Elizabeth Taylor in "The Driver's Seat" (1974)

REVIEW:
ATENTIE! Acesta nu este un film de vazut la Mall, cu floricele si coca-cola. Acesta nu este nici macar un film de vazut ziua intr-o sala clasica de cinema sau la televizor impreuna cu familia! Mai bine chemati-va prietenii intr-o seara, luati-va fiecare cate o bere sau un pahar de vin si pregatiti-va de un brain-storming in timp ce vizionati acest film. S-ar putea ca perceptiile despre viata sau macar acelea despre cinema, in general, sa vi se schimbe...

“Vine o zi cand trebuie sa o iei de la capat" a spus Elizabeth Taylor in prima zi de filmare, dupa ce a fost asteptata de intreaga echipa tehnica si de toata distributia ore intregi sa vina la lucru. Era ziua in care s-a despartit de Richard Burton. Liz Taylor, umila, si-a cerut scuze si toata supararea a trecut: toata lumea a aplaudat-o si filmarile au inceput. Avea sa fie cel mai bizar, cel mai neobisnuit si cel mai indraznet film din cariera Elizabethei Taylor. "N-am sa stiu niciodata cum ajung sa ma implic in astfel de proiecte" a spus actrita. Din clipa in care incepe sa se deruleze filmul, spectatorul are senzatia acuta ca se afla intr-un loc ciudat si primejdios. Este ca si cum ai plonjat direct intr-un cosmar si astepti sa te trezesti si sa respiri usurat. Filmul are 2 titluri, chiar pe generic ("The Driver's Seat" si/sau "Identikit"), astfel ca aceasta schizofrenie "prin definitie" accentueaza atmosfera de ambiguitate si de pura psihoza.

Elizabeth Taylor o interpreteaza pe Lise, o femeie devorata de nebunie si de dorinta de a isi gasi "un barbat pe gustul ei", barbatul cu care sa isi sfarseasca viata. De la inceput ni se prezinta lumea prin viziunea tulbure a acestei femei aflata pe punctul de a face ceva ingrozitor. Dupa ce provoaca niste neintelegeri la birou, sefii ii spun Lisei sa isi ia o scurta vacanta, iar aceasta se decide sa plece la Roma. Filmul este plin de flash-back-uri, ducand spectatorul inainte si inapoi in timp, construind ca intr-un puzzle tabloul complet al ultimelor ore din viata Lisei. Acum suntem in prezent si ne aflam intr-un birou al politiei care ancheteaza vacanta fatidica a eroinei intr-o Roma lovita de teroristi, iar in momentul urmator ne reintoarcem in timp si o vedem pe Lise ratacind pe strazile orasului. In acest film orasul etern are parca alta culoare, fiind aproape de nerecunoscut. Niciunul din locurile care "vand" un oras nu este filmat aici, niciun cliseu nu este prezent. Regizorul Giuseppe Patroni Griffi reuseste sa prezinte un film unic, nelinear, experimental, aproape ca un documentar. Atat de straniu si de provocator, atat de avangardist a fost acest film, incat la premiera mondiala de la Monaco, dupa ce s-a terminat vizionarea, audienta a ramas muta de uimire, nimeni nestiind cum sa reactioneze.

Distributia este cat se poate de bine aleasa, lucru rar intr-un film...De exemplu, Ian Bannen este un maniac sexual, care incearca sa o agate pe Lise in avionul care ii aduce la Roma. Si el pare la fel de nebun ca si femeia pe care vrea sa o seduca. Mona Washbourne este incantatoarea si sensibila doamna in varsta care se imprieteneste cu Lise si - fara sa vrea - o face pe aceasta sa-si gaseasca acel barbat care este "pe gustul ei". Dar ceea ce face sarea si piperul acestui film este Elizabeth Taylor, care se intrece pe sine, ducand la perfectiune lungul sir al rolurilor de femei nevrotice pe care le-a interpretat de-a lungul anilor. Nimeni nu si-ar fi imaginat-o pe Liz Taylor intr-un asemenea rol! O astfel de deschidere, de abordare din partea unui superstar, a unei actrite formate la scoala M.G.M. era de neconceput. Dar asta nu s-ar fi intamplat pentru prima oara: filmele Elizabethei Taylor dupa epoca M.G.M. au insemnat fiecare, unul dupa altul, o noua provocare, o noua treapta, o noua sfidare.

Liz Taylor era simbolul star-systemului hollywoodian, formata si modelata spre a deveni ultimul superstar, stralucitoare si perfecta. Dar, asa cum timpurile se schimba, la fel s-a schimbat si s-a reinventat si Elizabeth Taylor, devenind o actrita curajoasa, gata oricand sa-si testeze limitele. In "The Driver’s Seat" actrita isi arata forta, intensitatea si puterea cu care isi controleaza atat rolul cat si publicul. Intr-o scena memorabila, imbracata intr-un costum care are toate culorile imaginabile si inimaginabile, coafata straniu si masiv machiata, Liz Taylor trebuie sa faca check-in-ul la aeroport si deodata o auzim strigand furioasa catre personalul de securitate. Din acel moment incepi sa o urmaresti hipnotizat, nevenindu-ti sa crezi ca femeia de pe ecran este chiar Elizabeth Taylor. In alta scena o privim fascinati cum se fardeaza, intr-o maniera incredibila. Stilul de joc, privirea, ochii ei, expresia chipului...ne infatiseaza o femeie nebuna, periculoasa, impredictibila si este de mirare ca Liz Taylor nu a exagerat nici macar cu un milimetru, asa cum majoritatea actorilor ar fi fost tentati sa o faca. Daca cineva vrea dovada imensului talent al lui Taylor, trebuie sa vada neaparat acest film!

Azi stie toata lumea ca cele mai celebre roluri ale Elizabethei Taylor nu sunt neaparat si cele mai bune din cariera ei. Pe masura ce anii treceau, Liz Taylor era o actrita din ce in ce mai buna in filme din ce in ce mai proaste. Veti auzi oricand de Cleopatra, de Maggie sau de Martha, dar arareori veti auzi de Lise, personajul ei din acest film. Intr-adevar, rolurile precedente erau din blockbustere, din filme vazute si razvazute pe toate meridianele, acceptate de publicul mainstream. Dar daca vreti sa o descoperiti pe actrita Liz Taylor, atunci va trebui sa o vedeti in "Boom", in "Ceremonia secreta", in “Night Watch” si, mai ales, in "The Driver's Seat". Poate ca filmele sunt proaste, dar Liz Taylor este geniala.

"Psychotic", "The Driver’s Seat" sau "Identikit" este o adaptare dupa romanul lui Muriel Spark (autoarea celebrului roman "Domnisoara Brodie in floarea varstei"), despre o femeie schizofrenica aflata in vacanta la Roma, care trece prin intamplari care mai de care mai stranii, asista la o incercare de lovitura de stat, frecventeaza barbati la fel de ciudati ca si ea si este anchetata de Interpol. Costumele pe care le poarta eroina, ele insele, sunt de ajuns ca ea sa fie dusa la balamuc. Culorile sunt stridente, esarfele sunt amplu inflorate, iar bluzele sunt de un galben tipator. Coafura Lisei nu poate fi descrisa in cuvinte. Una peste alta, Lise arata si se comporta ca o femeie care nu este in toate mintile. Pana si machiajul pare ca a scapat de sub control. Sunt momente in care Taylor isi dezvaluie celebra frumusete, dar nu asta se cere de la ea in acest film. Pe masura ce povestea se deruleaza si, paradoxal, intelegi din ce in ce mai putin despre ce este vorba, un lucru sare in evidenta: Liz Taylor chiar joaca, chiar interpreteaza si te forteaza sa o privesti, fiind altceva decat te-ai fi asteptat sa fie!

Avem de-a face cu unul dintre acele filme la care te uiti si esti uimit de ceea ce vezi, iar creierul iti explodeaza incercand sa inteleaga ce se intampla. Dialogurile sunt memorabile. Taylor are - evident - parte de cele mai bune: "When I diet, I DIET. And when I orgasm, I ORGASM. I never mix the two cultures" ii spune ea obsedatului Ian Bannen. In film apare si...Andy Warhol intr-un rol de diplomat. El si Liz Taylor au o scurta intalnire pe aeroport, atunci cand Warhol ii inmaneaza lui Taylor o carte care tocmai i-a cazut pe jos. Nu este clar ce se intampla intre ei, desi pare ca este ceva destul de important...La un moment dat, Taylor priveste catre o ruina si exclama: "I sense a lack of absence"...Ce-a vrut sa spuna? Ce inseamna (in orice limba de pe glob) acest lucru?

Vittorio Storaro este operatorul de imagine, castigator de Oscar, a carui filmografie include "The Conformist", "Apocalypse Now" si "Reds". Imaginea acestui film este magnifica. Miscarile camerei de filmat sunt incete, descoperind spatii si unghiuri stranii, ca intr-un vis technicolor. Liz Taylor se comporta ca si cum acesta ar fi cel mai mare rol in cel mai mare film din cariera ei. Desigur, aceasta este datoria oricarui actor, sa-si faca treaba, indiferent de anvergura filmului in care joaca. Dar Liz Taylor ar fi putut pur si simplu sa nu faca nimic si nimeni nu ar fi fost suparat. Dimpotriva, daca acest film este salvat de ceva, acest ceva i se datoreaza Elizabethei Taylor.

Lumea este plina de nebuni si de ciudati! Acest film bizar este dovada ca in epoca moderna toata lumea a luat-o razna. In primul rand, povestea este cat se poate de absurda pentru un om sanatos la cap: o femeie pleaca la Roma ca sa-si gaseasca un iubit si pana la sfarsitul filmului vom afla ca tipul de barbat dorit de ea trebuie sa fie tanar si criminal, cu ea pe post de victima...Da, ati inteles bine: femeia cauta barbatul potrivit ca sa o omoare! Acesta este cel mai complex, neurotic, suprarealist, halucinant rol din toata cariera Elizabethei Taylor. Este si ultimul rol experimental, dupa lunga serie de roluri provocatoare din filme ca "Deodata, vara trecuta" sau "Ceremonia secreta", pentru ca pe viitor Liz Taylor se va indrepta catre roluri mai putin controversate.

TITLUL FILMULUI
"THE DRIVER'S SEAT"/"IDENTIKIT"/"PSICHOTIC"/(Italia/Rizzoli Film/1974)

PROMO
"Era ea oare atat de nebuna incat sa-si insceneze propria moarte?" (AVCO Embassy)

DESCRIERE
NOTA: Aceasta este una dintre posibilele descrieri ale acestui film construit ca un puzzle, din flashback-uri, cu timpuri si actiuni suprapuse.
Filmul incepe cu o vizita la un magazin de imbracaminte, filmata intr-o maniera suprarealista, stranie, rau-prevestitoare. Magazinul este plin de manechine complet dezbracate, dar care au capul acoperit cu staniol. Lise (Liz Taylor) vrea sa cumpere o rochie si isi iese din fire cand vanzatoarea ii spune ca rochia pe care a ales-o este rezistenta...la taieturi! Taylor face o adevarata criza de nervi, iar patroana intervine si ii face pe plac, facandu-i rost de tipul de rochie pe care o doreste. Taylor se intoarce acasa si incepe sa se pregateasca pentru o vacanta la Roma. Nu este clar in ce tara locuieste, dar este foarte probabil ca se afla undeva in Germania. Cand pleaca spre aeroport, menajera ei (ca si publicul) are parte de un soc: Taylor este imbracata intr-o indescriptibila jacheta multicolora, cu o rochie ca un curcubeu si este coafata de parca si-ar fi bagat degetele in priza de curent! Menajera izbucneste intr-un hohot de ras si o intreaba: "Unde te duci imbracata asa? Te-ai angajat la circ?" La aeroport, Taylor este deranjata de o femeie care ii cere sfatul despre ce carte sa aleaga si scapa de ea indreptandu-se spre terminalul de check-in. Aici este din nou deranjata de catre politistii care vor sa ii controleze bagajul. Taylor ii da unuia dintre ei bagajul de mana si spune: "Poate ca ti se pare ca este o poseta, dar sa stii ca de fapt este o bomba!" Vocea ei capata amploare si inaltime. Taylor pare vag interesata de ceva si intelegem ca este in cautarea unui barbat. Ea scruteaza toti barbatii din avion pentru a-si da seama care este pe gustul ei si se aseaza langa un tanar pe care il priveste cu intensitate. Acesta isi da seama ca este privit de Taylor si instantaneu este cuprins de o frica morbida si se muta in alta parte a avionului. Taylor isi pune centura si constata ca ea insasi este privita lasciv de catre un tip ciudat aflat langa ea. Sosind la Roma, ea nimereste in mijlocul unor schimburi de focuri in plin aeroport si scapa pe jos cartea pe care o tinuse tot timpul in mana. Cartea ii este inapoiata de Andy Warhol. Ciudatul care fusese langa ea in avion se ofera sa o duca pe Taylor la hotelul ei. Pe drum el incepe sa ii povesteasca despre regimul lui alimentar si depre nevoia de a face sex la ore regulate. Dar Taylor ii raspunde ca ea nu amesteca dieta cu sexul, taindu-i elanul erotic. Ajunsa in camera sa de hotel, Taylor se dezbraca si se aseaza pe pat incepand sa se mangaie pe sani. Daca pana aici nu ati inteles nimic...pregatiti-va pentru ce urmeaza! A doua zi, Taylor se urca intr-un taxi impreuna cu o doamna in varsta si se duc impreuna la shopping. Partenera ei de shopping ii povesteste despre nepotul ei si adoarme la un moment dat in toaleta femeilor, iar Taylor pleaca singura pe strazile Romei, moment in care se nimereste in plina scena a unui atentat terorist, o incercare de detronare a unui lider arab. Taylor este salvata de un mecanic chipes si manierat care ii propune sa o duca inapoi la hotelul ei. Pe drum, tanarul mecanic incearca sa o violeze, dar Taylor reuseste sa scape si ii fura masina cu care se duce la Hilton pentru a intalni barbatul ideal pentru ea. Pe tot parcursul filmului, Taylor spune cui vrea s-o auda ca trebuie sa ajunga neaparat la intalnirea cu un anume barbat. Nu stie cine este, dar il va recunoaste cand il va vedea! Daca vi se pare ca totul este ca intr-un vis...asa si este! Filmul are si un alt nivel care se interpune peste aventurile lui Taylor: ancheta politiei asupra mortii ei. Se pare ca Taylor a gasit pana la urma un barbat "pe gustul ei", un barbat care sa o ucida. De ce a vrut sa moara? Petele de pe rochia ei sunt de sperma? Cate lovituri de cutit sunt? Cine este asasinul? Ucigasul ei (barbatul pe gustul ei) se dovedeste a fi tanarul speriat din avion, nepotul doamnei in varsta, cel care incercase de la inceput sa fuga cat mai departe de ea. Scenele de seductie si de crima sunt antologice, unice in istoria filmului.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Lise), Ian Bannen (Richard), Guido Mannari (Carlo), Mona Washbourne (Helen Fiedke), Luigi Squarzina (politist), Maxence Mailfort (Pierre), Andy Warhol (lord englez), Anita Bartolucci (vanzatoare), Gino Giuseppe (politist), Marino Masé (politist), Bedy Moratti (patroana magazin), Dino Mele (politist), Alessandro Perella (politist).
REGIA
Giuseppe Patroni Griffi.
PRODUCATOR
Franco Rossellini.
SCENARIUL
Raffaele La Capria, Giuseppe Patroni Griffi, dupa romanul lui Muriel Spark.
MUZICA
Franco Mannino.
IMAGINEA
Vittorio Storaro.
MONTAJUL
Franco Arcalli.
DURATA
105 minute.
COLOR
Technicolor.
GENUL
drama, horror
FILMAT
intre august - septembrie 1973.
PREMIERA
Mai 1974.

TRIVIA
- "The Driver’s Seat" a fost produs intr-un moment de rascruce al vietii Elizabethei Taylor: tumultoasa casatorie cu Richard Burton tocmai luase sfarsit.
- Taylor acceptase sa joace in acest film experimental doar pentru a fi alaturi de Burton la Roma, nestiind ca ei se vor desparti in chiar prima zi de filmare.
- Premiera mondiala a filmului a avut loc la Monaco in mai 1974 si a fost lansat pe piata abia in 1975.

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Ceremonia secreta" (1968)

REVIEW:
"Acest film este o murdarie, este plin de ridicol si nu imi dau seama de ce ar juca cineva in el sau de ce l-ar vedea", scria un critic de cinema la data premierei acestui film. In "Ceremonia secreta", Liz Taylor este Leonora, o prostituata intre doua varste, care se lasa convinsa de Cenci (Mia Farrow) sa ii tina locul mamei sale moarte. Tanara Farrow este o orfana bogata, care traieste intr-o casa imensa din Londra si este controlata din cand in cand de doua matusi. Taylor descopera ca seamana izbitor cu mama moarta a lui Farrow, asa cum Farrow seamana la fel de bine cu fiica moarta a lui Taylor! Filmul este o drama psihologica impresionanta, presarata de mister si suspans. Regizorul Joseph Losey confrunta publicul cu teme dificile: relatia mama-fiica, rolul femeii in societatea moderna, incestul, lesbianismul, relatiile de familie. Dar, in ciuda prezentei Elizabethei Taylor, publicul mainstream a stat departe de salile de cinema: filmul era prea ciudat, prea straniu pentru marele public si prea provocator pentru critica de film.

Scenariul lui Tabori era adaptat dupa nuvela "Ceremonia secreta" de scriitorul argentinian Marco Denevi. Filmul a fost initial conceput de Losey ca un vehicul pentru Ingrid Bergman. Scenariul a fost terminat cu trei ani inainte de "Boom". Imediat dupa ce au terminat primul lor film, Taylor l-a intrebat pe Losey: "Ce-ar fi sa mai facem un film impreuna?". Losey si-a adus aminte de scenariul lui Tabori si s-a gandit ca Taylor era ideala pentru rolul Leonorei. Filmul este parca un ritual ciudat de explorare a laturii umane intunecate, o incursiune de o fascinatie perversa intr-o lume tabu: incestul, violul, boli mintale, relatii umane intortocheate, sindromul familiei...In centrul acestei povesti stau Leonora (Taylor) si Cenci (Farrow), care vor forma o relatie surogat de mama - fiica si, pentru o vreme, vor trai cu placere o existenta retrasa pana la aparitia celor doua matusi ale lui Cenci si a tatalui vitreg al acesteia, Albert (Mitchum). Matusile reprezinta o amenintare la adresa averii si a vietii linistite a lui Cenci, iar Albert reprezinta o amenintare sexuala la adresa fetei. Evenimentele se vor precipita intr-o spirala a tragediei care va culmina in nebunie, sinucidere si crima.

Joseph Losey s-a auto-exilat in Europa in anii '50, pentru a scapa de acuzatiile de activitate anti-americana. Numele lui a fost pus pe lista neagra la Hollywood, datorita vederilor lui de stanga. Cincisprezece ani mai tarziu, paradoxul a facut ca regizorul interzis de Hollywood sa realizeze doua superproductii finantate de Hollywood si jucate de cele mai mari staruri ale Hollywoodului, Taylor si Burton. Un film de arta pretentios? O capodopera uitata? Un proiect neinteles? "Ceremonia secreta" a avut ghinionul de a fi dat pe piata imediat dupa "Boom", care a fost prost primit de critica de film si de publicul larg. "Ceremonia secreta" era la fel de provocator pentru publicul mainstream si a fost promovat ca o psihodrama cu lesbiene. Unele reclame spuneau: "E timpul sa vorbim despre ceea ce s-a tacut pana acum"...

"Ceremonia secreta" este bazat pe scenariul scriitorului maghiar George Tabori, despre o poveste misterioasa cu o atmosfera morbida si cu cateva personaje comune si vulgare prinse intr-un ritual obscur pe care acestea nu il pot intelege, dar de care nu se pot desprinde, fiind fortate sa il joace pana la capat. Stilul baroc al lui Losey isi gaseste cea mai buna expresie in decorurile, imaginea si interpretii acestui film. Casa in stil Art Noveau si interioarele labirintice ale acesteia sunt un adevarat personaj in sine; camera de filmat ne-o arata in miscari expresioniste; complexitatea decorului are aceeasi importanta ca si vedetele filmului.

Losey trimite spre public semnale puternice, aproape agresive, reusind o adevarata imbinare a stilulului baroc cu stilul "camp", atat de popular incepand cu anii '60 (reprezentat cel mai bine de Andy Warhol). In ciuda imaginii stralucitoare si a decorului luxuriant, filmul este plin de anxietate, subtilitate si emotii puternice. Totusi, pe alocuri, apar neasteptate situatii comice. Ca si in celelalte filme ale sale, Losey infatiseaza un joc psihologic periculos intre personajele dramei. "Ceremonia secreta" este povestea intalnirii dintre trei personaje: o tanara orfana provenita dintr-o familie bogata (Farrow), o prostituata pe care orfana o adopta temporar ca mama a ei (Taylor) si tatal vitreg al tinerei, care iese din inchisoare (Mitchum). Reunirea acestui trio este cinema in stare pura, un film fara varsta, care inca poate provoca imaginatia atator generatii de spectatori.

Filmul impresioneaza prin portretele psihologice pregnante. Critica de film a fost destul de impartita vizavi de "Ceremonia secreta", dar majoritatea a fost de acord ca Elizabeth Taylor face poate cel mai bun rol al ei de pana atunci. Liz Taylor reuseste performanta de a trece de la prostituata prost imbracata si vulgara, la femeia stralucitoare, cu bijuterii costisitoare, cu turbane purpurii si imbracata in rochii superbe. Mia Farrow este, de asemenea, perfecta in rol. Multe din filmele in care a jucat Robert Mitchum nu sunt bune, dar el a fost bun in orice film a jucat. Scena de pe plaja dintre Taylor si Mitchum, in care Taylor este in mod intentionat imbracata ca o prostituata, este antologica. Mitchum e puternic, desi putini actori ii pot face fata Elizabethei Taylor! Un alt personaj al filmului este casa in care locuieste Farrow, casa care a fost gasita de regizor in cartierul Kensington din Londra, construita si decorata in stilul Art Nouveau. Losey si-a folosit toata stiinta pentru a reda in toata splendoarea sa arhitectura casei.

Odata atribuit rolul principal Elizabethei Taylor, Losey a inceput sa caute restul distributiei. Avea nevoie de un star cu box office bun pentru rolul lui Albert si l-a ales pe Robert Mitchum, pe care il cunoscuse cu ani in urma la Hollywood. Pentru rolul lui Cenci i-a fost sugerata Mia Farrow, care la acea vreme era in plin divort de Frank Sinatra. Pamela Brown si Peggy Ashcroft au fost distribuite in rolul matusilor lui Cenci. Cea mai mare provocare a fost alegerea excentricei case din film. Losey a ales o vila Art Nouveau, vopsita in albastru si verde, cu interioarele pline de lemn negru, candelabre, vitralii, oglinzi venetiene si mozaicuri. Casa a fost construita intre anii 1896 si 1904 de catre Halsey Ricardo. Casa era acum goala si nelocuita, ceea ce i-a oferit prilejul scenografului Richard Macdonald sa reconstitue decorul asa cum a dorit Losey.

Losey spunea ca filmul este povestea unor personaje care incearca sa-si ascunda adevarata fata, sa isi reprime nevoile intime si sexuale si ca este un joc in care oamenii se folosesc unii de ceilalti atat timp cat au nevoie. Losey avea sa regrete ca l-a angajat pe Mitchum. Din primul moment al filmarilor, actorul a fost ostil atat fata de regizor, cat si fata de Elizabeth Taylor si Mia Farrow, avand in general o atitudine neprietenoasa, ingreunandu-i munca regizorului. Mia Farrow povestea ca pentru acest film i s-a vopsit parul in culoare neagra, pentru a o face sa semene cu Elizabeth Taylor. Pana la urma, cand au inceput filmarile i s-a dat o peruca neagra. Richard Burton venea mai tot timpul pe platouri si obisnuia sa dea declaratii presei, in stilul sau binecunoscut: "Sotia mea are o afacere de dragoste...profesionala cu Joe Losey!". Burton chiar s-a oferit sa preia rolul lui Mitchum, daca acesta continua sa fie dificil.

Elizabeth Taylor s-a dovedit inca o data a fi cea mai mare actrita a generatiei sale, o actrita desavarsita atat pe ecran cat si pe platourile de filmare. Intreaga echipa de filmare a iubit-o si a aplaudat-o. Singura ezitare pe care a avut-o a fost la filmarea scenei din cada de baie, scena in care se dezbraca si intra in cada cu Farrow. Avand pe ea doar un prosop, Taylor pur si simplu a "inghetat", iar Losey a fost nevoit sa dea afara toata lumea de pe platoul de filmare, pastrand doar strictul necesar. La "Ceremonia secreta", Losey i-a lasat deplina libertate de interpretare lui Taylor, care pentru acest rol a primit "Steaua de cristal" (Oscarul frantuzesc la acea vreme). Farrow este si ea perfecta in rol, prefacandu-se violata si gravida si culminand cu dementa si sinuciderea. Probabil ca si nebunia in sine ar putea fi un personaj in acest film. In mod cert, casa este un personaj principal. Stil eclectic, holuri labirintice, camere si coridoare, balcoane si mult lemn negru...

Farrow a ajuns sa ii cunoasca foarte bine pe Taylor si pe Burton in timpul filmarilor. In fiecare zi, Mia Farrow era invitata la pranz de catre Burtoni, intr-un restaurant aproape de studiouri. Masa dura cam doua ore si Elizabeth Taylor avea grija ca Mia sa fie tratata cu cea mai mare atentie. "Ma simt chiar ca o mama pentru tine", i-a spus Taylor. La un moment dat filmarile s-au mutat in Olanda. In pauza, Mia Farrow calarea pe plaja, Mitchum scria poezii, iar seara se adunau cu totii in apartamentul Burtonilor, unde Richard Burton recita versurile sale favorite cu o voce de aur.

Losey a fost total nefericit la lansarea filmului, pentru ca studiourile Universal au promovat filmul ca fiind o aventura intre lesbiene, lansand postere cu Taylor si cu Farrow stand in pat impreuna. Studiourile si-au scos banii pana la urma, vanzand filmul televiziunilor. Mai mult, spre furia lui Losey, pentru a putea fi difuzat la televiziune, producatorii au schimbat mai multe scene din film, facandu-l aproape de neinteles privitorilor. Din fericire, pentru cinematografe s-a pastrat versiunea initiala.

"Ceremonia secreta" a mai coborat cu cateva puncte pozitia Elizabethei Taylor la box office. Criticul de film Rex Reed scria ca "acest film este o murdarie, este plin de ridicol si nu imi dau seama de ce ar juca cineva in el sau de ce l-ar vedea."; Pauline Kael l-a considerat un film oribil, iar Judith Crist l-a catalogat drept un dezastru. Dar cele trei nume de mai sus ar fi criticat orice ar fi facut Taylor si Burton. In schimb, revista "Variety" a avut numai cuvinte de lauda, iar ziarul "The New York Times" scria ca este cel mai bun film al lui Joseph Losey.

Atat "Boom" cat si "Ceremonia secreta" si-au recastigat prestigiul odata cu trecerea anilor. Cineastul John Waters spune ca "Boom" este unul dintre cele mai bune filme. Dan Callahan spune ca "Ceremonia secreta" nu poate fi catalogat, pentru ca este un film unic, irepetabil, la fel de percutant ca "Unora le place jazz-ul" de Billy Wilder si "Supa de rata" de Leo McCarey. Alti critici au considerat ca "Ceremonia secreta" este un film mai bun decat "Accidentul". Opulenta si decadenta lucreaza in favoarea filmului, cu o Mia Farrow in rol de orfana bogata si nebuna si cu o Elizabeth Taylor care pretinde ca este (si chiar devine) mama acesteia. Robert Mitchum este perfect in rol de tata vitreg. Toate aceste personaje se afla intr-o relatie violenta si complicata, la fel ca in "Accidentul" lui Losey sau in "Reflectii intr-un ochi de aur" al lui Huston. Replicile sunt spuse cu incetinitorul, cu pauze lungi, ca un fel de rugaciune continua.

O lista a filmelor stranii din anii '60 ar fi incompleta fara "Ceremonia secreta", aceasta psihodrama nebuna. Pe langa atributele filmului, veti mai avea parte de un soc: o Liz Taylor grasa, cu dintii stricati de bautura, in drum spre biserica Sf. Maria Magdalena ca sa se roage, dupa ce tocmai i-a facut o felatie unui client si apoi plecand spre cimitir pentru a duce niste flori la mormantul fiicei sale...Dorinta Elizabethei Taylor de a juca roluri delicate, complicate, departe de imaginea sa de cea mai frumoasa femeie din lume, a dus la scaderea cotei sale comerciale. Pe de alta parte, la sfarsitul anilor '60, Taylor si Burton aveau parte de o presa proasta si orice ar fi facut ar fi fost criticat si respins. In plus, publicul era deja saturat de filmele lor si prefera sa citeasca despre ei, decat sa mai vada filmele lor. In mod special, publicul din America obosise sa o vada pe Taylor in roluri in care era fie prea batrana pentru a le juca ("Imblanzirea scorpiei" sau "Singurul joc din oras"), fie era prea tanara pentru rolurile respective ("Boom" si "Ceremonia secreta"), in vreme ce publicul european abia acum descoperea ca Elizabeth Taylor este intr-adevar o mare actrita!.

TITLUL FILMULUI
"CEREMONIA SECRETA"/"SECRET CEREMONY" (S.U.A./Universal/1968)

PROMO
"Nimeni nu are voie in sala in ultimele 12 minute!" (Universal Studios).

DESCRIERE
In timp ce calatorea cu un autobuz in Londra, Leonora (Elizabeth Taylor), o prostituata intre doua varste, descopera ca este urmarita de o tanara fata trista, Cenci (Mia Farrow), o adolescenta care seamana izbitor cu fata moarta a Leonorei. Cenci o urmareste pe Leonora pana la mormantul fetei acesteia si apoi o invita acasa la ea. Acolo, Leonora realizeaza stupefiata ca seamana perfect cu mama moarta a lui Cenci. Miscata de nevoia de dragoste a lui Cenci si intrigata de luxul casei acesteia, Leonora accepta sa ramana si sa locuiasca impreuna cu Cenci si sa fie noua ei mama. Astfel, ea le spune celor doua matusi avare (dinspre tata) ale lui Cenci ca este sora mamei lui Cenci. Leonora incepe sa isi asume rolul de mama cu usurinta si incepe sa guste traiul de lux, incepand sa aiba sentimente reale de afectiune pentru Cenci. Intamplator, Leonora afla ca Cenci are de fapt 22 de ani, ca are un tata vitreg, Albert (Robert Mitchum), care a fost alungat din casa deoarece incercase sa o seduca pe Cenci si ca mama decedata a lui Cenci fusese declarata nebuna. Intr-o zi, intorcandu-se acasa, Leonora o gaseste pe Cenci ascunsa sub o masa, infricosata de vizita lui Albert, intors din puscarie. Cenci o convinge pe Leonora ca a fost violata de tatal ei vitreg. Cele doua femei decid sa plece intr-o mini vacanta la mare. Albert le urmareste si ii dezvaluie Leonorei ca Cenci este de fapt o psihopata care incearca de ani de zile sa aiba relatii sexuale cu el. Leonora realizeaza ca Albert are dreptate, mai ales dupa ce a asistat la jocul copilaresc al lui Cenci de a se da drept gravida, bagandu-si o papusa pe sub rochie...Leonora va incerca cu disperare sa o faca pe Cenci sa traiasca in lumea reala si sa devina o adulta rationala. Dar Cenci pleaca si il cauta pe Albert pe plaja, cu care face in sfarsit dragoste si o alunga pe Leonora din viata ei. Mai tarziu, nu peste mult timp, Leonora o viziteaza acasa pe Cenci si ii cere iertare, rugand-o sa o reprimeasca si sa reia legatura lor de mama-fiica. Cenci refuza, o alunga din nou si apoi se sinucide. La inmormantarea lui Cenci, dupa ce asculta slujba in liniste, Leonora scoate un cutit si il omoara pe Albert.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Leonora), Mia Farrow (Cenci), Robert Mitchum (Albert), Peggy Ashcroft (Hannah), Pamela Brown (Hilda).
REGIA
Joseph Losey.
PRODUCATOR
John Heyman, Norman Priggen.
SCENARIUL
George Tabori, dupa nuvela cu acelasi nume de Marco Denevi.
IMAGINEA
Gerald Fisher.
PREMIERA
octombrie 1968.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
109 minute.

NOMINALIZAT la
- premiul BAFTA pentru cea mai buna actrita (Mia Farrow);
- premiul Anthony Asquith pentru cea mai buna muzica (Richard Rodney Bennett).
PREMII
- premiul Academiei Franceze de Film, "Steaua de cristal" pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor si Mia Farrow).

TRIVIA
- salariul Elizabethei Taylor a fost de 1.000.000 de dolari (standardul Elizabethei Taylor);
- salariul lui Robert Mitchum a fost de 150.000 de dolari (standardul unui star hollywoodian in anii '60);
- Joseph Losey a fost numit de gurile rele, "regizorul de casa" al Elizabethei Taylor;
- pe parcursul filmarilor, Mia Farrow a divortat de Frank Sinatra.

Vezi TRAILER aici.