 |
| Elizabeth Taylor |
Austria, la începutul secolului al XX-lea: un grup de așa ziși prieteni se reunește pentru un weekend la un palat de provincie. Toți sunt legați între ei de aventuri romantice mai mult sau mai puțin știute. Cei doi bărbați de la masă sunt foști, actuali sau viitori iubiți ai frumoasei actrițe Desiree Armfeldt (Elizabeth Taylor), iar nevestele celor doi sunt unite de gelozia lor împotriva ei. Dar Desiree vrea să simplifice lucrurile și să se așeze la casa ei, fiind ea însăși geloasă pe celelalte două pentru faptul că sunt căsătorite...
La sfârșitul anilor '70 Elizabeth Taylor părea să fi intrat în zodia filmelor muzicale: „A fost odată un Hollywood”, „Pasărea Albastră” și acum... „Mica muzică nocturnă”! Pentru publicul din lumea întreagă Elizabeth Taylor era o actriță de dramă și ultima mare stea a Hollywoodului, dar nimeni nu-și imagina că ea ar și putea cânta! Trecuseră zeci de ani de când cântase în „Cynthia” sau dansase în „Dragostea e mai bună că oricând”. În „A fost odată un Hollywood” Elizabeth Taylor povestea despre începuturile carierei sale la M.G.M., iar în „Pasărea Albastră” avusese câteva scurte scene în care cântase și dansase împreună cu copiii din film. De această dată era vorba despre un adevărat music-hall, ceva ce Liz Taylor nu mai făcuse niciodată! Pentru actriță era o nouă provocare, era în stilul ei binecunoscut: să aleagă roluri despre care nimeni nu ar fi crezut că ea le-ar putea interpreta, în frunte cu ea însăși!
Regizorul Harold Prince pusese în scenă comedia muzicală „Mică muzică nocturnă” pe Broadway cu câțiva ani înainte și fusese un real succes cu peste 600 de reprezentații. Inspirată de filmul „Surâsul unei nopți de vară” al celebrul regizor suedez Ingmar Bergman, piesa își avea acțiunea, desigur, în Suedia. Numai că... în film vedem că totul se petrece în Austria! Asemenea unui dans de epocă în care participanții se schimbă între ei, „Mica muzică nocturnă” este ca o șaradă a dorinței în pași de dans. „Dansatorii”, combinați de soartă în diferite cupluri, încearcă să manipuleze în avantajul lor circumstanțele vieții.
Calificată mai mult ca nimeni alta în a portretiza o divă, Elizabeth Taylor face unul dintre rolurile sale cele mai bune de la sfârșitul anilor '70. În rolul unei actrițe de teatru care începe să își dea seama că viața nu este veșnică, Taylor este delicioasă, elegantă, spirituală, subtilă și încă frumoasă. Fără niciun efort aparent, Taylor glisează între comedie și dramă. A rămas celebră și controversată în același timp, interpretarea pe care Elizabeth Taylor o dă faimoasei melodii "Send în the Clowns". Taylor nu era ceea ce se numește o cântăreață, nu avea tehnicile necesare care să-i permită să devină o cântăreață. Cei care se așteptau să vadă o Maria Callas au fost decepționați. Cei care adoră să vadă actori cântând în filme, actori care știu să frazeze și să emoționeze publicul, au fost încântați.
Este un musical onest și fermecător. Ar fi putut fi și mai rău! În competiția cu mai tinerele Diana Rigg și Lesley Ann-Down, Elizabeth Taylor face un scor bun, deși este filmată prost în destul de multe cadre, deși nu este în cea mai bună formă fizică (în timp ce rivalele sunt la capacitate maximă!)... Elizabeth Taylor preferă să își diminueze forța de seducție sexuală în favoarea forței emoționale și dramatice - lucru de neiertat pentru criticii care și-au dorit să o vadă doar frumoasă și atât.
TITLUL FILMULUI
„MICA MUZICĂ NOCTURNĂ”/A LITTLE NIGHT MUSIC (Austria - S.U.A./ New World Pictures)
DESCRIERE
Actrița de teatru, Desiree Armfeldt (Taylor), trecută de prima tinerețe și obosită de viața ei de turnee interminabile, forțată să trăiască departe de fiica ei, pune la cale un complot prin care să se mărite cu fostul ei iubit, Frederick Egerman (Len Cariou). Numai că acesta tocmai ce s-a însurat cu tânăra de 18 ani, Anne (Lesley-Anne Down), care este încă virgină! Desiree însăși este încă într-o relație cu un militar de carieră, Carl-Magnus (Laurence Guittard), a cărui soție este o scorpie geloasă (Diana Rigg) și fostă colegă de școală cu Anne. De aici va începe un carusel al farselor, plin de muzică și comedie.
DISTRIBUȚIA
Elizabeth Taylor (Desiree Armfeldt), Diana Rigg (Charlotte Mittelheim), Len Cariou (Frederick Egerman), Lesley Anne-Down (Anne Egerman).
REGIZOR
Harold Prince
SCENARIUL
Hugh Wheeler, Ingmar Bergman
PRODUCĂTOR
Elliot Kastner
IMAGINEA
Arthur Ibbetson
MUZICA, VERSURI
Stephen Sondheim, Jonathan Tunick
FILMAT
Septembrie - Octombrie 1976
PREMIERA
Decembrie 1977
FILM COLOR
Eastmancolor
DURATA
124 minute
GENUL
musical, dragoste, comedie
NOMINALIZAT la
- premiul Oscar pentru cele mai bune costume (Florence Klotz)
PREMII
- premiul Oscar pentru cea mai bună muzică (Jonathan Tunick)
TRIVIA
- piesa și filmul s-au inspirat din filmul lui Ingmar Bergman, „Surâsul unei nopți de vară”;
- "Send în the clowns" a devenit una dintre cele mai de succes melodii ale culturii pop;
- au existat multe relatări greșite despre cum a cântat Elizabeth Taylor, dar, de fapt, ea interpretează cu propria voce doar "You Must Meet My Wife" și "Send în the Clowns"; Len Cariou vorbește pe larg despre cât de nervoasă era Elizabeth Taylor numai la gândul că trebuia să cânte! La celelalte melodii din film, vocea ei a fost dublată de Elaine Tomkinson.
 |
| Elizabeth Taylor |
