burton si Graham Greene a deschis ochii lumii asupra situatiei din Haiti. Impreună au dat viată unei lumi pline de caractere puternice, descriind o tară săracă, cu jungle fetide, cu reminescente ale vechilor colonisti francezi, cu ritualuri voodoo stranii, cu o beznă infricosătoare si cu raidurile inspăimantătoare ale Tontons Macoutes. "Comediantii" a infătisat ororile dicatoriale ale lumii a treia. Dar publicul anilor '60 nu era pregătit pentru a vedea asa ceva si nici nu ii păsa. Vestul era incă in boom economic, iar tările comuniste erau si ele in plin dezghet ideologic la acea vreme. Cine să creadă că la doi pasi de casă există asa ceva?
Romanul ii fusese inspirat lui Greene de vizita pe care o făcuse in Haiti in 1963 ca să-si viziteze un prieten. Tocmai avusese loc o lovitură de stat, care adusese la putere un nou dictator: "Papa Doc" Duvalier si Greene dorea să vadă cu ochii lui ce insemna acest lucru. Ceea ce a descoperit a fost un cosmar. Duvalier conducea tara prin frică si teroare cu ajutorul politiei secrete, Tontons Macoutes. Legenda presupunea ca Duvalier isi trăgea energia prin ritualuri voodoo. Opozantii regimului dispăreau subit in inchisori din care nu aveau să iasa niciodată, iar populatia era infricosată.
Cand s-a pus problema ecranizării romanului, echipei de filmare i s-a interzis accesul in Haiti. Studiourile au trebuit să găsească alte locatii, astfel că filmul s-a turnat in Dahomey (Benin), in Africa de vest, unde umiditatea si căldura tropicală aproape că se simt in fiecare cadru al filmului. Dar, chiar si aici, membrii echipei au primit amenintări cu moartea. Graham Greene insusi a fost de fată la filmări spre a se asigura de acuratetea ecranizarii. Regizorul filmului era un veteran al teatrului britanic, Peter Glenville, cu care Burton mai lucrase la "Beckett", film care il propulsase pe regizor la Hollywood. In mod paradoxal, dupa "Comediantii" Glenville nu a mai lucrat niciodată la Hollywood.
Cu tot efortul depus si in ciuda distributiei stelare, "Comediantii" a avut un succes "moderat". Primul "defect" a venit din cauza titlului, foarte bun pentru un roman, dar neclar pentru un film. Publicul se astepta la o comedie cu mari actori si in schimb vedea un thriller politic cu scene terifiante, dacă nu oribile de-a dreptul. Al doilea "defect" era că filmul apărea la un moment total nepotrivit pentru ca publicul să fie sensibil la astfel de teme. Al treilea "defect" vine de la rigorile unei productii comerciale, destinate publicului larg, obligată să ramană la suprafată, să fie superficială, pentru a putea atrage mai multe categorii de public. Iar al patrulea "defect" venea chiar de la Taylor si Burton. Piata era supra-saturată de filmele lor. Jumătate din profiturile industriei de film din prima jumatate a anilor '60 provenea de la filmele cu Taylor si cu Burton, făcute impreună sau separat. De această data era prea mult. Este primul film al cuplului Taylor-Burton care nu a mai adus profiturile uriase cu care erau obisnuiti producătorii, reusind să aduca "doar" de 2 ori banii investiti in productie.
Pană la urma filmul transcende către intrebările existentialiste: cine suntem noi, ce roluri jucăm in această viată si care este rostul lor? Iubirea, violenta, pasiunea, rasul, agonia devin greu de demarcat intr-o astfel de lume. Fiecare "comediant" este fortat să isi joace rolul pană la capăt, trecand prin dragoste si ură, patriotism si egoism, comedie si tragedie de-a lungul a 2 ore de sex, religie, politică si filozofie. Este un film despre „cei angajati” si „cei neangajati”, comediantii fiind cei neangajati, oamenii fără patrie, fără credintă, dezabuzatii si aventurierii. Ei joacă in viată roluri diverse, patetice sau grotesti, amuzante sau disperate, dar niciodata eficiente. Martha, frumoasa soţie a ambasadorului sud-american Pineda, îşi găseşte consolarea în braţele lui Brown, om fără rădăcini, fără idealuri. Jones, un şarlatan chipeş ce pretinde a fi un ofiţer în rezervă, încearcă să isi ascundă adevărata vocaţie, aceea de traficant de arme. Destinul aduce impreună toate aceste personaje. Vor reusi oare să trăiască cu adevărat? Vor inceta de a mai fi comedianti?
Cu sigurantă, nivelul intelectual ridicat al filmului nu l-a putut transforma intr-un succes la box-office de anvergura "Cleopatrei". Totusi, publicul a fost interesat si incantat mai degrabă de distributia excelentă, decat de subiectul sumbru al filmului. In primul rand este Richard Burton, care este sublim, probabil in cel mai bun rol al lui. Apoi este Peter Ustinov, intr-un rol inspirat de ambasador incornorat. James Earl Jones este la inceputul carierei sale, iar veterana Lillian Gish, regina filmelor mute, este o surpriză incantătoare. Elizabeth Taylor este incă frumusetea stiută de lumea intreagă, dublată de un joc retinut si credibil. Si desigur, mai este Alec Guinness, adevărata revelatie a filmului!
TITLUL FILMULUI
"COMEDIANTII"/"THE COMEDIANS" (S.U.A./M.G.M./1967)
PROMO
"Acesti oameni mint, inseală, distrug...si chiar incearcă să iubească"
(M.G.M.)
Un hohot de ras in bezna inspăimantatoare din Haiti, unde sinistra politie secretă a lui Papa Doc a instaurat o teroare de nedescris.
DESCRIERE
Pe vremea dictaturii lui Papa Doc, insula Haiti a devenit un tăram al violentei si al terorii. Numai un grup mic de rebeli indrăzneste să se opună tiraniei. Datorită acestei situatii, din vaporul care soseste in Port-au-Prince coboară doar 4 pasageri...Primul este un tip total apolitic, cinic si indiferent la ceea ce se petrece in jur: Brown (Richard Burton), care se reintoarce in insulă pentru a-si vinde hotelul si ca să isi reia povestea de dragoste cu Martha Pineda (Elizabeth Taylor), sotia plictisită a ambasadorului Germaniei (Peter Ustinov). Următorii doi sunt Domnul si Doamna Smith (Paul Ford si Lilian Gish), un cuplu american care doreste să deschidă aici un centru vegetarian. Cel de-al patrulea este misteriosul maior Jones (Alec Guiness), care nu conteneste in a-si povesti aventurile din războiul din Burma. La debarcare, Jones este imediat arestat si aruncat in inchisoare. Putin mai tarziu, Brown găseste un cadavru in piscina goală a hotelului. Cei doi Smith iau parte la inmormantarea ministrului dizident asasinat (cel găsit in piscina hotelului) si sunt martori la violentele la care văduva este supusă de catre Tontons. Cei doi Smith află si că Jones este inchis si, indignati, il conving pe Brown să intermedieze eliberarea lui Jones. Ei reusesc să il elibereze, dar nu au habar că Jones era de fapt un traficant de arme...In curand Smiths realizează că misiunea lor in Haiti este imposibilă, iar Jones descoperă că nu-si poate onora contractul cu politia secretă, asa că se refugiază la ambasada lui Pineda, pentru a scăpa de represalii. Intre Jones si Martha se dezvoltă o relatie de camaraderie, ceea ce il enervează si il face gelos pe Brown. Ca să il indepărteze de Martha, Brown il atrage pe Jones intr-un complot: să se alăture rebelilor condusi de Henri Philipot, nepotul ministrului asasinat si să ii antreneze in luptă, dată fiind pregătirea sa militară. Intr-o intalnire la ambasada lui Pineda, un distins chirurg si patriot, Dr. Magiot (James Earl Jones), aranjează cum să fie scos din ambasadă maiorul Jones, fără ca politia secretă să isi dea seama. Desi Dr. Magiot este asasinat brutal de politie, Brown preia initiativa si il scoate din ambasadă pe Jones, deghizandu-l in femeie. In timpul călătoriei nocturne spre munti, unde urmau să se intalnească cu rebelii, maiorul Jones i se confesează lui Brown, mărturisind că de fapt, el nu este maior, nu este militar deloc! In zori, politia secretă ii descoperă si Jones este impuscat. Rebelii ajung la timp si il salvează pe Brown, care preia rolul lui Jones si devine seful rebelilor! La randul lor, ambasadorul si sotia lui pără;sesc insula, iar, in avion, Martha priveste in jos, gandindu-se ce destin va avea iubitul ei, de-acum lider al rebelilor...
DISTRIBUTIA
Richard Burton (Brown), Elizabeth Taylor (Martha Pineda), Alec Guinness (maiorul Jones), Peter Ustinov (ambasadorul Pineda), Paul Ford (Mr. Smith), Lillian Gish (Mrs. Smith).
REGIA
Peter Glenville.
SCENARIUL
Graham Greene, dupa propriul sau roman cu acelasi titlu.
PRODUCATOR
Peter Glenville.
MUZICA
Laurence Rosenthal.
IMAGINEA
Henri Decae.
GENUL
drama, thriller politic, dragoste.
FILM COLOR
Metrocolor, Panavision.
DURATA
160 minute.
FILMAT
intre ianuarie - aprilie 1967
PREMIERA
octombrie 1967
NOMINALIZAT la
- premiul Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Lilian Gish).
PREMII
- premiul KCFCC pentru cel mai bun actor in rol secundar (Alec Guiness);
- premiul NBR pentru cel mai bun actor in rol secundar (Paul Ford).
TRIVIA
- spre a o determina pe Elizabeth Taylor să joace in "Comediantii", producătorul si regizorul Peter Glenville i-a spus că a obtinut acordul Sophiei Loren pentru a juca in film, pe un salariu mult mai mic decat standardul de 1 milion de dolari al Elizabethei Taylor. Taylor a acceptat pe loc să joace in film pentru "doar" 500.000 de dolari, cu conditia ca aparitia ei in film sa nu totalizeze mai mult de 30 de minute!
- este singurul film in care Richard Burton a fost mai bine plătit decat sotia sa, Elizabeth Taylor. El a incasat 750.000 de dolari, dar prezenta sa in film este de trei ori mai mare decat a Elizabethei Taylor;
- filmul a fost turnat in Africa, in Dahomey, si pe Coasta de Azur, in Franta.
- in timpul filmărilor la "Comediantii", Taylor si Burton au aflat despre rezultatele de la premiile Oscar din 1967: Taylor a castigat, iar Burton a pierdut...Pierderea lui Burton si-a pus amprenta atat asupra relatiei personale dintre Taylor si Burton, cat si asupra vietii profesionale, in competitia acerbă dintre cele două super-staruri.
- dictatorul Republicii Haiti i-a dat in judecată pe Liz Taylor si Richard Burton!
- un scurt documentar despre film, intitulat "Comediantii in Africa", descriind dificultătile prin care a trecut echipa de filmare, a aparut in 1967.
- in 1977, Alec Guiness avea să joace in "Războiul stelelor", in rolul lui Obi-Wan Kenobi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu