Elizabeth Taylor in "Singurul joc in oras" (1970)

REVIEW:
Fran este o dansatoare deja consolata cu viata fara sens pe care o duce in Las Vegas. Joe este un pianist ratat care isi da toti banii la zaruri si ruleta. Jocul dintre cei doi le poate schimba viata. Filmul are in distributie doi dintre cei mai frumosi actori ai marelui ecran dintotdeauna: Elizabeth Taylor si Warren Beatty. De aceasta data, Taylor se confrunta cu o serioasa dificultate: aceea de a interpreta o dansatoare de cabaret, inca tanara, inca frumoasa si inca sexy! In ultimii ani, marele public deja se obisnuise cu imaginea unei Elizabeth Taylor care interpreta femei puternice, trecute de prima tinerete, femei grase si alcoolice, precum Martha din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?" si Sissy Goforth din "Boom!". Atat de mult isi dorise Liz Taylor sa fuga de imaginea sa de femeie frumoasa, sa interpreteze roluri de compozitie, incat - in termeni de competitie cu noile frumuseti ale marelui ecran din acea vreme, gen Raquel Welch sau Ursula Andress - ea nu mai era ceea ce indeobste se numeste un sex-symbol, o "babe", o "bomba sexy".

In "Singurul joc din oras", Taylor, la varsta de 37 de ani, trebuia sa re-devina femeia tanara, frumoasa si sexy, asa cum si-o reamintea toata lumea din filmele din anii '40 si '50. Problemele grave de sanatate ale Elizabethei Taylor de la sfarsitul anilor '60 isi pusesera amprenta asupra siluetei sale: Liz Taylor era inca frumusetea admirata de o lume intreaga, dar nu mai era nici tanara si nici slaba. Silueta de invidiat din "Cleopatra" era...istorie! Liz Taylor pare ca pentru acest film a urmat o dieta drastica din care s-a oprit la un moment dat, pentru ca da, chipul Elizabethei Taylor este de o frumusete perfecta, picioarele sunt zvelte, miscarea ei este tinereasca si extrem de feminina, dar, una peste alta, Liz Taylor este cam durdulie ca sa ne-o imaginam dansatoare intr-un cazino din Las Vegas...Dar, noul deceniu avea sa-i trezeasca apetitul Elizabethei Taylor de a re-deveni "cea mai frumoasa femeie din lume", astfel ca silueta ei va recapata formele apetisante cu care isi obisnuise publicul, in viitoarele filme din anii '70, cum ar fi "Hammersmith a evadat" sau "Miercurea cenusii".

Chiar si in acest film este sesizabila fluctuatia in greutate a actritei si, la un moment dat, o regasim pe acea Liz Taylor sexy si frumoasa din urma cu un deceniu, din "BUtterfield 8". Astazi stim ca Taylor era sub o medicatie excesiva, ca durerile de coloana erau insuportabile si ca trebuia sa poarte corsete pentru a se putea deplasa. Marele public avea o serioasa problema in a si-o inchipui pe Elizabeth Taylor drept o fata din clasa muncitoare, care se zbate sa-si castige existenta, mai ales in rol de dansatoare care isi economiseste fiecare banut si e foarte atenta cu cheltuielile. Dar, chiar si asa, Liz Taylor reuseste sa fie credibila si, la un moment dat, uitam cu totii ca pe ecran este cea mai scump platita actrita din lume. Ceea ce vedem este o fata simpla, Fran Walker, a carei imagine este cat se poate de departe de ceea ce era in viata reala actrita care o interpreta.

Studiourile 20th Century Fox au platit 500.000 de dolari pentru drepturile de ecranizare a piesei, inca inainte ca ea sa fie jucata pe Broadway. Piesa s-a dovedit a fi un fiasco si a avut doar 16 spectacole. In ciuda acestui fapt, Fox a mers mai departe cu proiectul si a trimis scenariul Elizabethei Taylor, care a acceptat rolul contra unui salariu de 1.250.000 de dolari. Bugetul filmului s-a ridicat la 11.000.000 de dolari si superproductia a fost filmata la Paris, la cererea Elizabethei Taylor, pentru a fi aproape de Richard Burton, care filma la Paris in filmul "The Staircase", impreuna cu Rex Harrison (Cezar din "Cleopatra"). Taylor nu putea sta departe de Burton, care la acea vreme - din nefericire - devenise dependent de alcool. Astfel, un film care avea ca tema principala Las Vegas-ul si jocurile de noroc, o tema eminamente americana, a fost turnat in intregime la...Paris! In ziua de azi, starurile de la Hollywood pot cere mari sume de bani pentru a juca intr-un film, dar nimeni nu mai poate cere ceea ce Taylor a cerut: ca un film sa fie produs acolo unde doreste ea, pentru ca acolo se simte mai bine ! Astfel ca devine aproape o placere sa urmaresti strazile, cazinourile si interioarele Las Vegas-ului, construite special pentru Taylor la Paris.

Regia a fost incredintata veteranului George Stevens, care mai lucrase cu Elizabeth Taylor la doua imense succese: "Un loc sub soare" si "Uriasul". Frank Sinatra fusese distribuit initial in rolul lui Joe, dar cand Taylor s-a imbolnavit, filmarile au fost re-programate, iar Sinatra a trebuit sa renunte pentru ca era deja implicat in alte proiecte. El a fost inlocuit cu tanarul Warren Beatty (mai mic cu 5 ani decat Taylor), care tocmai terminase "Bonnie si Clyde". Elizabeth Taylor si Warren Beatty reusesc sa intre perfect in roluri. El lucreaza intr-un bar ca pianist, iar ea este dansatoare intr-un cazino. Intr-o noapte, iesind de la munca, ea intra singura in acest bar si pleaca impreuna cu pianistul...Impotriva dorintei amandurora, intre ei se infiripeaza o dragoste adevarata, desi amandoi si-ar fi dorit doar o aventura. Ea este intr-o relatie cu un barbat insurat, iar el este un impatimit al jocurilor de noroc. Tocmai cand cei doi incep sa se obisnuiasca cu noua lor situatie, trecutul ii ajunge din urma. In ciuda defectelor filmului (prea claustrofobic, poate prea lung), chimia dintre Taylor si Beatty, performantele lor actoricesti si finalul neasteptat fac din "Singurul joc in oras" un film care a trecut testul timpului.

"Singurul joc in oras" avea sa fie ultimul film din indelungata cariera a marelui cineast american George Stevens. Din pacate, scenariul nu a permis din start realizarea unei noi capodopere. Sa aduci impreuna nume de asemenea calibru (Taylor, Beatty si Stevens) ca sa ecranizezi o piesa minora sentimentala, era ca si cum ai fi incercat sa faci o croaziera pe Mediterana la bordul unei barci cu vasle...Fara injectiile de viata administrate de Taylor si Beatty, acest film ar fi fost uitat de multa vreme. Titlul filmului, devenit ulterior o expresie populara in America, se referea nu la faptul ca "singurul joc in oras" ar putea fi jocul la ruleta sau jocul de-a prostitutia, asa cum ne-am astepta fiind vorba de Las Vegas, ci se referea la jocul de-a casatoria!

Pentru a ne-o face credibila pe Taylor in rol de dansatoare, George Stevens ne arata la inceputul filmului o scena cu un ansamblu de dansatoare la un show din Las Vegas, dupa care face un zoom pe chipul lui Taylor, care pare sa danseze in rand cu celelalte fete. Chipul Elizabethei Taylor este inca una din marile atractii ale epocii noastre, dar silueta ei rotunjoara nu poate fi aceea a unei fete dintr-un ansamblu de dans! Beatty, care aduce destul de mult cu George Hamilton, reuseste sa fie un playboy vulnerabil, dornic sa joace adevaratul joc al vietii: dragostea. Stevens trateaza aceasta poveste de comedie romantica in stilul lui binecunoscut: epic si grandios. Scenografia si sunetul sunt impresionante. Pe tot parcursul filmului avem impresia ca Stevens deschide o noua poveste, ca exploreaza o noua tema, dar filmul se reintoarce in matca lui, la ceea ce il obliga scenariul destul de gol si de banal.

Punctul slab al filmului este scenariul lui Frank D. Gilroy: surpinzator de fad, bun mai degraba pentru un film tv de duminica. Povestea se dorea o comedie romantica despre felul in care oamenii interactioneaza. Din pacate, totul este aproape previzibil si superficial. Cateva din dialogurile lui Gilroy sunt comice in mod involuntar, desi s-ar fi dorit filozofice, pline de inteles profund. Drept urmare, pana si regia lui George Stevens pare obosita, in ciuda performantei de a filma Las Vegas-ul la...Paris! Cei care salveaza filmul sunt Elizabeth Taylor (superba si emotionanta) si Warren Beatty (inspirat si plin de prospetime).

Warren Beatty este de-a dreptul fermecator, foarte bine distribuit in rol. Potrivit lui Taylor, Warren Beatty era atat de curtat, de vanat de femei, incat Taylor si Beatty abia apucau sa-si vorbeasca in pauzele de filmare. Burton venea pe platouri, urmarea scenele de dragoste dintre Taylor si Beatty si apoi se "confesa" presei de scandal ca sotia lui are o aventura cu Beatty. Taylor ii spunea ca e nebun, ca Beatty e un copil, ca e ca un frate mai mic pentru ea. "Si ce ? Nu s-au mai vazut incesturi ?" - ii replica Burton, in stilul sau plin de umor. Presa internationala a relatat pana la ultimul detaliu realizarea acestei superproductii, ne-uitand sa consemneze ca orice platou unde filmeaza Elizabeth Taylor seamana cu o "curte a Renasterii". Filmul a iesit pe piata la inceputul lui 1970, fara a avea succesul scontat la box-office. Poate ca acest fapt a facut ca filmul sa fie bine primit de critica de specialitate, care a comentat ca "in sfarsit, milioanele lui Miss Taylor nu se mai bazeaza pe ochii ei violeti si pe surasul provocator, ci pe talentul si pe temperamentul ei artistic". Ca si in cazul Gretei Garbo, cu decenii in urma, publicul tinta al Elizabethei Taylor era de-acum cel european. De aproape 10 ani Liz Taylor nu mai fusese in America (decat ocazional), ba chiar incercase sa renunte la cetatenia americana de dragul lui Richard Burton si acest lucru este unul din factorii care au dus la scaderea cotei sale la box-office pe continentul american.

TITLUL FILMULUI
"SINGURUL JOC IN ORAS"/"THE ONLY GAME IN TOWN" (S.U.A./20th Century Fox/1970)

PROMO
"Zarurile erau viciul lui. Viciul ei erau barbatii" (Fox)

DESCRIERE
Doi ratati, o dansatoare si un pianist, cauta o distractie si dau peste o adevarata dragoste. Fran Walker (Elizabeth Taylor) este o dansatoare veterana in Las Vegas, care are o relatie cu Lockwood (Charles Braswell), un businessman din San Francisco, insurat si fericit ca poate avea si nevasta si amanta. Fran incepe o relatie cu Joe Grady (Warren Beatty), un pianist care lucreaza intr-un bar si este impatimit de jocurile de noroc. Fran si Joe stabilesc la inceput ca relatia lor sa fie pe termen scurt, sa fie doar sex si atat, pana cand Joe va face rost de bani sa plece la New York. Dar, cu timpul, cei doi se indragostesc impotriva vointei lor. Viata lor impreuna este marcata de castigurile si pierderile lui Joe la jocurile de noroc si se complica atunci cand amantul lui Fran apare in Las Vegas. Acesta vine cu o veste la care Fran nu se mai astepta: a divortat si este gata sa o ia pe Fran de nevasta. Totusi, acum cand visul i s-a implinit, Fran nu il mai vrea pe Lockwood, pentru ca este iremediabil indragostita de Joe. La randul sau, Joe, desi a castigat la jocuri suma necesara pentru a incepe o noua viata la New York, ia decizia sa joace cel mai mare dintre jocuri: casatoria cu Fran.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Fran Walker), Warren Beatty (Joe Grady), Charles Braswell (Thomas Lockwood), Hank Henry (Tony).
REGIZOR
George Stevens.
SCENARIUL
Frank D. Gilroy.
PRODUCATOR
Fred Kohlmar, Edgar Lansbury.
IMAGINEA
Henri Decae.
MUZICA
Maurice Jarre.
FILMAT intre
septembrie 1968 - martie 1969.
PREMIERA
ianuarie 1970.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
113 minute.
GENUL
drama romantica, dragoste.

TRIVIA
- salariul Elizabethei Taylor a fost de 1.250.000 de dolari;
- salariul lui Warren Beatty a fost de 750.000 de dolari;
- Warren Beatty era fratele bunei prietene a Elizabethei Taylor: Shirley McLaine;
- Elizabeth Taylor a cerut ca filmul sa fie produs la Paris. Studiourile au acceptat, iar bugetul a crescut considerabil, deoarece Las Vegas-ul a trebuit sa fie re-creat la Paris.
- dupa 86 de zile de filmare in Paris, echipa de filmare a trebuit, totusi, sa se mute in Las Vegas pentru inca 10 zile de filmare.
- desi fundalul din film se presupune ca este Las Vegas, filmul s-a turnat la Paris, deoarece sotul Elizabethei Taylor turna un film in Franta, iar Liz Taylor nu dorea sa stea fara el.
- se spune ca Warren Beatty detesta cazinourile si jocurile de noroc, dar a acceptat sa joace in acest film, incantat ca avea sa lucreze cu George Stevens si Liz Taylor;
- dupa acest film, Elizabeth Taylor a luat o pauza de aproape doi ani.

Elizabeth Taylor in "Cavalerul nisipurilor" (1965)

REVIEW:
O femeie frumoasa si temperamentala intalneste un preot casatorit si frustrat. Cam asta se intampla in acest film al caruit titlu este dat de o pasare care incearca sa-si reia zborul. Astazi filmul poate parea de-a dreptul plictisitor de lung, dar la vremea lansarii sale a spart toate recordurile la box-office si a scos pur si simplu lumea din fata televizoarelor inapoi in salile de cinema. Indragostitii nefericiti si fanii Elizabethei Taylor vor fi incantati sa vada un astfel de film, dar, altfel, este inexplicabil cum aceasta superproductie superficiala a putut fi vizionata de atat de multa lume si continua sa fie! Dar poate ca aceasta era cheia succesului in industria filmului...Singura explicatie este puterea magica exercitata asupra publicului din intreaga lume de catre Taylor si Burton, pentru ca succesul filmului nu a avut nimic de-a face cu performantele artistice ale actorilor, faultate de scenariul destul de prafuit si de regia incredibil de obosita.

Cuplul Taylor-Burton nu inceta sa tina treaza atentia publicului. A ramas in memoria colectiva trecerea lor prin capitalele europene, care semana cu aceea a unui maharajah: masini Rolls Royce, 200 de valize, secretare si coafori, copiii cu bone si profesori, avocati, cameriste, doctori, fotografi, caini, pisici si body-guards. Niciun vames nu-i cerea pasaportul vreodata Elizabethei Taylor, atat era de iubita si de cunoscuta. Cand se cazau la vreun hotel, cei doi inchiriau complet trei etaje pentru intreg anturajul, ei alegand sa stea la mijloc, pentru a se feri de presa sau de a fi auziti de alti oameni din hotel. Daca mergeau la vreun restaurant, nu faceau niciodata o rezervare, pentru ca patronii se dadeau peste cap sa le ofere o masa pentru ei si pentru animalele lor. Au devenit legendare bacsisurile pe care le lasau.

Dupa documentarul despre Londra, Elizabeth Taylor a ales sa nu mai joace in filme, insotindu-l pe Richard Burton in proiectele acestuia. Dupa ce Burton a terminat "Becket", in care juca alaturi de Peter O'Toole, cei doi au plecat in Mexic, unde Burton urma sa joace in "Noaptea Iguanei" de John Huston. Aici, Taylor-Burton au descoperit in Puerto Vallarta, un satuc de pe coasta Pacificului, o casa pe care au cumparat-o (Casa Kimberley). Fapt fara precedent, acest satuc a devenit datorita cuplului Taylor-Burton o mare statiune de litoral, cautata de toata lumea! In primavara lui 1964, Burton incepe turneul cu piesa "Hamlet" de William Shakespeare in Canada si S.U.A. Desi nu facea parte din proiect, prezenta Elizabethei Taylor si implicarea ei in productie au facut ca piesa sa fie cel mai mare succes de pe Broadway. Tot atunci, in martie 1964, la Montreal, Elizabeth Taylor si Richard Burton se casatoresc, la 9 zile dupa ce Eddie Fisher a fost de acord sa-i acorde divortul Elizabethei Taylor. In New York, multimi imense ii asteptau la intrarea in teatru doar ca sa ii zareasca si blocau pur si simplu centrul orasului. Frank Sinatra marturisea ca nu a vazut niciodata in viata sa asa ceva, iar el stia ce spune! Pana si Elizabeth Taylor a prins gust pentru teatru si cei doi vor da in 1964 o reprezentatie de poezie pe Broadway. Richard Burton parea ca are tot ceea ce-si putea dori un barbat: o cariera solida, cea mai frumoasa femeie din lume si bani, mai ales bani...Noul proiect ("The Sandpiper") nu promitea nimic bun din punct de vedere artistic, dar oferea ceva sigur: bani, foarte multi bani!

In "The V.I.P.'s" Taylor trebuia sa aleaga intre doi barbati; acum, in "The Sandpiper", Burton trebuie sa aleaga intre doua femei. Povestea din film este extrem de atractiva, dar scenariul face tot ce poate ca sa o spuna cat mai lent, desi totul s-ar fi putut spune intr-o singura ora! Peisajele salbatice de pe coasta Californiei si valurile Oceanului Pacifc te vor vraji, superba muzica din film te va atinge, iar frumusetea fascinanta a Elizabethei Taylor poate ca te va tintui in scaun doua ore intregi...Filmul, un mare succes de casa al anilor '60, este - totusi - un diamant fals care, desi trateaza subiecte aproape tabu pentru acea vreme, nu reuseste sa treaca dincolo de superficial.

TITLUL FILMULUI
"CAVALERUL NISIPURILOR"/"THE SANDPIPER" (S.U.A./M.G.M./1965)

PROMO
"Ea e femeia care insufla barbatilor gustul vietii / O poveste de dragoste pentru adulti / I-ai spus despre relatia ta cu mine ? Cum ai putut spune cuiva asa ceva despre mine, mai ales nevestei tale ?" (M.G.M.).

DESCRIERE
Taylor (Laura Reynolds) este o artista boema care traieste retrasa cu copilul ei din flori, Mason (Danny Reynolds), intr-o vila fabuloasa de pe plaja de la Big Sur, una dintre cele mai spectaculoase zone de pe coasta Californiei. Cum de isi permite sa aiba o asemenea casa, desi artistei nu-i pasa de bani...scenariul uita sa explice. Taylor doreste sa-si tina fiul deoparte de educatia asigurata in scolile publice americane si devine ea insasi profesoara sa. Acest lucru o aduce in conflict cu autoritatile locale. Mason intra mereu in bucluc, neavand alte idei despre moralitate, altele decat mama sa nonconformista il invata. Cand Thatcher (judecatorul Thompson) delibereaza ca Mason trebuie ori sa mearga la scoala, ori sa ii fie luat, Taylor se supune si il trimite pe Mason la o scoala privata condusa de preotul episcopelian Richard Burton (Dr. Edward Hewitt), care este casatorit cu Eve Marie Saint (Claire Hewitt) si are doi copii. Mason ii uluieste pe Burton si pe Saint cu cunostintele sale literare si incepe sa se acomodeze la scoala, fara niciun fel de probleme. Taylor este furioasa ca nu il mai poate educa ea insasi pe Mason, iar furia sa indreptata impotriva lui Burton se transforma treptat intr-o dragoste pasionala pentru acesta, asa cum toata lumea care priveste filmul astepta de mult sa se intample. Scenele de dragoste erau incendiare pentru vremea aceea. Taylor este inconjurata de prieteni hippie, artisti boemi, inclusiv de Charles Bronson (Cos Erickson) pe post de sculptor, care ii face lui Taylor o statuie nud. Burton este sfasiat de vinovatie, de amorul ilicit cu Taylor. Nemaiputand suporta, el se confeseaza sotiei sale. Noua situatie il transforma dintr-un manager model, intr-un luptator impotriva ipocriziei, rafuindu-se cu politicienii locali si facand publica relatia sa cu Taylor. Asta fiind situatia, Taylor decide sa se desparta de el. Burton, la randul sau, decide sa se desparta si de sotie si de amanta, sa isi paraseasca si slujba si sa se retraga pentru a-si recapata credinta si moralitatea.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Laura Reynolds), Richard Burton (Dr. Edward Hewitt), Eva Marie Saint (Claire Hewitt), Charles Bronson (Cos Erickson), Robert Webber (Ward Hendricks), James Edwards (Larry Brant), Torin Thatcher (Judecatorul Thompson), Tom Drake (Walter Robinson), Morgan Mason (Danny Reynolds).
REGIA
Vincente Minnelli.
SCENARIUL
Martin Ransohoff, Irene Kamp, Louis Kamp, Dalton Trumbo, Michael Wilson.
PRODUCATOR
Martin Ransohoff, John Calley.
IMAGINEA
Milton Krasner.
MUZICA
Johnny Mandel.
FILM COLOR
Metrocolor.
DURATA
117 minute.
GENUL
dragoste, drama.
FILMAT
intre septembrie 1964 - decembrie 1964.
PREMIERA
iunie 1965.

NOMINALIZAT la
- Golden Laurel pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor); Globul de Aur pentru cea mai buna coloana sonora;
PREMII
- Oscar pentru cea mai buna muzica ("The Shadow Of Your Smile" de Johnny Mandel); Golden Laurel pentru cea mai buna muzica; Grammy pentru cea mai buna muzica;

TRIVIA
- Taylor a primit 1 milion de dolari pentru rol plus 10% din incasari, iar Burton 750.000 si probabil ca si publicul ar fi trebuit sa primeasca bani pentru a veni sa vada filmul; dimpotriva, publicul a dat bani si a urcat filmul pe primul loc la box-office;
- cu acest film, Richard Burton intra pentru prima data in Top Ten la box-office, direct pe primul loc, iar Taylor trece pe locul 11!
- exterioarele au fost filmate in California timp de 8 saptamani, iar apoi filmarile s-au mutat in Franta, deoarece Taylor si Burton nu puteau lucra mai mult in S.U.A. din cauza taxelor; restul s-a filmat la Paris;
- filmarile din California au avut loc la Big Sur, Pfeiffer Beach, Point Lobos State Reserve, Bixby Creek Bridge si the Coast Gallery din Monterey;
- era primul film al cuplului de cand erau legal casatoriti, iar publicul era nerabdator sa ii vada;
- Taylor fusese absenta de pe ecrane in ultimii doi ani, dar Burton lucrase din plin la "Becket", "Noaptea Iguanei" si la "Hamlet";
- filmul "The Sandpiper" a avut premiera la Radio City Music Hall in New York si, in ciuda cronicilor acide, publicul a dat navala sa ii vada pe Taylor si pe Burton.
- muzica din film este intr-adevar superba si a fost preluata de toate orchestrele din lume si cantata in toate restaurantele de pe toate meridianele si continua sa fie cantata si in ziua de azi;
- personajul Laura Reynolds are grija de o pasare ("cavalerul nisipului") care si-a rupt o aripa; pasarea va ramane in casa Laurei pana cand se vindeca si poate zbura din nou; pasarea este folosita ca simbol al filmului, sugerand viata si libertatea;
- cantaretul german Nico a fost figurant la acest film;
- Charles Bronson este la inceputul carierei, interpretand un sculptor beatnik;
- Sammy Davis Jr. a fost initial angajat sa interpreteze rolul lui Charles Bronson, la sugestia Elizabethei Taylor, dar a trebuit sa se retraga datorita unui angajament in Las Vegas si pentru ca era de neconceput la acea vreme o iubire intre o femeie alba si un barbat de culoare;
- Raquel Welch a fost dublura Elizabethei Taylor in cateva scene de pe plaja;
- copilul din film era fiul actorului James Mason;
- sculptura din lemn rosu care o infatiseaza pe Elizabeth Taylor goala a fost distrusa cand s-a descoperit ca era invadata de termite.

Vezi TRAILER aici.

Vezi MAKING OF THE SANDPIPER aici.

Elizabeth Taylor in "The V.I.P.'s" (1963)

REVIEW:
La vremea inceperii productiei acestui film, Taylor si Burton erau cuplul cel mai faimos al planetei. Isi incepusera furtunoasa dragoste pe platourile de la Roma, la "Cleopatra", film care inca nu fusese scos pe piata. Vaticanul a acuzat-o pe Taylor de "vagabondaj erotic", iar Camera Reprezentantilor si Senatul S.U.A. erau pe punctul de a introduce o lege care sa le interzica lui Taylor si Burton sa mai puna vreodata piciorul in America. Afacerea Taylor-Burton era atat de notorie incat ajunsese in toate straturile societatii. Cand publicistul Warren Cowan a vizitat Casa Alba, Jacqueline Kennedy l-a intrebat: "Warren, crezi ca Elizabeth Taylor se va marita cu Richard Burton?".

Producatorul Anatole de Grunwald, prieten cu Richard Burton si cel care ii prilejuise acestuia prima aparitie a sa pe marele ecran, in "The Last Days of Dolwyn" (1949), dorea sa faca un film care sa profite de recenta notorietate a lui Burton, de imensa publicitate a "Cleopatrei" si sa lanseze imediat filmul pe ecrane, chiar inaintea "Cleopatrei". De Grunwald ar fi dorit-o pe Sophia Loren in rolul sotiei fugare din "The V.I.P.'s", desi stia ca Elizabeth Taylor era singura care putea garanta un succes de casa universal, dar recenta traheotomie si desele probleme de sanatate din timpul filmarilor "Cleopatrei" o faceau pe Elizabeth Taylor sa fie un risc pentru orice casa de filme. Ea nu mai putea fi asigurata, mai ales dupa ce Lloyd's pierduse milioane de dolari pe despagubirile platite pentru Elizabeth Taylor. Richard Burton stia ca steaua lui norocoasa este Elizabeth Taylor, iar Grunwald a decis sa riste stiind capacitatea lui Taylor de a atrage publicul in salile de cinema. Un risc care avea sa-i aduca de 5 ori mai multi bani decat investise ! "Sophia sa stea acasa la ea, la Roma; eu voi face acest film !", a spus Elizabeth Taylor si in decembrie 1962 a plecat la Londra pentru noua productie cinematografica. Taylor a fost platita cu 1 milion de dolari, iar Burton cu 500.000 de dolari, plus procentul corespunzator din incasari pentru amandoi. "The V.I.P.'s" era o noua superproductie care a costat 3,3 milioane de dolari, o nimica toata dupa standardele "Cleopatrei"...

Drama conjugala din film era aproape o copie a vietii reale a celor doua staruri: Burton, cu constiinta vinovata, era incapabil sa aleaga intre Taylor si sotia sa. In timp ce Burton era cazat la Hotel Dorchester impreuna cu Taylor, Sybil Burton si cele doua fete ale lor locuiau intr-o alta parte a Londrei. Burton, stresat si obisnuind sa bea masiv, pendula intre cele doua. In final, dupa 5 saptamani de la inceperea filmarilor, Burton a decis sa divorteze de Sybil si, dupa cum declara el, sa faca o femeie cinstita din Taylor. Avand la baza piesa de teatru a lui Terence Rattigan despre hazard, despre cum poate schimba destinele unor oameni intarzierea unui avion (datorita ceţei de pe aeroportul Heathrow), filmul avea in distributie staruri care mai de care mai celebre: Orson Welles, Louis Jourdan, Elsa Martinelli, Rod Taylor, Maggie Smith, Margaret Rutherford si, desigur, cuplul Taylor-Burton. Scandalul de la Roma se muta la Londra, intr-un decor luxuriant si drama din spatele ecranului era cu mult mai interesanta decat cea din film !

Inceputul filmului are darul sa fascineze pe oricine: automobile Rolls-Royce, covorul rosu care duce la salonul V.I.P. de pe aeroportul Heathrow, flashurile aparatelor de fotografiat, sampanie la gheata, palarii elegante, pahare de martini si de coniac, tigari scumpe, toate cu scopul de a face publicul sa-si doreasca sa faca parte din lumea Elizabethei Taylor si a lui Richard Burton.
Scenariul filmului era inspirat dintr-o intamplare adevarata: Vivien Leigh dorise sa il paraseasca pe sotul ei, Laurence Olivier, si sa fuga cu iubitul ei, Peter Finch. Fuga urma sa aiba loc de pe aeroportul Heathrow, dar ceaţa a facut ca zborul sa intarzie si Vivien Leigh s-a razgandit.

De aici, Rattigan a dezvoltat o ţesatura de intrigi, un grup de oameni cu destinele lor, forţaţi sa fie in acelasi loc si in acelasi timp datorita ceţei londoneze: un producator de film trebuie sa paraseasca Anglia ca sa fuga de impozite, o ducesa se duce sa lucreze in America pentru face rost de bani ca sa-si intretina castelul, un industrias e pe punctul de a da faliment etc. Nu intamplator, "The V.I.P.'s" seamana cu Grand Hotel (1932), pentru ca, initial, M.G.M. a dorit un remake al acestui film in care jucasera Greta Garbo, John Barrymore, Wallace Beery si Joan Crawford, film care spunea povestea oaspetilor unui hotel de lux berlinez, ale caror pasi si destine se intersecteaza pe parcursul sederii lor acolo.

Producatorul de origine rusa Anatole "Tolly" de Grunwald spunea ca lui ii plac filmele frumoase, despre lux si bogatie si exact asta a obtinut: magnatul Richard Burton si o Liz Taylor sclipind de diamante stand la masa cu prieteni bogati pe un yacht imens; Louis Jourdan in costume scumpe, jucand poker; actrita italiana Elsa Martinelli pe post de diva in devenire; Margaret Rutherford in rol de ducesa in razboi cu palariile sale; Rod Taylor luptandu-se sa isi salveze fabrica de tractoare si Orson Welles, producatorul de filme superbogat si evazionist.

De Grunwald a planificat ca filmarile sa dureze 10 saptamani, dorind sa termine productia inainte ca filmul "Cleopatra" sa fie lansat. Filmarile au inceput inainte ca productia la "Cleopatra" sa se termine. "The V.I.P.'s" a avut premiera la trei luni dupa cea a "Cleopatrei" si a doborat toate recordurile la box-office, atat in America, cat si in Europa. Multi au vazut mai intai "The V.I.P.'s" si apoi "Cleopatra", pentru ca pentru "Cleopatra" biletele erau vandute in avans pe luni de zile. Publicul, pur si simplu, nu se putea satura de Elizabeth Taylor si Richard Burton.

TITLUL FILMULUI
"OAMENI FOARTE IMPORTANTI"/"HOTEL INTERNATIONAL"/"THE V.I.P's" (S.U.A.- Marea Britanie/M.G.M./1963)

PROMO
"O poveste de dragoste a timpurilor moderne" (M.G.M.).
Dupa 3 ani de absenta de pe marile ecrane, Elizabeth Taylor revine in 1963 cu doua filme, amandoaua superproductii, amandoua pe primele locuri la box office: "Cleopatra" si "The V.I.P.'s". Celebritatea ei este universala, iar presa relateaza ca doar trei oameni sunt cunoscuti de absolut toata lumea, pe toate meridianele: Papa de la Roma, Regina Angliei si Liz Taylor. Cuplul Taylor-Burton este motivul atat al existentei acestui film, cat si al succesului financiar urias; ca atare, amandoi fac ceea ce se asteapta de la ei: cele doi sunt frumosi, eleganti si sufera la fel de frumos si de elegant. Taylor reuseste sa transmita o mare tensiune nervoasa sub o aparenta voluptoasa.

DESCRIERE
Atunci cand o ceaţa densa londoneza paralizeaza traficul aerian, vietile catorva oameni sunt profund afectate. Asa cum spune si titlul, acestia fac parte din elita sociala. Elizabeth Taylor doreste sa-si paraseasca sotul, care este un magnat enorm de bogat (Richard Burton), in favoarea unui playboy (Louis Jourdan). Un producator de filme (Orson Welles) spera sa plece din Londra, impreuna cu noua sa descoperire, o starleta italiana (Elsa Martinelli), ca sa evite plata impozitelor. Un om de afaceri australian (Rod Taylor), insotit de o secretara devotata si adorabila (Maggie Smith), este nerabdator sa ajunga la New York ca sa evite falimentul firmei sale. O aristocrata saracita, o ducesa nonconformista (Margaret Rutherford) nu ar prea dori sa plece in Florida ca sa castige bani, dar castelul ei trebuie intretinut cumva. Inainte ca ceaţa sa dispara, vietile acestor personaje se intersecteaza, iar spectatorul va asista la drame si intorsaturi de situatie neasteptate.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Frances Andros), Richard Burton (Paul Andros), Louis Jourdan (Mark Champselle), Elsa Martinelli (Gloria Gritti), Margaret Rutherford (Duchess of Brighton), Maggie Smith (Miss Mead), Rod Taylor (Les Mangrum), Orson Welles (Max Buda), Linda Christian (Miriam Marshall).
REGIA
Anthony Asquith.
SCENARIUL
Terence Rattigan, dupa propria sa piesa.
PRODUCATOR
Anatole de Grunwald, Roy Parkinson.
MUZICA
Miklós Rózsa.
IMAGINEA
Jack Hildyard.
FILM COLOR
Metrocolor.
DURATA
119 minute.
GENUL
drama, dragoste.
FILMAT
intre ianuarie - martie 1963.
PREMIERA
septembrie 1963.

NOMINALIZAT la
- BAFTA pentru cea mai buna imagine, Globul de Aur pentru cea mai buna actrita tanara (Maggie Smith)
PREMII
- Oscar pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Margaret Rutherford); Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Margaret Rutherford); Golden Laurel pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Margaret Rutherford).

TRIVIA
- bijuteriile purtate in film de Elizabeth Taylor erau din colectia sa personala; brosa de smarald era daruita de Richard Burton, iar diadema din scenele de inceput era daruita de Mike Todd;
- omul de televiziune David Frost joaca un rol de...reporter de televiziune;
- Margareth Rutherford, interpreta clasica a lui Miss Marple, este cea care a cules aplauzele criticilor si a castigat premiul Oscar;
- Maggie Smith, actrita de teatru, era aproape debutanta in filme, iar cariera ei a avut un traseu ascendent constant;
- in foarte multe ţari "The V.I.P.'s" a avut premiera inaintea "Cleopatrei";
- cu acest film, Elizabeth Taylor si-a restabilit prestigiul de actriţa serioasa, profesionista, dupa scandalul imens cu "Cleopatra"; in ciuda riscului reprezentat de sanatatea ei, casele de film i-au oferit atatea roluri incat ar fi putut juca in cate 5 filme pe an, timp de un deceniu;
- in urmatorii ani Taylor a preferat sa il lase pe Burton sa fie "vioara intai", ea fiind practic cel mai bun agent de publicitate al lui Richard Burton.

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "BUtterfield 8" (1960)

REVIEW:
"Am fost cea mai mare curva a tuturor timpurilor!" spune Elizabeth Taylor in rolul care i-a adus primul premiu Oscar in 1960. "Este cel mai pornografic scenariu pe care l-am citit vreodata" - spunea actrita despre filmul pe care M.G.M. a obligat-o sa il faca. La sfarsitul anilor '50, Elizabeth Taylor era cel mai mare star de cinema. Nu doar ca filmele ei erau mega-hituri la box-office, dar ea insasi era an de an nominalizata la premiul Oscar: 1957 - pentru "Raintree County", 1958 - pentru "Pisica pe acoperisul fierbinte", 1959 - pentru "Deodata, vara trecută"... Viata personala a lui Taylor era la fel de dramatică precum filmele ei. După o căsătorie fericita cu cel de-al treilea soţ (Mike Todd), sfarsita tragic prin moartea acestuia într-un accident de avion, Taylor incepe o afacere amoroasa cu cel mai bun prieten al răposatului, cântăreţul Eddie Fisher, care isi paraseste nevasta si copiii pentru Liz. Astfel, Taylor trece in cateva luni de la imaginea vaduvei neconsolate alaturi de care suferea intreaga America, la imaginea distrugatoarei de casnicii blamata de intreaga opinie publica. Scandalul a fost imens! Nevasta parasita era buna prietena a lui Taylor, Debbie Reynolds...America si lumea intreaga s-au impartit in doua tabere si nimeni nu a ramas indiferent, dar Taylor si-a vazut de drum si l-a luat de barbat pe Eddie Fisher. In 1959, după aproape doua decenii sub contract la M.G.M., Taylor se apropia de sfârşitul contractului. Mai mult, potrivit intelegerii facute de Mike Todd cu M.G.M., Taylor credea ca este libera de contract si ca poate accepta uluitoarea oferta a celor de la 20-Century Fox: un milion de dolari plus 10% din incasarile brute pentru a juca în "Cleopatra". Era cel mai mare salariu primit vreodata de vreun actor! Sperând să profite de notorietatea lui Taylor, M.G.M. scoate de la naftalina un scenariu pe care il deţineau de ani de zile si o anunta pe Taylor ca daca accepta sa joace in "BUtterfield 8", atunci si numai atunci va fi libera de contract...Inainte de a fi Regina Egiptului, Taylor trebuia sa fie o curva de lux din New York! Era de-a dreptul insultator pentru Taylor modul cinic in care M.G.M. se folosea de viata ei particulara...Taylor a pus conditii drastice: filmarile sa se faca la New York, sa fie adusa Helen Rose pentru a-i face costumele, Sydney Guilaroff sa o coafeze si sa i se dea un rol in film si lui Eddie Fisher, cel de-al 4-lea ei soţ!.

După terminarea productiei la "BUtterfield 8", Taylor a plecat la Londra pentru a incepe filmarile la "Cleopatra", dar aceasta e o alta poveste...Sa amintim doar ca Elizabeth Taylor s-a imbolnavit de gripa asiatica si ca i s-a facut o traheotomie de urgenta pentru a putea supravietui...A fost chiar declarata moarta, dar si-a revenit spectaculos! Lumea intreaga a iertat-o si la doar cateva saptamani dupa operatie, Hollywoodul i-a acordat premiul Oscar pentru 'BUtterfield 8"! Deborah Kerr, Melina Mercouri, Shirley MacLaine, contracandidatele ei la Oscar, nici nu s-au prezentat la ceremonie, fiind toate in favoarea lui Taylor! Singura care a venit a fost Greer Garson, care era si prezentatoare...Chiar si Debbie Reynolds, prietena inselata, avea sa spuna: "La dracu! Pana si eu am votat-o pe Elizabeth Taylor!"...

Bestseller-ul "BUtterfield 8" (1935) de John O'Hara a fost inspirat de o ştire care relata despre descoperirea trupului neînsufleţit al unei tinere pe o plajă din Long Beach. Circumstanţele morţii acesteia nu au fost niciodată elucidate, dar O'Hara porneşte de la această tragedie pentru a imagina viaţa acelei femei în New York-ul de la începutul anilor 1930, din perioada prohibiţiei şi a marii depresii economice. Acţiunea se întinde pe o perioadă de aproape o săptămână, este alertă, caleidoscopic construită. Drepturile de ecranizare fusesera cumparate de M.G.M. de ani de zile. "BUtterfield 8" a fost considerat o carte şocantă, fiind interzisă în Australia până în 1963. Filmul a fost un mega-hit pe toate continentele.

TITLUL FILMULUI
"VENUS CU VIZON"/ "BUtterfield 8" (S.U.A./M.G.M./1960)

PROMO
"Ea este cea mai dorita femeie din oras si cea mai disponibila. Tot ce trebuie sa faceti este sa sunati la...BUtterfield 8" (M.G.M.).

DESCRIERE
Liz Taylor o interpreteaza pe Gloria, un top model cu moravuri indoielnice, care descopera ultima sansa de a trai o dragoste adevarata cand il intalneste pe Weston Ligget (Laurence Harvey), cu care petrece o saptamana intreaga. Acesta avea un mariaj nefericit (se insurase pentru banii nevestei sale), lucru pentru care se detesta. Gloria si Weston se indragostesc, dar inainte de a-si gasi fericirea, trebuie sa se confrunte cu ceea ce este mai rau in ei insisi. "BUtterfield 8" este o melodrama de inalta clasa, plina de culoare, haine elegante, replici spontane, emotii tulburatoare, dar mai presus de orice, filmul este traversat de o tristete sfasietoare. Nicio alta actrita nu ar fi putut reda simultan furia si sinceritatea personajului asa cum o face Elizabeth Taylor. Filmul pare inchistat in moralitatea anilor '30- '50, dar interpretarea Elizabethei Taylor face din Gloria un amestec de durere, furie si vulnerabilitate, o eroina care trece dincolo de timpuri si moravuri. Este uşor în timp ce urmăriţi acest film sa va dati seama de ce era Elizabeth Taylor considerata cea mai frumoasa si mai sexy femeie. Prezenţa ei pe ecran este extraordinara. "BUtterfield 8" este un film clasic de drama, desi este foarte deprimant şi destul de previzibil.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Gloria Wandrous), Laurence Harvey (Weston Liggett), Eddie Fisher (Steve Carpenter), Dina Merrill (Emily Liggett), Mildred Dunnock (Mrs. Wandrous), Betty Field (Mrs. Fanny Thurber).
REGIA
Daniel Mann.
SCENARIUL
John Michael Hayes, Charles Schnee, dupa romanul lui John O'Hara.
PRODUCATOR
Pandro S. Berman.
FILMAT
intre: ianuarie - martie 1960.
PREMIERA
noiembrie 1960.
FILM COLOR
Metrocolor.
DURATA
109 minute.
GENUL
drama.

Vezi CEREMONIA DE PRIMIRE A PREMIULUI OSCAR DE CATRE ELIZABETH TAYLOR aici.

NOMINALIZAT la
- Oscar pentru cea mai buna imagine (Charles Harten, Joseph Ruttenberg), Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor).
PREMII
- Oscar pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor).

TRIVIA
- titlul (literele mari "B" şi "U") vine de la modalitatea de a forma un numar de telefon în S.U.A. acelor ani - un număr modern ar fi folosit 288 în loc de BUtterfield 8, care era o retea telefonica ce servea zona Manhattan's Upper East. Cand se forma BU, de fapt se formau cifrele 28, ceea ce echivala cu 288 - primele trei cifre dintr-un numar de sapte.
- Elizabeth Taylor a detestat acest film si, chiar si dupa ce a aflat ca este un succes, avea sa declare: "Va spun eu ca acest film e o mizerie !";
- criticii au fost de acord cu Elizabeth Taylor: au demolat filmul, dar au elogiat-o pe actrita pentru interpretarea magistrala;
- multe din scenele cu Eddie Fisher au fost taiate la montaj, fiind considerate mediocre si neconvingatoare;
- atunci cand a vazut filmul - la o previzionare la M.G.M. - Elizabeth Taylor a aruncat cu pantofii in ecran si a scris cu ruj pe usa producatorului: "No Sale" ("nu se vinde"), aidoma personajului ei din film;
- pentru acest film, Elizabeth Taylor a primit 125.000 de dolari;
- prietena de-o viata a Elizabethei Taylor, Shirley McLaine, nominalizata si ea in acelasi an la Oscar, cand a aflat ca a pierdut a declarat: "Am pierdut din cauza unei traheotomii!", facand aluzie la boala Elizabethei Taylor si la valul de simpatie despre care gurile rele spun ca a fost principalul motiv pentru care a castigat premiul Oscar;
- producatorul Pandro S. Berman este cel care a produs filmul care a facut-o star pe Elizabeth Taylor in 1944: "Vis de glorie".

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Raintree County" (1957)

REVIEW:
Cu "Raintree County", Elizabeth Taylor incepe seria nominalizarilor la Oscar, an de an. De aici inainte toate filmele in care va juca sunt mari productii, cu buget imens si salarii pe masura. Daca pe plan profesional Elizabeth Taylor pare sa cunoasca doar succese din ce in ce mai mari, in viata particulara are un nou esec: casatoria cu Michael Wilding se destrama.

Superproductie de mare buget care, la vremea lansarii, a fost cel mai scump film produs pana la acea data. "Raintree County" este unul dintre ultimele filme ale casei M.G.M. de proportii epice.

TITLUL FILMULUI
"ARBORELE VIETII"/"IN CAUTAREA FERICIRII"/"RAINTREE COUNTY" (S.U.A./M.G.M./1957)

PROMO
"O poveste de iubire in timpul Razboiului Civil" (M.G.M.).

DESCRIERE
Conceput ca un "Pe aripile vantului" pentru generatia cinemascopului, "Raintree County" a fost un mare succes de casa al M.G.M. Elizabeth Taylor este frumoasa sudista care se indragosteste de pacifistul Montgomery Clift din Indiana. Faptul ca Monty Clift este logodit cu Eva Marie Saint, nu o impiedica pe Liz Taylor sa obtina ceea ce vrea. Astfel, Liz Taylor nu se da in laturi de la cele mai murdare manevre pentru a castiga afectiunea lui Clift. Cand izbucneste Razboiul Civil American, Clift, un abolitionist convins, se alatura lui Abraham Lincoln, spre oroarea sudistei Taylor. In timp ce Clift este la razboi, Taylor cade intr-o depresie care o impinge spre nebunie. La sfarsitul razboiului, Clift incearca sa se acomodeze cu nebunia lui Taylor de dragul copilului lor. Dar stresul este prea mare pentru amandoi, ducand in mod paradoxal atat la tragedie, cat si la happy-end !

DISTRIBUTIA
Montgomery Clift (John Wickliff Shawnessy), Elizabeth Taylor (Susanna Drake), Eva Marie Saint (Nell Gaither), Nigel Patrick (Prof. Jerusalem Webster Stiles), Lee Marvin (Orville 'Flash' Perkins), Rod Taylor (Garwood B. Jones), Agnes Moorehead (Ellen Shawnessy).
REGIA
Edward Dmytryk.
SCENARIUL
Millard Kaufman, dupa romanul lui Ross Lockridge Jr.
PRODUCATOR
David Lewis, Millard Kaufman, Thomas D. Tannenbaum.
FILMAT
intre aprilie - august 1956.
PREMIERA
octombrie 1957.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
187 minute.
GENUL
drama, razboi, psihodrama.

NOMINALIZAT la
- Oscar pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor), Oscar pentru cea mai buna scenografie (William A. Horning, Urie McCleary, Edwin B. Willis, Hugh Hunt), Oscar pentru cele mai bune costume (Walter Plunkett), Oscar pentru cea mai buna coloana sonora (Johnny Green), Globul de Aur pentru cel mai bun actor in rol secundar (Nigel Patrick), Golden Laurel pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Agnes Moorehead), Golden Laurel pentru cel mai bun actor in rol secundar (Lee Marvin), Golden Laurel pentru cea mai buna muzica de film (Johnny Green).
PREMII
- Golden Laurel pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor).

TRIVIA
- in timpul filmarilor, Montgomery Clift a avut un groaznic accident de masina, intorcandu-se de la o petrecere de la casa Elizabethei Taylor. Prietenul lui Monty, Kevin McCarthy, a fost martorul accidentului si a alergat inapoi acasa la Elizabeth Taylor si sotul ei de atunci, Michael Wilding. Acestia, impreuna cu Rock Hudson, au alergat imediat la locul accidentului. Elizabeth Taylor a intrat in masina pe usa din spate, s-a catarat pana la bancheta din fata si l-a salvat de la moarte pe Monty Clift, scotandu-i dintii rupti cu care risca sa se sufoce si tinandu-i limba in afara. Rock Hudson a reusit sa il scoata din masina si impreuna cu Elizabeth Taylor l-au protejat de paparazzii, veniti imediat la locul accidentului. Dupa 9 saptamani de recuperare, Clift s-a intors pe platourile de filmare. Infatisarea sa frumoasa era acum de domeniul trecutului. Partea stanga a chipului sau era aproape imobila, in urma chirurgiei estetice, necesare dupa accident.
- Montgomery Clift va deveni dependent de medicamente si alcool, suportand greu durerile operatiilor la care fusese supus. La un moment dat s-a pus problema inlocuirii lui, dar Elizabeth Taylor s-a opus;
- pe perioada filmarilor Elizabeth Taylor face cunostinta cu marele producator american Mike Todd, cu care se va si casatori in 1957.

Vezi TRAILER aici.

Vezi MAKING OF RAINTREE COUNTY aici.

Elizabeth Taylor in "Ultima data cand am vazut Parisul" (1954)

REVIEW:
O calatoire nostalgica in timp a unui barbat care isi re-aminteste despre...ultima data cand a vazut Parisul!...Parisul, cel mai frumos decor pentru un film hollywoodian! Si daca acest film este despre deliciile vietii boeme, despre dragoste si fericire, tragedie neasteptata, drama familiala si nostalgie, atunci avem toate ingredientele pentru o melodrama tehnicolor de succes. Turnul Eiffel apare doar pe generic, dar Parisul este "vandut" mult mai inteligent spectatorilor: orasul este viu si multicolor, ca un alt adevarat personaj al acestei drame. Strazile animate si cafenelele si bistrourile pariziene unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, podurile romantice si pietele largi pline de turisti si indragostiti, forfota si culoarea orasului care vibreaza pe ecran, toate inducand spectatorilor fie nostalgia dupa "orasul luminilor", fie dorinta irepresibila de a-l vizita imediat.

"Ultima data cand am vazut Parisul" este o adaptare dupa "Babilonul revizitat" de F. Scott Fitzgerald, nuvela scrisa in 1931, despre niste americani expatriati la Paris, traind din plin excesele vietii boeme pariziene din anii '20 si efectele depresiunii economice din 1929. Numai ca scenaristii au facut o mica modificare: au mutat actiunea filmului in anii de dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. F. Scott Fitzgerald imaginase povestea sa in anii interbelici si recrease lupta lui de scriitor in devenire in caruselul cosmopolit al Babilonului epocii noastre, Parisul. Scenaristii de la M.G.M. au mai facut o modificare: in carte, Helen (Elizabeth Taylor) nu apare deloc, desi toata lumea vorbeste despre ea. In film ea devine personajul de baza.

Hollywoodul a transformat cartea dupa tiparele sale, facand-o accesibila publicului mainstream, cu clisee previzibile (el bea prea mult, el are blocaje in munca sa de scriitor, ea se simte neglijata, ea se imbolnaveste...). Aducand-o pe Helen in prim plan a fost o mutare inteligenta. Dar mutarea actiunii filmului este principalul defect al sau. Povestea era din 1931, vreme la care lumea intreaga se trezea cu dureri de cap dupa lunga perioada de nebunii si petreceri, a vietii fara griji din anii '20. Povestea lui Charlie care vine inapoi la Paris ca sa isi revada fetita nu era doar povestea unui singur om, ci povestea unei intregi generatii ce incerca sa isi regaseasca inocenta.

Schimband timpul actiunii, s-au schimbat si resorturile povestii. Nemaiavand tema generoasa a nuvelei lui Fitzgerald in spate, filmul ramane doar cu povestea depresiva, de un gust teribil de amar, a timpului pierdut. Ceea ce vedem este un flashback catre zilele frumoase de odinioara, imediat dupa terminarea razboiului...Van Johnson se indragosteste de Elizabeth Taylor, se casatoresc, au o fetita si trec prin toate experientele unui cuplu. Urmeaza adulterul, betiile, lipsa de comunicare, ratarea in cariera. Dorinta lui cea mai mare este să reuseasca sa scrie un roman mare. Pe masura ce povestea lor de dragoste avanseaza, incep să se inmulteasca si crizele lui de gelozie. Intr-un final cei doi se cearta, iar Charles pleacă, gest pe care il va regreta dupa aceea toata viata. Este povestea unui (alt) american la Paris, in cautarea femeii care i-a luminat candva viata...

Pana la urma, chiar nu mai are importanta ca scenariul s-a departat de "Babilonul revizitat", pentru ca, paradoxal, filmul are aceeasi forta ca si cartea. Desi scenariul are destule suisuri si coborasuri, povestea este inchegata, iar filmarile abunda de decoruri exterioare splendide, la Paris si la Monte Carlo. Personajele au consistenta, iar chimia dintre Taylor si Van Jonson e fascinanta. Nu e un film perfect si nici macar cea mai buna melodrama, dar merita sa va bucurati ochii cu o Liz Taylor tanara si imposibil de frumoasa, plimbandu-se pe strazile Parisului. Singurul personaj voios, tonifiant, din film este tatal lui Helen, Walter Pidgeon, cel care e adevaratul boem, dar si el apare intr-un carucior cu rotile la sfarsitul filmului, asa ca pana si el ne da alte motive de depresie. Dar un motiv de speranta tot strabate spre finalul filmului: inocenta si bucuria de a trai a micutei fetite pentru care Charles s-a reintors la Paris. Donna Reed este sora mai mare a lui Helen, sumbra si razbunatoare, iar Eva Gabor este in mod previzibil devoratoarea de barbati. Avem si o surpriza: Roger Moore in rolul sau de debut, in rol de sportiv care cauta o aventura cu Liz Taylor.

"Ultima data cand am vazut Parisul" era cea de-a patra premiera cinematografica din 1954 cu Elizabeth Taylor. In timpul productiei la acest film, Elizabeth Taylor afla ca este din nou insarcinata...Motiv de bucurie dar si de ingrijorare: desi era cea mai mare vedeta a casei M.G.M., urma sa fie iarasi supendata, datorita nasterii. Asta insemna ca Liz Taylor devenea indisponibila pentru filmari si M.G.M. urma sa o suspende pur si simplu, adica sa o lase fara salariu!

Fara prezenta luminoasa a Elizabethei Taylor, "Ultima data cand am vazut Parisul", desi filmul are forta, probabil ca ar fi fost de multa vreme uitat. Filmul lui Richard Brooks e plin de culoare, romantism si tragedie. Helen Rose are ocazia sa o imbrace fastuos in acest film pe Elizabeth Taylor. Mai mult, regizorul reuseste sa o indrume pe Elizabeth Taylor atat de bine, incat s-a spus ca este cel mai bun rol al ei dupa cel din "Un loc sub soare". In anii '50 si '60 etalonul frumusetii feminine era tanara Liz Taylor, iar filmul acesta este dovada definitiva si irevocabila a acestei asertiuni: Taylor la 22 de ani este ireal de frumoasa. Bun gust, decor generos, culoare, lacrimi, Paris...Reteta hollywoodiana infailibila a succesului !

TITLUL FILMULUI
"ULTIMA DATA CAND AM VAZUT PARISUL"/"THE LAST TIME I SAW PARIS" (S.U.A./M.G.M./1954)

PROMO
"O dramă despre viaţă şi deziluzii" (M.G.M.).

DESCRIERE
Charles (Van Johnson) se reîntoarce la Paris, copleşit de amintirile pe care le are din perioada de după sfarsitul celui de-al doilea Război mondial când a întâlnit-o pe Helen (Elizabeth Taylor), cu care a trait o mare poveste de dragoste... Charles, care era un reporter american, venise la Paris sa relateze despre Ziua Victoriei; aici o intalneste pe frumoasa Helen, de care se indragosteste iremediabil. Charles si Helen se casatoresc, iar Charles, ramas la Paris pe un salariu modest de ziarist, viseaza sa devina romancier. Din pacate, toate editurile il refuza, iar Charles este gata sa renunte la scris. O ruda de-a lui Helen moare si le lasa mostenire o avere imensa in Texas. Pe masura ce se bucura de placerile bogatiei, Charles pierde atat ambitiile literare, cat si dragostea lui Helen. Autodistrugerea sa va duce la o tragedie neasteptata...

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Helen Ellswirth), Van Johnson (Charles Wills), Walter Pidgeon (James Ellswirth), Donna Reed (Marion Ellswirth), Eva Gabor (Lorraine Quarl), Roger Moore (Paul Lane).
REGIA
Richard Brooks.
SCENARIUL
Julius J. Epstein, Philip G. Epstein, Richard Brooks, dupa nuvela "Babylon Revisited" de F. Scott Fitzgerald.
PRODUCATOR
Jack Cummings.
FILMAT
intre aprilie - mai 1954.
PREMIERA
noiembrie 1954
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
116 minute.
GENUL
drama, after-war, dragoste, tragedie.

TRIVIA
- inexplicabil, M.G.M. a uitat sa reinoiasca copyright-ul acestui film;
- fiind de domeniul public inca din 1982, acesta este cel mai difuzat film pe televiziunile prin cablu;
- debutul lui Roger Moore (vitorul Simon Templar si James Bond) in cinematografia americana;
- ultimul rol al lui Van Johnson la casa M.G.M.;

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Rapsodia" (1954)

REVIEW:
"Un film excelent, o muzica divina, o Elizabeth Taylor splendida, un Vittorio Gassman inspirat, o imagine incredibila!" Laudele nu mai continuau dupa premiera acestui film in 1954. M.G.M. a profitat din plin de frumusetea Elizabethei Taylor si de abilitatile ei innascute de actrita de drama in "Rapsodia", un film despre o mostenitoare bogata cu o puternica personalitate, cochetand cu lumea muzicii clasice europene. Filmul reflecta modul curios in care Elizabeth Taylor era distribuita la acea vreme: la varsta de 22 de ani, fostul copil minune juca deja femei fatale care distrug vietile barbatilor, roluri care ii dadeau si ocazia de a isi dezvalui potetialul dramatic. Spre finalul filmului "Rapsodia" Elizabeth Taylor reuseste o lunga scena in care isi dezvaluie emotiiile puternice, fara cuvinte, in timpul unui concert de Rahmaninov.

Filmul era adaptat dupa un roman de Henry Handel Richardson, numele de scena al scriitoarei feministe australiene Ethel Florence Richardson. Ea insasi studiase pianul la Leipzig si romanul ei se axa pe povestea unui pianist care se casatoreste cu o studenta; ea va divorta de el, iar el sfarseste prin a se sinucide. M.G.M. era in cautarea unui vehicul cinematografic pentru Taylor si cumpara drepturile de autor cu regizor cu tot de la Paramount, modificand povestea in asa fel incat Taylor devine personajul principal, iar povestea este despre o fata care intalneste numai barbati nepotriviti...

Criticii si biografii Elizabethei Taylor s-au plans intotdeauna ca mai toate proiectele lui Taylor din acea vreme erau special calculate ca sa aduca multi bani producatorilor de la M.G.M. S-a spus ca Taylor a acceptat sa joace in "Rapsodia" pentru simplul fapt ca avea nevoie de bani. Cu un sot care era suspendat de studio pentru ca nu accepta rolurile in care era distribuit si cu o lunga perioada in care ea insasi fusese suspendata din cauza nasterii primului sau copil, Elizabeth Taylor resimtea din plin constrangerile financiare. Taylor a inceput filmarile la cateva zile dupa ce a terminat "Pista elefantilor", o productie filmata in Ceylon, extrem de obositoare pentru Taylor; abia isi revenise dupa accidentul care era sa o lase oarba: o schija metalica ii intrase in ochi in timpul filmarilor.

Acum, cel putin, se putea consola cu atentia cu care era inconjurata de echipa de la M.G.M. pe platourile de filmare din Hollywood. Avea parte de un bun operator de imagine (Robert Planck) si de o garderoba excelenta facuta de Helen Rose. Si chiar daca decorurile europene erau toate in intregime re-create in studiouri., asta era cat se poate pe placul ei: putea fi aproape de casa si de copil. Desigur, nu putea sa ii displaca nici faptul ca M.G.M. distribuise alaturi de ea doi tineri buni actori: unul care deja conifrmase, Vittorio Gassman si celalalt la debut, John Ericson. M.G.M. a facut tot ce se poate ca "Rapsodia" sa fie un succes, ceea ce s-a si intamplat: profiturile au fost imense, confirmand puterea la box-office a tinerei Taylor.

Elizabeth Taylor este din nou distribuita in rolul unei tinere frumoase si bogate. Vazute azi, toate aceste filme facute de M.G.M. la inceputul anilor '50 supravietuiesc doar prin prezenta Elizabethei Taylor. Este uluitor cum sefii casei M.G.M. nu au stiut sa profite de talentul dramatic al tinerei actrite, distribuind-o numai in filme cu succes de casa imediat, dar usor de dat uitarii pe termen lung. De fapt, studiourile aplicau vechea metoda de succes: publicul vine sa vada vedeta si nimic altceva nu conteaza. Daca frumusetea Elizabethei Taylor era de notorietate, era in acelasi timp si contraproductiva pentru ambitiile actritei: era considerata prea frumoasa pentru a putea juca roluri de compozitie. Si totusi, actrita s-a daruit total oricarui rol care i-a fost incredintat. In "Rapsodia", Elizabeth Taylor este ireprosabila. In scurt timp va reusi sa isi impuna punctul de vedere si va "prinde" roluri din ce in ce mai dramatice si mai consistente. Singura actrita care indraznise sa se certe cu mogulul Hollywoodului, Louis B. Mayer, nu avea de gand sa devina o papusa hollywoodiana.

TITLUL FILMULUI
"RAPSODIA"/"RHAPSODY" (S.U.A./M.G.M./1954)

PROMO
Frumusetea abunda in acest film, mai ales in ce o priveste pe Miss Taylor, care straluceste din orice unghi ai privi-o (New York Times)
O rapsodie a iubirii pe muzica marilor maestri; un regal pentru vaz si auz: cea mai frumoasa femeie din lume si cei mai mari compozitori ai umanitatii (promo M.G.M.)

DESCRIERE
Drama romantica, imbibata de o muzica divina. Tanara, frumoasa si bogata Louise Durant (Elizabeth Taylor) isi informeaza tatal aflat in vila familiei de pe Riviera Franceza ca doreste sa plece la Zurich sa studieze pianul si, in acelasi timp, sa fie alaturi de iubitul ei, Paul Bronte (Vittorio Gassman), pe care il va lua si de barbat, desi acesta inca nu stie...Paul merge la conservatorul din Zurich pentru a-si aprofunda studiile de vioara. Louise inchiriaza un apartament la Frau Sigerist si il intalneste aici pe James Guest (John Ericson), un american care studiaza pianul. Profesorul Schuman isi da seama imediat ca Louise are un talent mediocru la pian si aceasta este nevoita sa-i marturiseasca adevarul: doreste sa urmeze conservatorul pentru a fi aproape de Paul. Profesorul ii spune ca marii muzicieni nu sunt si cei mai buni soti si o informeaza ca l-a ales pe Paul sa cante la vioara ca solist intr-un concert de Ceaikovski. Orele de pregatire a concertului o exaspereaza pe independenta Louise, care incepe sa inteleaga ca violonistul isi iubeste arta mai presus de orice, iar ea, Louise, va fi intotdeauna...vioara a doua. In schimb, pianistul o iubeste mai intai pe Louise si apoi arta sa...Urmeaza nenumarate intorsaturi de situatie, lucrurile se schimba imprevizibil (casatorii, concerte, tentative de sinucidere), iar Louise trebuie sa aleaga in final pe care dintre cei doi barbati il doreste. O adevarata "soap opera" (telenovela) hollywoodiana de mana intai, cu o muzica magnifica.

DISTRIBUTIE
Elizabeth Taylor (Louise Durant), Vittorio Gassman (Paul Bronte), John Ericson (James Guest), Louis Calhern (Nicholas Durant), Michael Chekhov (Prof. Schuman).
REGIA
Charles Vidor.
SCENARIUL
Ruth Goetz, Augustus Goetz, Michael Kanin, Fay Kanin, dupa romanul lui Henry Handel Richardson.
PRODUCATOR
Lawrence Weingarten.
MUZICA
Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov, Franz Liszt, Claude Debussy, Felix Mendelssohn, Pablo Sarasate.
FILMAT
intre iunie - august 1953.
PREMIERA
aprilie 1954.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
115 minute.
GENUL
drama, dragoste, muzica, aventura, adulti.

TRIVIA
- Elizabeth Taylor a inceput filmarile imediat dupa ce a terminat productia la "Pista Elefantilor";
- filmul a avut un mare succes de public in epoca, lucru inedit daca ne gandim ca in film este vorba - in primul rand - de muzica clasica !

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Pista Elefantilor" (1954)

Elizabeth Taylor in "Pista Elefantilor"

REVIEW:
O melodrama in jungla indiana, cu peisaje exotice si luxuriante, o plantatie de ceai plina de mistere si amenintari, o lume condusa de barbati in care apare, aparent fara nicio sansa de a se impune, tulburator de frumoasa Elizabeth Taylor.

Cu un sot fara munca (M.G.M. nu gasea niciun rol care sa ii placa lui Michael Wilding, pentru ca acesta refuza toate rolurile oferite) si cu un copil abia nascut (Michael Wilding Jr.), Elizabeth Taylor este nevoita sa joace in 4 filme intr-un interval de un an de zile. Casa M.G.M. era necrutatoare cu actorii nedisponibili, astfel ca amandoi au fost "suspendati", adica lasati fara salariu aproape un an de zile, asa incat "fata care avea totul" era nu numai nerabdatoare sa se intoarca pe platourile de filmare, dar si fortata sa munceasca.

La productia filmului "Pista Elefantilor", studiourile Paramount au avut de facut fata unui adevarat cosmar: actrita principala, faimoasa Vivien Leigh, a avut o cadere nervoasa si a fost internata la psihiatrie. Singura care o putea inlocui era Elizabeth Taylor, datorita asemanarii izbitoare dintre cele doua englezoaice si - in acelasi timp - fiind singura care putea garanta succesul comercial al filmului. Paramount a apelat la M.G.M. pentru a o "imprumuta" pe Elizabeth Taylor, iar M.G.M. a cerut nici mai mult nici mai putin decat 150.000 dolari (suma astronomica la acea vreme). "Pista Elefantilor" avea sa fie cel mai scump film produs vreodata de Paramount Pictures pana atunci. Paradoxal este faptul ca Paramount o dorise de la inceput pe Elizabeth Taylor, care refuzase rolul datorita nasterii primului sau copil...

In octombrie 1951 Douglas Fairbanks, Jr. a cumparat drepturile de ecranizare a romanului lui Standish, dar le-a vandut un an mai tarziu catre Paramount, cu tot cu intelegerile perfectate cu guvernele britanic si indian pentru ca filmarile sa se poata face in Ceylon (Sri Lanka de azi). In ianuarie 1953, Paramount decide distributia filmului: Vivien Leigh, Dana Andrews si Peter Finch, cel din urma recomandat chiar de sotul lui Vivien Leigh, celebrul Laurence Olivier. Filmarile au inceput in Ceylon in februarie 1953, dar dupa o luna au fost oprite. Celebra Vivien Leigh a suferit o depresie nervoasa si, in cele din urma, la sfarsitul lui martie a trebuit sa se renunte la participarea ei in film. Cateva zile mai tarziu Paramount a apelat la Elizabeth Taylor. Deoarece Taylor si Leigh, pe langa faptul ca semanau incredibil de mult, aveau si cam aceeasi inaltime, producatorii au pastrat filmarile exterioare departate cu Vivien Leigh din Ceylon. Elefantii folositi in film au fost inchiriati de la Cole Brothers Circus din Chicago. Bugetul filmului s-a ridicat la 3 milioane de dolari (la acea data era un buget urias), iar Taylor a avut nevoie de operatie chirurgicala pentru a i se scoate o schija metalica din ochi, aruncata de o masina de facut vant de pe platoul de filmare...

"Pista Elefantilor" are multe in comun cu "Rebecca" de Hitchcock, facut cu 14 ani mai devreme. E aceeasi poveste despre o tanara saraca si frumoasa care se casatoreste cu un bogatas care are o casa imensa cu zeci de servitori. Sinistra doamna Danvers din "Rebecca" este aici servitorul-sef Appuhamy, obsesiv de loial unei persoane disparute, ca si doamna Danvers. Ca si ea, Appuhamy a facut un adevarat templu din camera in care a trait persoana adorata. Exista si scena de happy-ending din final, cand cei doi soti se reconciliaza, dar numai dupa ce casa este devastata de elefanti si arde complet...

TITLUL FILMULUI
"PISTA ELEFANTILOR"/"ELEPHANT WALK" (S.U.A./Paramount/1954)

PROMO
"Un barbat pretinde plantatia; doi barbati pretind femeia care traieste pe plantatie" (Paramount).

DESCRIERE
Elizabeth Taylor (Ruth), Peter Finch (John Wiley) si Dana Andrews (Dick Carver) joaca în aceasta drama plina de actiune care se petrece în Ceylon (Sri Lanka). Taylor, mai frumoasa ca oricand, interpreteaza rolul unei proaspat-casatorite, care il insoteste pe Finch la plantatia lui de ceai, numitã "Elephant Walk". Aici, ea se va indragosti de supraveghetorul Andrews. Dar acest triunghi amoros e pus în umbra de alte evenimente: izbucneste o epidemie de holera, seceta arde pamantul, iar elefantii, innebuniti de sete, devasteaza plantatia. Aceasta renumita secventa e un triumf al cinematografiei. Bungaloul e transformat in ruine de elefantii în goana, care trec peste podelele lustruite, distrug peretii si darama lampile cu kerosen, starnind un infern ingrozitor.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Ruth Wiley), Dana Andrews (Dick Carver), Peter Finch (John Wiley), Abraham Sofaer (Appuhamy), Abner Biberman (Dr. Pereira), Noel Drayton (Atkinson).
REGIA
William Dieterle.
SCENARIUL
John Lee Mahin, dupa romanul lui Robert Standish.
PRODUCATOR
Irving Asher.
FILMAT
intre februarie - mai 1953.
PREMIERA
aprilie 1954.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
103 minute.
GENUL
aventura, drama, dragoste.

TRIVIA
- stapanita de crize de angoasa si de depersonalizare, Vivien Leigh a fost concediata. Actorul care juca rolul sotului sau in film, Peter Finch, era, in realitate, amantul ei (la acea vreme, Vivien Leigh era casatorita cu celebrul Laurence Olivier). Cum filmarile pentru cadrele exterioare se faceau in Ceylon, una dintre manifestarile psihozei era, pentru Vivien Leigh, faptul ca avea senzatia ca rochia ii este impregnata de „caldura albastruie a padurii ceyloneze”, senzatie care interfera cu accesele de persecutie resimtite atunci cand prin fata ei treceau bastinasii, cu pielea de culoare inchisa, ale caror priviri o ingrozeau cu adevarat;
- in timpul filmarilor, Elizabeth Taylor a fost ranita de o bucata de metal ce i-a atins un ochi, din cauza unei masini de facut vant;
- scenele care o au in plan indepartat pe Vivien Leigh au ramas in film;

- exista o mare asemanare intre acest film si "Rebecca" de Alfred Hitchcock;
- Katharine Hepburn, Olivia De Havilland, Claire Bloom si Jean Simmons au fost luate in considerare pentru rolul principal.

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Un loc sub soare" (1951)

REVIEW:
Film definitoriu pentru cariera Elizabethei Taylor. Intalnirea cu un mare regizor (George Stevens), cu un mare actor (Montgomery Clift) si cu o poveste generoasa (adaptare dupa "O tragedie americana") sunt o adevarata provocare pentru tanara de 18 ani, care, desi cu 16 filme la activ pana atunci, avea sa declare ca acesta a fost filmul in care a jucat pentru prima oara cu adevarat. Peste ani, George Stevens va realiza cele mai de succes filme ale sale tot cu Elizabeth Taylor, iar Montgomery Clift va deveni cel mai bun prieten al actritei.

Enorm succes de casa si de critica - Paramount a amanat premiera filmului cu un an pentru a nu concura cu un alt mare succes al aceleiasi case, "Sunset Boulevard".
Filmul ocupa locul 92 pe lista celor mai bune filme din toate timpurile (A.F.I.)
Scenariul este captivant, plin de suspans si imprevizibil. Montgomery Cliff interpreteaza cu maiestrie personajul complex al lui George Eastman. Elizabeth Taylor avea aproape 18 ani la momentul filmarilor si incepea sa constientizeze meseria de actrita. Prietenia cu Clift si empatia dintre cei doi este evidenta cand joaca impreuna si a acest lucru a ajutat-o pe Liz Taylor sa-i dea viata cu succes bogatei si frumoasei Angela Vickers. Probabil ca nimeni nu a mai interpretat vreodata atat de real si de socant un lesin asa cum o face aici Elizabeth Taylor...Si pentru Shelly Winters a fost o provocare interpretarea muncitoarei marginite, Alice Tripp. La vremea aceea, Winters era o fata stralucitoare, astfel incat este cu atat mai mult de apreciat interpretarea care i-a adus o nominalizare la Oscar.

TITLUL FILMULUI
"UN LOC SUB SOARE"/ "A PLACE IN THE SUN" (S.U.A./Paramount Pictures/1951)

PROMO
Clift si Taylor: cel mai frumos cuplu din istoria cinematografiei (Andrew Sarris)

DESCRIERE: Un tanar ambitios (Montgomery Clift) reuseste sa castige inima unei frumoase si bogate mostenitoare (Elizabeth Taylor), dar - in acelasi timp - trebuie sa se decida ce face cu fosta prietena saraca si...insarcinata (Shelley Winters). Il va lasa ea in pace sau va trebui sa o ucida ?

DISTRIBUTIA
Montgomery Clift (George Eastman), Elizabeth Taylor (Angela Vickers), Shelley Winters (Alice Tripp), Anne Revere (Hannah Eastman), Raymond Burr (detectivul).
REGIA
George Stevens.
SCENARIUL
Michael Wilson, Harry Brown si Patrick Kearney, dupa celebrul roman "O tragedie americana" de Theodore Dreiser.
PRODUCATOR
George Stevens si Ivan Moffat.
FILM ALB-NEGRU
DURATA
122 minute.
GENUL
drama, dragoste, crima, mister.
FILMAT
intre octombrie 1949 - martie 1950.
PREMIERA
octombrie 1951.

NOMINALIZAT la
- Oscar pentru cel mai bun actor (Montgomery Clift); Oscar pentru cea mai buna actrita (Shelley Winters); Oscar pentru cel mai bun film.
PREMII
- Oscar pentru cel mai bun regizor (George Stevens); Oscar pentru cea mai buna imagine (William C. Mellor); Oscar pentru cel mai bun montaj (William Hornbeck); Oscar pentru cea mai buna muzica de film (Franz Waxman); Oscar pentru cel mai bun scenariu; Oscar pentru cele mai bune costume (Edith Head); Globul de Aur pentru cel mai bun film; Globul de Aur pentru cel mai bun regizor.

TRIVIA
- schimbarea titlului filmului din "O tragedie americana" in "Un loc sub soare" s-a datorat insuccesului primei versiuni cinematografice din 1931;
- Shelley Winters era decisa sa obtina rolul fetei sarace din film si s-a dus la auditie imbracata modest si nemachiata, astfel incat regizorul nu a recunoscut-o;
- Shelley Winters si-a cumparat toata viata numai automobile Cadillac de culoare alba, atat a fost de marcata de imaginea Elizabethei Taylor in Cadillac-ul din film;
- pentru rolul tinerei frumoase si bogate, George Stevens si-a dorit o tanara superba, de o frumusete ireala si a cerut-o in mod expres pe Elizabeth Taylor, o miscare destul de riscanta, tinand cont ca pana la acest film, casa M.G.M. nu ii oferise actritei niciun rol atat de complex ca acela al Angelei Vickers;
- scena de pe plaja dintre Elizabeth Taylor si Montgomery Clift a fost filmata in...octombrie, dupa ce echipa filmului a curatat zapada de pe malul Lacului Tahoe, California;
- Elizabeth Taylor se indragosteste cu adevarat de Montgomery Clift, dar realizeaza in scurt timp ca acesta nu era interesat de femei; in schimb, intre ei s-a dezvoltat o prietenie speciala, neintrerupta pana la moartea prematura a actorului in 1966;
- la inceput, atat Elizabeth Taylor, cat si mama sa, Sara Taylor, au fost scandalizate de replica pe care regizorul a obligat-o pe Elizabeth Taylor sa i-o dea lui Montgomery Clift, in scena faimosului sarut: "tell Mama...tell Mama all !"; aceasta a devenit una dintre cele mai faimoase replici de film.

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Cele patru fiice ale Doctorului March" (1949)

REVIEW:
Elizabeth Taylor...blonda ! Un adevarat soc pentru admiratorii actritei..."Femeiustile" este filmul care incheie perioada adolescentei Elizabethei Taylor in cinema. Dupa "Cynthia" au urmat inca doua filme: "Intalnire cu Judy" (A Date with Judy) si "Julya Misbehaves", ambele in 1948. In 1949, la 17 ani, Elizabeth Taylor este deja un star de prima mana al studiourilor M.G.M., un adevarat money maker. Sefii casei Metro stiu ca au pe contract actrita cu potentialul de a deveni vedeta numarul 1 a Americii si o vor distribui numai in roluri de tinere frumoase, bogate si bine educate.

Film emblematic pentru marca M.G.M. - o poveste de familie intr-un decor fabulos, adaptare dupa unul din cele mai populare romane ale literaturii americane.

TITLUL FILMULUI
"CELE PATRU FIICE ALE DOCTORULUI MARCH"/ "FEMEIUSTILE"/ "LITTLE WOMEN" (S.U.A./M.G.M./1949)

PROMO
"Fiorii primii iubiri !" (M.G.M.).

DESCRIERE
Filmul se concentreaza pe viata unei familii, nevoita sa treaca prin greutatile Razboiului Civil American. Totul este privit prin prisma lui Jo, considerata o tanara scriitoare, care tine un fel de jurnal despre viata lor si despre neajunsurile prin care sunt nevoite sa treaca zi de zi. Alaturi de ea se afla celelalte trei surori: Meg (mai conventionala), Beth (inocenta familiei) si Amy (cea mai precoce). Acest jurnal descrie emotiile, gandurile, trairile prin care cele patru fete trec si care incearca sa devina mai puternice si sa faca fata realitatii crude. Cele patru fiice ale doctorului March sunt niste personaje extrem de simpatice, care au devenit prietenele cele mai fidele ale adolescentelor din intreaga lume.

DISTRIBUTIA
June Allison (Jo March), Peter Lawford (Theodore Laurence), Margaret O'Brien (Beth March), Elizabeth Taylor (Amy March), Janet Leigh (Meg March), Mary Astor (Marmee).
REGIA
Mervyn LeRoy.
SCENARIUL
Victor Heerman, Sarah Y. Mason si Andrew Solt, dupa romanul cu acelasi titlu de Louisa May Alcott.
PRODUCATOR
Mervyn LeRoy.
FILM COLOR
Technicolor
DURATA
121 minute.
GENUL
drama, familie, istoric.
FILMAT
intre iunie - septembrie 1948
PREMIERA
martie 1949

NOMINALIZAT la
- Oscar pentru cea mai buna imagine in culori.
PREMII
- Oscar pentru cea mai buna scenografie.

TRIVIA
- prima adaptare, cea din 1933, a fost regizata de George Cukor si a avut-o pe Katharine Hepburn in rolul lui Jo March;
- June Allison avea 32 de ani cand a interpretat-o pe tanara de 15 ani, Jo March;
- cosuletul pe care Margaret O'Brien il poarta in film este acelasi pe care l-a avut Judy Garland in "Vrajitorul din Oz";
- fulgii de zapada din film sunt de fapt...fulgi de porumb !
- considerat unul din cele mai bune filme de vazut cu familia in perioada Craciunului;

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Cynthia" (1947)

REVIEW:
In 1947 studiourile M.G.M. decid sa o distribuie pe tanara de 15 ani, Elizabeth Taylor, in primul film care o transforma pe micuta englezoaica din "Vis de glorie" in tanara adolescenta aflata la varsta descoperirilor. Acesta este si filmul care inregistreaza primul sarut...cinematografic al Elizabethei Taylor ! Din nou aflata in fruntea distributiei, Elizabeth Taylor apare (tot in 1947) pentru prima data pe coperta revistei "Life" (este actrita care a aparut de cele mai multe ori pe coperta "Life") si incepe sa fie denumita deja "printesa Hollywoodului". Filmul a avut un mare succes de critica si de box-office.

TITLUL FILMULUI
"CYNTHIA" (S.U.A./M.G.M./1947)

PROMO
Elizabeth Taylor la vârsta la care începe să-şi arate adevărata valoare. Miss Taylor face o treaba extraordinara in rolul principal (New York Herald Tribune)
Unul dintre cele mai adorabile filme despre dorinta de independenta a tinerilor adolescenti (New York Times)

DESCRIERE
Cynthia Bishop este o fată bolnăvicioasă, care îşi găseşte evadarea în muzică. Protejata de mica si intotdeauna tratata cu medicamente si injectii, Cynthia nu stie cate sacrificii au facut parintii ei pentru a o creste si a o educa. Acum, la 15 ani, Cynthia incepe sa afle adevarurile crude ale vietii, dar si prima dragoste. Incetul cu incetul, Cynthia devine o rebela, care isi propune ca viata sa nu o infranga, asa cum a facut-o cu parintii ei.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Cynthia Bishop), George Murphy (Larry Bishop), Mary Astor (Louise Bishop).
REGIA
Robert Z. Leonard.
SCENARIUL
Harold Buchman, adaptare dupa piesa "The Rich, Full Life" de Viña Delmar.
PRODUCATOR
Edwin H. Knopf.
FILM ALB-NEGRU
DURATA
98 minute.
GENUL
familie, muzical, drama.
FILMAT
intre octombrie - noiembrie 1946.
PREMIERA
august 1947.

TRIVIA
- in contractul de cumparare a drepturilor de adaptare cinematografica a piesei, M.G.M se obliga ca Elizabeth Taylor sa joace rolul principal atat in film cat si pe...scena ! Sara Taylor (mama actritei) a refuzat sa o lase pe Elizabeth Taylor sa plece la New York pentru a juca pe Broadway;
- in acest film Elizabeth Taylor canta cu propria voce, nefiind dublata, asa cum s-a intamplat in alte filme;
- in iunie 1947 Elizabeth Taylor, George Murphy si Mary Astor isi reiau rolurile in piesa radiofonica la Lux Radio Theatre;
- filmul are similitudini frapante intre personajul interpretat de Elizabeth Taylor si viata reala a tinerei actrite.

Vezi TRAILER aici.