 |
| Elizabeth Taylor |
Cum a fost posibil ca filmul cu cele mai mari încasări din anii 1963 - 1964 să fie considerat şi cel mai mare dezastru financiar? Toata planeta văzuse „Cleopatra", din America până în Australia şi din Europa până în Japonia. Uniunea Sovietică avea să cumpere filmul abia în 1978! „Cleopatra" încă mai rula cu succes pe ecranele din întreaga lume la sfârşitul anilor '60. Este de notorietate că filmul a rulat în multe cinematografe încontinuu câte un an şi jumătate de la data premierei... şi atunci?!
Cine şi de ce a început să „promoveze" cea mai mare super-producție din toate timpurile ca „dezastru financiar"? Este adevărat că filmul și-a recuperat cheltuielile abia în 1966, la 3 ani de la premieră, dar de atunci „Cleopatra" a adus milioane şi milioane de dolari...
Poate că explicația este superficialitatea cu care cei mai mulți „comentatori" şi „critici" au tratat subiectul. Și, desigur, mai este și povestea absolut fascinantă din spatele producției acestui film monumental. Poate că dacă analizăm bugetul filmului, care inițial a fost de 2 milioane de dolari şi a ajuns în final la peste 45 de milioane de dolari (aproximativ 400 de milioane de dolari la valoarea ajustată din 2021) şi dacă vom vedea că filmările au durat luni de zile... vom înțelege acest paradox care a dus în mod eronat la etichetarea „Cleopatrei" ca „dezastru" financiar.
Să mai amintim şi despre boala aproape fatală a Elizabethei Taylor, despre schimbările de regizori şi de distribuție, despre mutarea filmărilor de la Londra la Roma, plus nenumăratele rescrieri ale scenariului... Și peste toate acestea să adăugăm „scandalul secolului", povestea de dragoste adulterină, universal mediatizată, dintre Elizabeth Taylor şi Richard Burton şi atunci vom avea rețeta perfectă atât a succesului, cât şi a dezastrului.
În ciuda numeroaselor premii Oscar și a cozilor interminabile de la casele de bilete, filmul a fost atât de scump, încât nu și-a putut recupera costurile imediat. Acest paradox este exact ceea ce s-a întâmplat atunci când Casa 20th Century Fox a lansat „Cleopatra" la 12 iunie 1963.
Iniţial, studiourile Fox au dorit să producă filmul în 2 luni şi să-l lanseze în martie 1960. Buddy Adler şi Spyros P. Skouras (şefii studioului) doreau un film „economic" de 2 milioane de dolari, cu una dintre actrițele pe care le aveau pe contract: Joan Collins, Suzy Parker sau Joanne Woodward. Numai că Walter Wanger, producătorul filmului, dorea o super-producție grandioasă, cu buget mare. El şi-a propus să îi convingă pe Adler şi pe Skouras de valabilitatea proiectului său arătându-le schițele filmului. Wanger avea să explice mai târziu: „Au fost de acord imediat, pentru că era cel mai frumos proiect pe care îl văzuseră vreodată". Wanger şi-a continuat campania sa pentru un film colosal, propunând-o pe Elizabeth Taylor pentru rolul Cleopatrei. Fox nu a fost deloc fericit cu această alegere, dar Skouras a admis că Taylor ar fi singura actriță din lume care ar garanta succesul filmului la box-office.
Taylor filma „Deodată, vara trecută" la Londra, când producătorul Walter Wanger i-a dat telefon în septembrie 1959. Nedorindu-şi rolul Cleopatrei şi în speranța că o vor lăsa în pace, refuzând-o, Elizabeth Taylor a răspuns că ar juca în „Cleopatra" doar dacă i se va garanta un salariu de... 1 milion de dolari plus 10% din încasările brute! Și dacă va avea și dreptul de a decide în privința scenariului, a regizorului, a distribuției, dacă filmul se va turna în Anglia şi dacă se va filma în sistemul Todd AO inventat de răposatul ei soț, Mike Todd.
Wanger aproape că s-a sufocat, iar şefii studioului s-au îngrozit, dar în final au acceptat. Au trimis telegrame în toată lumea, întrebând distribuitorii dacă Taylor merită 1 milion de dolari. În timp ce filma „BUtterfield 8", Taylor a semnat unul dintre cele mai fabuloase contracte din toate timpurile: 125.000 dolari pe săptămână pentru 16 săptămâni de filmare; 50.000 dolari pe săptămână după cele 16 săptămâni, 10% din încasarile brute; 3.000 dolari pe săptămână pentru cheltuieli personale, plus cazare şi masă pentru ea şi familia ei, precum şi bilete de avion clasa business pentru ea, alți trei adulți şi trei copii, oricând pe parcursul filmărilor. Câştigurile totale ale lui Taylor pentru acest film au fost în cele din urmă de peste 7 milioane de dolari (in jur de 62 de milioane la valoarea ajustată din 2021).
După ce Taylor a semnat, Adler şi Skouras l-au angajat pe Rouben Mamoulian pentru regia filmului. Distribuția a fost şi ea definitivată cu Peter Finch în rolul lui Cezar şi cu Stephen Boyd în rolul lui Antoniu. Dar „Cleopatra" nu avea încă un scenariu finalizat! Astfel că atunci când filmările au început în toamna anului 1960, nu exista nici un plan de producţie! Filmările din Anglia au fost dezastruoase. Studiourile de la Pinewood nu aveau capacitatea tehnică pentru o asemenea super-producție! Plafoanele erau prea joase pentru filmări interioare, platourile nu erau suficient de mari, restricțiile puse de sindicate erau prea multe, iar bugetul ajunsese deja la suma de 6 milioane dolari după nici o lună!
Fox spera să finalizeze proiectul până în februarie 1961. Dar temperaturile joase şi umiditatea ridicată din Anglia au făcut ca Elizabeth Taylor să se îmbolnăvească grav. Mamoulian a încercat să filmeze câteva scene fără ea, dar cum scenariul nu era terminat, nu prea avea ce să filmeze... Vremea din Anglia era frustrant de instabilă şi toate aceste complicaţii au forţat Fox să ridice bugetul la 7 milioane dolari.
Între timp au fost aduşi din America medici specialişti pentru a o consulta pe Taylor. Febra şi durerile de cap îngrozitoare persistau, iar presa mondială a început să relateze ceas de ceas despre starea actriței. Speculațiile din presă dădeau ca sigură o cădere nervoasă, dar medicul personal al Reginei Elisabeta a pus diagnosticul: abces dentar. Boala lui Taylor a costat 2 milioane de dolari prin blocarea totală a producției. Fox a ordonat încetarea filmărilor şi înlocuirea lui Taylor cu o altă actriță, eventual cu Marilyn Monroe.
Dar Walter Wanger s-a opus!
După doi ani de pre-producție şi câteva săptămani de filmare, Fox cheltuise deja peste 7 milioane de dolari şi nu avea decât zece minute de film! Regizorul Mamoulian a demisionat şi, la sugestia lui Elizabeth Taylor, Fox l-a angajat pe Joseph L. Mankiewicz, care lucrase cu Taylor la „Deodată, vara trecută" şi regizase „Julius Caesar" în 1953, astfel că Mankiewicz părea o alegere perfectă. Fox l-a plătit regeşte!
Mankiewicz s-a îngrozit când a citit scenariul pe care lucrase Mamoulian, un scenariu „şocant de stupid, o telenovelă cu o vampă isterică". Mankiewicz o vedea pe Cleopatra ca pe o femeie fatală şi inteligentă care avea de luptat cu cei mai mari bărbați ai lumii antice. Astfel, Mankiewicz a ordonat rescrierea completă a scenariului. Fox a trebuit să arunce la gunoi cele 10 minute de filmare de la Londra odată cu cele 7 milioane de dolari cheltuite până în atunci!
Când se părea că filmul poate fi reluat în primăvara anului 1961, Elizabeth Taylor s-a îmbolnăvit din nou. De data asta, era într-adevar grav! Taylor avea pneumonie acută de tip stafilococ şi i s-a făcut de urgenţă o traheotomie. Starea ei era critică, iar presa mondială s-a îngrămădit în fața spitalului de la Londra, alertând lumea întreagă că Elizabeth Taylor ar putea muri în orice moment. A şi fost declarată moartă la un moment dat! Evident, Taylor a supraviețuit, tocmai la timp pentru a primi premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în aprilie 1961! A avut nevoie de şase luni de repaos total.
Când filmările au fost reluate în toamna anului 1961, producţia a fost mutată în Italia, la Roma, unde Fox spera să reducă costurile de producție ca urmare a săptămânii de lucru italiene de şase zile şi a vremii călduroase. Mankiewicz încă mai aştepta definitivarea scenariului până când, exasperat, a început să îl scrie el însuşi.
Nici decorurile şi nici costumele nu erau terminate. Departamentul de producţie a trebuit să pregătească bugetul filmului şi planul de producţie cu doar o schiţă de scenariu. Chiar dacă Mankiewicz scrisese 132 de pagini de scenariu (cam 100 de minute de film), tot mai rămâneau de scris încă 195 de pagini. Următoarele luni de producţie au fost epuizante pentru regizor, care filma ziua şi scria noaptea. Platourile de filmare au fost construite la costuri exorbitante şi stăteau neutilizate luni de zile, din cauza lipsei de planificare a producţiei! Necesităţile de producţie ale „Cleopatrei" au provocat o adevarată criză de materiale de construcţii în Italia. Miile de figuranţi aşteptau şi nu făceau nimic săptămani întregi. O armată de actori aştepta scenariul şi programul de producţie...
Tot acest timp costa bani! Fox era îngrozit de facturile care soseau de la Roma. Şi totuşi, dacă toate acestea nu erau de ajuns, o altă complicaţie urma să apară la orizont, una care a creat un scandal mai mare decât şi-ar fi putut imagina cineva. Papa de la Roma, Congresul SUA şi presa mondială, toată lumea s-a simţit datoare să intervină: Elizabeth Taylor şi Richard Burton se îndragostiseră iremediabil şi erau amândoi căsătoriţi, fiecare cu altcineva!
În timpul pauzei prelungite din vara anului 1961, rolul lui Cezar a fost atribuit lui Rex Harrison, iar cel al lui Antoniu lui Richard Burton. În ciuda faptului că era căsătorit de 12 ani şi avea două fiice, Burton avea reputaţia de fustangiu. Taylor era căsătorită la acel moment cu Eddie Fisher - o relaţie extrem de mediatizată, începută în timp ce Fisher era încă însurat cu Debbie Reynolds.
La început, Burton nu o putea suferi pe Taylor, referindu-se la ea ca „Domnişoara Ţâţe". Chiar dacă nu văzuse niciodată vreun film de-al ei, el o considera doar o vedetă de la Hollywood ca atâtea altele, fără pic de talent, pe nedrept plătită cu un milion de dolari (Taylor deja primise 2 milioane de dolari până in septembrie 1961). Nici Taylor nu dădea prea mulţi bani pe el, dar toate acestea aveau în curând să se schimbe. Cei de la Fox au descris prima zi de filmare a celor doi împreună, ca o „întâlnire electrizantă". Toată lumea de pe platoul de filmare şi-a dat seama că Taylor şi Burton îşi trăiesc de fapt rolurile. „Vine un moment în cursul unui film, cand actorii devin personajele pe care le joacă", a spus Wanger.
A fost doar o chestiune de săptămâni până când presa de scandal din toată lumea a aflat. Sute de ziarişti au fost detaşaţi la Roma. Paparazzii îi urmăreau peste tot şi povestea lor a dominat titlurile ziarelor şi ale ştirilor de radio şi televiziune de pe toate meridianele. „Le Scandale" a scos din amorţeală chiar şi Vaticanul, al cărui ziar oficial a denunţat public adulterul, declarând-o pe Taylor... „vagaboandă erotică"! Afacerea Taylor-Burton a devenit subiectul cel mai discutat în toate mediile sociale, în show-urile de televiziune, în Congresul SUA, la Casa Albă, în discoteci şi restaurante...
Când filmările s-au terminat, Fox a constatat că a cheltuit peste 45 de milioane de dolari pentru producţie şi publicitate. Mankiewicz a realizat un film de opt ore, din care a livrat studioului un film de şase ore. Fox a cochetat cu ideea de a distribui filmul în două părţi, pentru a încerca să recupereze cât mai mulţi bani posibil, dar şefii studioului s-au temut că atunci când vor lansa partea a doua, Taylor şi Burton nu vor mai fi împreună! Mai mult: ar fi trebuit să o plătească pe Taylor încă o dată pentru partea a doua a „Cleopatrei"!
Filmul a avut premiera la New York pe 12 iunie 1963, având o durată de 243 de minute. O săptămână mai târziu, filmul a fost redus la 222 minute. Comentariile criticilor de film au fost descurajatoare, dar imensa publicitate a filmului a atras publicul şi succesul la box-office. „Cleopatra" a fost cel mai vizionat film, devenind filmul cu cele mai mari încasări din 1963, dar insuficient ca Fox să-şi recupereze costurile! Abia în anul 1966 „Cleopatra" a trecut pe plus!
Lăsând deoparte costurile uriaşe ale „Cleopatrei" şi haosul în care a fost produsă, au existat critici de film extrem de favorabili. Bosley Crowther de la „The New York Times" scria: „Doar dacă eşti unul dintre acei sceptici care sunt predispuşi să nu le placă nimic, nu vei putea aprecia acest film genial şi spectaculos". Și Academia Americană de Film a fost generoasă: filmul a câştigat 4 premii Oscar, pentru cea mai bună imagine, cea mai bună scenografie, cele mai bune costume şi cele mai bune efecte vizuale. De asemenea, filmul a fost nominalizat la alte 5 premii Oscar, pentru cel mai bun film, cel mai bun actor (Rex Harrison), cel mai bun montaj, cea mai bună muzică de film şi cea mai bună coloană sonoră.
Norii negri care au plutit asupra „Cleopatrei" de la începutul producţiei până la lansare, criticile dezastruoase şi afacerea Taylor-Burton au pus în umbră calităţile artistice ale filmului. Povestea Cleopatrei din film chiar nu mai avea nicio importanţă! Publicul era mai interesat de iubirea dintre Taylor şi Burton, decât cea dintre Cleopatra şi Marc Antoniu. Dialogurile din film erau sclipitoare şi inteligente, spectacolul cinematografic era grandios, dar tot ce conta era frumuseţea ireală a Elizabethei Taylor şi dragostea ei pentru Richard Burton.
În cele din urmă, Fox şi-a recuperat banii, ba a înregistrat şi profit! Dupa 1966 nu au mai dat publicităţii încasările ulterioare. La 50 de ani de la premieră, Fox a relansat cu succes „Cleopatra" pe marile ecrane şi asta spune totul despre „cel mai scump film al tuturor timpurilor" şi despre aşa zizul dezastru...
TITLUL FILMULUI
„CLEOPATRA" (S.U.A./ 20th Century Fox/ 1963)
PROMO
Filmul cel mai aşteptat, filmul cel mai discutat (Fox)
Cel mai scump film produs vreodată la Hollywood
DESCRIERE
În 48 î.Hr., Cezar îl urmăreşte pe Pompei de la Pharsalia până în Egipt. Ptolemeu, acum suveran după alungarea Cleopatrei, sora sa mai mare, încearcă să intre în graţiile lui Cezar dăruindu-i capul tăiat al lui Pompei. Pentru a câştiga sprijinul lui Cezar, Cleopatra se ascunde într-un covor şi este purtată în faţa lui Cezar de către Apollodor. Cezar se îndrăgosteşte nebuneşte de Cleopatra; după izgonirea lui Ptolemeu, el o declară pe Cleopatra singurul suveran al Egiptului şi are împreună cu ea un fiu, Caesarion. Dar Cezar trebuie să se întoarcă în Italia. Cezar şi Cleopatra se vor reintâlni odată cu spectaculoasa venire la Roma a Reginei Egiptului, dar Cezar este asasinat la scurt timp după aceea, în timpul "idelor lui martie", iar Cleopatra fuge în Egipt. Când mai tarziu Marc Antoniu se întâlneşte cu Cleopatra la bordul navei acesteia la Tars, se indrăgosteşte de aceasta şi devine aliatul ei militar. Pentru a-şi întări poziţia la Roma, Antoniu se căsătoreşte cu Octavia, sora lui Octavian, viitorul împărat Cezar August. Căsătoria nu satisface pe nimeni: Cleopatra este furioasă, iar Antoniu, plictisit de soţia lui, se întoarce în Egipt. Acolo, el o ia în căsătorie pe Cleopatra în cadrul unei ceremonii publice. Ulterior, Octavian îl invinge pe Marc Antoniu în bătălia de la Actium. Alarmată, Cleopatra se retrage cu flota ei în Egipt şi se refugiază la mormântul construit special pentru ea. Informat în mod fals că Regina Cleopatra este moartă, Antoniu se sinucide. Purtat la mormântul ei, el îşi trăieşte ultimele clipe în braţele Cleopatrei. Împăcată cu soarta şi nedorind să fie luată ca "trofeu" de Octavian, Cleopatra se sinucide şi ea, lăsându-se muşcată de şerpi veninoşi.
DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Cleopatra), Richard Burton (Marc Antoniu), Rex Harisson (Cezar), Pamela Brown (Preoteasa), Hume Cronyn (Sosigene), Cesare Danova (Apolodor), Andrew Keir (Agripa), Martin Landau (Rufio), Roddy McDowall (Octavian), Michael Hordern (Cicero).
REGIA
Joseph L. Mankiewicz.
Rouben Mamoulian a fost primul regizor, al producţiei de la Londra, iar Darryl F. Zanuck s-a ocupat de post producţie, după ce l-a concediat pe J. L. Mankiewicz; ulterior l-a rechemat pe Mankieiwicz, neputându-se descurca singur în editarea „Cleopatrei".
SCENARIUL
Joseph L. Mankiewicz, Ranald MacDougall, Sidney Buchman şi Ben Hecht, după scrierile istoricilor Plutarh şi Suetoniu şi după cartea „Viaţa şi timpurile Reginei Cleopatra" de Carlo Mario Franzero.
Producator: Walter Wanger, Peter Levathes.
Darryl F. Zanuck a preluat „Cleopatra' după ce i-a concediat pe Walter Wanger şi pe Peter Levathes.
În asociere cu 20th Century Fox: MCL Films (casa de filme a Elizabethei Taylor) şi Walwa Films.
MUZICA
Alex North.
IMAGINEA
Leon Shamroy.
FILMAT
între septembrie 1960 - martie 1963.
PREMIERA
iunie 1963.
FILM COLOR
DeLuxe.
DURATA
243 minute.
GENUL
istoric, drama.
NOMINALIZAT la
- Oscar pentru cel mai bun film, Oscar pentru cel mai bun actor (Rex Harrison), Oscar pentru cel mai bun montaj, Oscar pentru cea mai bună muzică de film, Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră, Globul de Aur pentru cel mai bun film, Globul de Aur pentru cel mai bun actor (Rex Harrison), Globul de Aur pentru cel mai bun actor in rol secundar (Roddy McDowall).
PREMII
- Oscar pentru cea mai bună imagine, Oscar pentru cea mai bună scenografie, Oscar pentru cele mai bune costume, Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale.
TRIVIA
- diverşi angajaţi de la studiourile Cinecitta din Roma au furat echipamente şi recuzita în valoare de mai multe milioane de dolari;
- figurantele au intrat în grevă pentru a cere protecţie faţă de italienii care le făceau avansuri. Studioul a angajat în cele din urmă o gardă speciala pentru a le proteja;
- Rex Harrison a avut o clauză în contract care prevedea că ori de câte ori o imagine a lui Richard Burton apare pe un afiş, să apară şi imaginea sa. Un gigantic afiş a fost pus pe Broadway, care îi infăţişa numai pe Burton şi pe Elizabeth Taylor. După ce avocaţii lui Harrison s-au plâns, studioul a refăcut afişul plasând imaginea lui Harrison într-un colţ al panoului;
- filmul a fost considerat în mod greşit unul dintre cele mai mari eşecuri financiare din toate timpurile; realitatea este destul de diferită: filmul şi-a recuperat banii pe parcursul a mai multor ani şi a scos un profit considerabil, în ciuda costurilor inimaginabile. „Cleopatra" a fost unul dintre filmele cu cele mai mari încasări din anii 1960;
- potrivit regretatului regizor Joseph L. Mankiewicz, cele mai bune scene au fost tăiate şi există peste 120 de minute de film care lipsesc;
- suma alocată costumelor Elizabethei Taylor a fost în valoare de 194.800 dolari, cea mai mare alocată vreodată unui actor într-un singur film. Printre costumele ei s-a numărat si o rochie realizată din ţesături de aur de 24 carate;
- regizorul Joseph L. Mankiewicz a fost concediat în faza de montaj şi post producţie; dar Twentieth Century Fox şi-a dat seama repede că numai Mankiewicz ştia cum să monteze filmul, aşa că el a fost adus înapoi pentru a finaliza proiectul.
- Martin Landau a învăţat limba italiană în timpul filmărilor;
- cicatricea de la operaţia de traheotomie a Elizabethei Taylor este vizibilă în mai multe scene din film;
- pentru a putea finanţa „Cleopatra", 20th Century Fox şi-a vândut terenurile din Los Angeles;
- super-producţia a folosit 79 de decoruri de filmare şi 26.000 de costume;
- Joseph L. Mankiewicz i-a spus lui Martin Landau că mai avea atât de mult material filmat, încât ar fi putut face un film separat, numit „Alte aventuri cu Ocavian şi Rufio";
- când filmul a fost tăiat de la 6 ore la 4 ore, încă 49 de pagini de scenariu au trebuit să fie filmate, pentru a da sens filmului;
- pentru a filma bătălia navală de la Actium, 20th Century Fox a trebuit să închirieze şi să construiască atât de multe ambarcaţiuni, încât s-a spus că în acel moment, 20th Century Fox avea cea de-a treia flotă navală din lume ca mărime!;
- Forumul roman construit la Cinecitta era de trei ori mai mare decat dimensiunea sa reală;
- iniţial, Egiptul a refuzat intrarea Elizabethei Taylor în ţară, deoarece ea se convertise la iudaism. Autorităţile şi-au revizuit opinia, realizând că o ploaie de dolari americani ar putea cădea peste Egipt odată cu prezenţa echipei de filmare pe malurile Nilului;
- Hume Cronyn a fost angajat pentru 10 săptămâni şi a petrecut în final 10 luni la filmările „Cleopatrei";
- la un moment dat, producţia filmului „înghiţea" 70.000 de dolari pe zi (550.000 de dolari în banii de azi);
- la filmarea faimoasei scene a intrării Cleopatrei în Roma, miile de figuranţi entuziasmaţi au început să strige „Liz! Liz!", în loc de „Cleopatra! Cleopatra!";
- când filmul lui Marilyn Monroe „Something's Got To Give" a fost anulat, iar Marilyn Monroe concediată, „Cleopatra" a rămas singurul film aflat în producţie la 20th Century Fox. Evident, o mulţime de alte facturi au fost achitate în numele filmului;
- unul dintre cei mai mari aliaţi ai lui Joseph L. Mankiewicz a fost Rex Harrison, care, la un moment dat, i-a oferit propriul său salariu pentru a-l ajuta să termine filmul pe cont propriu. Mankiewicz a refuzat;
- se spune că atunci când directorii executivi ai studioului au sugerat că Joan Collins, Dana Wynter sau Susan Hayward ar trebui să o înlocuiasca pe capricioasa Elizabeth Taylor, Spyrous Skouras (şeful studioului) ar fi strigat, „Cleopatra trebuie să aibă ţâţe; Liz are ţâţe; ţâţele ei vor însemna zeci de milioane de dolari în plus pentru noi";
- campania de marketing a studiourilor Fox a dat roade: la premieră, filmul era deja vândut pe 4 luni înainte.
Vezi TRAILER aici.
