Elizabeth Taylor în „Miercurea cenușii” (1973)

„Miercurea cenușii” (1973)

Un eminent chirurg estetician îi explică clientei sale tehnicile și procedurile operației estetice. Acesta îi arată zonele de piele care vor fi tăiate, cu o precizie rece și, în momentul următor, asistăm la desfășurarea operației. Scenele sunt terifiante, iar chipul și corpul pacientei sunt o adevărată hartă pe care s-a trasat cu marker-ul. Scalpel, injecții, foarfeci, ac și ață: spectatorul abia poate privi scenele pline de repulsie instinctivă și oroare. Odată operația terminată și date jos bandajele, vom vedea minunile chirurgiei estetice: femeia superbă de pe ecran nu e nimeni alta decât... Elizabeth Taylor! Este de-a dreptul o ușurare, pentru că atunci când începe filmul, Taylor arată destul de rău: o femeie bătrână și total neatractivă. Taylor a acceptat provocarea și s-a lăsat machiată și filmată în chip de femeie urâtă și îmbătrânită. N-ar fi fost pentru prima dată in lunga ei carieră. Ceea ce vedem ca urmare a operației este frumusețea ireală a lui Elizabeth Taylor, căci despre asta este de fapt vorba în acest film! Avem parte de o mulțime de planuri apropiate în care o vedem studiindu-se în oglindă cu încântare, aidoma publicului care o urmărește.

Singurul motiv pentru care acest film pare că a fost făcut este acela de a o privi pe Liz Taylor, din nou frumoasă, din nou slabă și din nou plătită cu 1 milion de dolari. Scenariul este destul de subțire și poate fi descris într-o singură frază: o femeie trecută de 55 de ani care recurge în secret la o operație estetică în Elveția pentru a recuceri dragostea soțului, redevine tânăra și superbă, dar nu va mai reuși să fie pe placul soțului, având, totuși, ca o consolare, o aventură cu un tânăr seducător în renumita stațiune de iarnă Cortina D'Ampezzo. Cam asta e tot ce se întâmplă în „Miercurea cenușii”. Dar, dacă punem filmul într-un context mai larg și ținem cont de anul apariției lui, vom vedea că este vorba despre un film șocant pentru publicul acelei epoci: era pentru prima dată când un film aborda tema „tinereții fără bătrânețe” la modul concret. Într-o scenă memorabilă, de la începutul filmului, publicul vede „pe viu” o operație estetică, cu amănunte oribile, de neprivit... O Elizabeth Taylor îmbătrânită (cu ajutorul unui machiaj fenomenal) decide să se supună unei astfel de operații, după care, în mod miraculos, femeia îmbătrânită se transformă în frumusețea perfectă, așa cum Elizabeth Taylor era în realitate, la vârsta de 41 de ani.

Pe măsură ce filmul se desfășoară, se presupune că trebuie să fim surprinși de povestea de dragoste dintre Liz Taylor (41 de ani) și Helmut Berger (29 de ani). Taylor arată mai frumoasă ca oricând, așa că elementul de surpriză dispare cu desăvârșire: orice bărbat de pe planetă s-ar fi îndrăgostit de ea! Superba Liz și frumosul Helmut Berger au o poveste pasională de dragoste. Elizabeth Taylor poartă costume fabuloase făcute de Edith Head și Valentino. Cea mai mare parte a filmului se petrece în stațiunea exclusivistă Cortina D'Ampezzo din Alpii italieni, unde Taylor se duce să își aștepte soțul, căruia nu i-a spus nimic despre operația sa. Acesta este însă reținut oficial cu diverse afaceri la Washington; neoficial, are o amantă, mai tânără decât fiica lor. Taylor începe să flirteze cu Helmut Berger, la început doar că să își testeze noul look. Până la urmă cei doi se îndrăgostesc și ajung să facă dragoste, pe muzica lui Maurice Jarre. Spre sfârșit, publicul mai are un motiv de nedumerire: când soțul (Henry Fonda) se reîntâlnește cu noua Taylor, el rămâne rece, insensibil și se pare că Taylor a făcut operația estetică degeaba! De ce? Cum poate vreun bărbat să nu fie sedus de re-întinerita Taylor? În final aflăm adevăratul mesaj al filmului: nicio chirurgie plastică nu poate salva o căsnicie în care nu mai există dragoste, emoție și prietenie. Superficialitatea lumii moderne nu ține loc de adevăr.

Richard Burton spunea despre „Miercurea cenușii” că este un film incredibil de vulgar și era de-a dreptul deranjat de scenele toride de dragoste dintre soția sa și Helmut Berger. „Nu pot să cred că soția mea face un film atât de violent împotriva gusturilor mele, un film de nimic! Singurul motiv pentru care soția mea a acceptat să facă acest film este acela că vrea să rămână un star faimos al cinematografiei. Ce stupid! Ea este deja un star nemuritor! La ce ii trebuie acest film?” Richard Burton era convins că Berger și Taylor au o aventură și dincolo de ecran, deși toată lumea știa că Helmut Berger era cât se poate de deschis în privința înclinațiilor sale sexuale: nu femeile erau pe placul lui! Producătorul Dominick Dunne avea să spună că întâmplările din timpul filmărilor erau cu mult mai interesante decât ceea ce se vedea pe ecran. Din cauza scandalurilor cu Burton, Elizabeth Taylor întârzia în mod repetat la filmări, determinându-l pe șeful casei Paramount Studio să vină personal de la Los Angeles la Cortina D'Ampezzo pentru a supraveghea producția. Dar, tot ce a putut face a fost să asiste pasiv la certurile dintre Taylor și Burton, adevărate războaie, care au înspăimântat întreagă echipa de producție.

Problema fundamentală a acestui film este aceea că nimeni nu poate crede că vreun bărbat ar putea să o părăsească pe Liz Taylor, așa cum face Henry Fonda în final. Este un lucru bun că nu ajungem niciodată să o vedem pe amanta lui, pentru că așa filmul ar fi fost total compromis. Taylor este superbă, decorurile sunt magnifice, dar... de fapt ce se întâmplă în acest film? Ea își așteaptă soțul, ea mănâncă, ea bea, ea oftează, ea face conversație, ea are un amant, ea vorbește la telefon, ea se privește în oglindă... E clar că scenariul s-a pierdut pe drum și se pare că toată lumea (de la scenarist până la regizor) a rămas mută de uimire în față frumuseții lui Elizabeth Taylor, pentru că au uitat să mai filmeze și altceva decât pe ea... Ceea ce, la urma urmelor, nu este deloc supărător, pentru că Taylor este magnifică și asta este tot ce contează. Filmul dezvăluie publicului latura nevăzută a celor bogați, fie ei aristocrați sau milionari americani, dornici să își recâștige tinerețea, într-un decor inaccesibil omului de rând. Regizorul Larry Peerce este destul de... relaxat, iar filmul este o melodramă strălucitoare, demnă de canale tv precum Diva sau Romantica, din seria Harlequin. Titlul filmului a fost inspirat de numele sărbătorii catolice („Miercurea cenușii”), care aduce aminte de mortalitatea omului. În cazul personajului lui Taylor, mortalitatea a fost puțin întârziată, cu ajutorul chirurgiei estetice...

În ciuda defectelor sale, filmul place și astăzi, așa cum a plăcut publicului din anii '70, iar Elizabeth Taylor a atras critici pozitive, lucru care nu se mai întâmplase de ani de zile. Superstaruri de magnitudinea lui Elizabeth Taylor își trăiesc viața în ochii publicului, așa că la data apariției acestui film, toată lumea a dorit să vadă dacă Liz Taylor a făcut într-adevăr o operație estetică. Frumusețea actriței a convins multă lume că Liz Taylor chiar a făcut o asemenea operație! Titlul de „cea mai frumoasă femeie din lume” trece invariabil de la o actriță la alta: într-un an este Ursula Andress, în alt an este Catherine Deneuve, apoi urmează Candice Bergen și așa mai departe. Dar Taylor a câștigat acest titlu de atâtea ori, zeci de ani la rând, încât ea nu mai are nevoie să între în nicio competiție. La vremea producerii acestui film, ea are 41 de ani și celebra ei frumusețe este intactă. Interpretarea sa surpinde plăcut, fiind cât se poate de departe de maniera cu care își obișnuise publicul după „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” De această dată Taylor joacă într-o notă joasă, sinceritatea sa fiind convingătoare, reușind să dea un personaj memorabil, pentru care a și fost nominalizată la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță.

TITLUL FILMULUI

„MIERCUREA CENUȘII”/"ASH WEDNESDAY" (S.U.A./Paramount/1973)

PROMO

„Chirurgia a luat vârsta de pe chipul ei, dar îi va salva și căsnicia?” (Paramount)

DESCRIERE

O femeie se supune unei operații estetice totale, ca o ultimă încercare de a-și recâștiga soțul. Barbara Sawyer (Elizabeth Taylor) este căsătorită de peste 30 de ani cu Mark (Henry Fonda) și acum crede că îl va pierde în favoarea unei amante tinere. Barbara este convinsă că problema este înfățișarea ei: anii și-au spus cuvântul și azi ea arată îmbătrânita, urâtă și grasă, la ani lumina depărtare de frumusețea care era la tinerețe... Hotărâtă să își salveze căsnicia, ea pleacă în Elveția, la un spa de lux pentru o operație costisitoare. Ea aranjează cu Mark să se întâlnească pentru o vacanță la schi, la Cortina D'Ampezzo, după ce își va fi revenit după operație. După ce își reface chipul, sănii, burta și fesele, Barbara arată precum... Elizabeth Taylor și se duce să îl aștepte pe Mark. În acest timp, ea începe să flirteze cu tânărul Erich (Helmut Berger), un playboy seducător, spre a-și demonstra că și-a recăpătat farmecul și puterea de seducție. Totuși, noul chip și noua siluetă nu sunt de ajuns pentru a-l face pe Mark să se reîntoarcă la ea. Când acesta sosește, o anunță că a decis să divorțeze pentru a se putea căsători cu tânăra sa amantă.

DISTRIBUȚIA

Elizabeth Taylor (Barbara Sawyer), Henry Fonda (Mark Sawyer), Helmut Berger (Erich), Keith Baxter (David), Maurice Teynac (Dr. Lambert), Margaret Blye (Kate Sawyer), Andre Eszterhazy (Contele D'Arnoud), Dino Mele (Mario), Jill Pratt (Simone), Carlo Purl (Paolo), Dina Sassoli (asistenta Lisa), Henning Schluter (jucătorul de bridge), Kathy Van Lypps (Mandy), Monique Van Vooren (nemțoaica), Ilina Wassilchikoff (Silvana Del Campo), Jose de Vega (Tony Gutierrez), Rodolfo Lodi (Prințul Von Essen)

REGIA

Larry Peerce

PRODUCĂTOR

Dominick Dunne

SCENARIUL

Jean-Claude Tramont

IMAGINEA

Ennio Guarnieri

MUZICA

Maurice Jarre

COLOR

Technicolor

DURATA

99 minute

PREMIERA

noiembrie 1973

NOMINALIZAT la

- Globul de Aur pentru cea mai bună actrița de dramă (Elizabeth Taylor).

TRIVIA

- în timpul filmărilor, căsătoria dintre Liz Taylor și Richard Burton s-a deteriorat iremediabil.

- „Miercurea cenușii” i-a readus lui Elizabeth Taylor o poziție bună la box-office și salariul standard de 1 milion de dolari plus 20% din încasări.

Elizabeth Taylor in "X, Y & Zee" (1972)

REVIEW:
Iat-o alergand spre noi! Este chiar ea, cea mai frumoasa femeie din lume! Fotografia este facuta de Gianni Bozzacchi, fotograful personal al lui Elizabeth Taylor, in primavara lui 1971, in timpul filmarilor de la Londra la productia „X, Y & Zee”. Este o fotografie celebra a unei Liz Taylor din nou in plina forma, din nou slaba si deja bunica! La sfarsitul anilor '60 se comentase pe larg despre fluctuatiile in greutate ale lui Elizabeth Taylor. In acest film, mult vestita frumusete a actritei este intacta. Personajul pe care il interpreteaza este excentric si temperamental, o femeie uneori vulgara dar intotdeauna voluptoasa, cu un apetit imens pentru orice, oricand, oricum. Dupa doi ani de pauza si o relatie din ce in ce mai turbulenta cu Richard Burton, Liz Taylor se reintoarce pe platourile de filmare la varsta de 39 de ani, decisa sa isi mentina statutul de superstar. Inceputul noului deceniu aduce schimbari radicale in viata profesionala a cuplului Taylor-Burton. La sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, industria de film americana era in criza. Dupa „Singurul joc in oras”, salariile standard de 1 milion de dolari ale lui Elizabeth Taylor invcep sa devina de domeniul trecutului. Abia peste cativa ani, marile staruri de la Hollywood vor primi salarii cu sase zerouri: Robert Redford, Warren Beatty, Marlon Brando, Paul Newman, inclusiv Taylor si Burton vor reveni la salariile imense cu care erau obisnuiti, dar acum - la inceputul anilor '70 - era timpul austeritatii. Industria isi putea permite doar filme cu bugete reduse si costuri minime. Pentru „X, Y & Zee”, Liz Taylor a acceptat sa lucreze pentru cheltuieli de intretinere (este adevarat, extrem de generoase) pe perioada filmarii si procente consistente din incasarile brute. „Trebuie sa incercam sa supravietuim sau ne vom scufunda cu totii”, a declarat ea.

Pe plan personal, relatia volatila dintre Taylor si Burton isi punea amprenta atat asupra casatoriei lor, cat si a vietii lor profesionale. Burton era din ce in ce mai frustrat de esecurile repetate de a castiga un premiu Oscar. Bautura si viata trepidanta alaturi de Liz Taylor il transformasera uluitor pe Burton, imbatranindu-l in doar cativa ani de zile. Taylor parea sa supravietuiasca, neatinsa nici de razboiul cu timpul, nici de razboiul conjugal. Liz Taylor, care a fost practic cel mai bun agent de publicitate al lui Burton pe parcursul anilor '60, facuse tot ce se poate in materie de lobby pentru a-l ajuta sa castige un premiu Oscar pentru „Ana celor o mie de zile" in 1970, dar Academia Americana de Film l-a preferat pe John Wayne. Era a sasea oara cand Richard Burton rata sansa de a primi statueta. Pentru marele public, Taylor si Burton raman si la inceputul anilor '70 cele mai mari vedete de cinema, in ciuda declinului la box-office. Noul deceniu incepe pentru Taylor si Burton cu aceeasi stralucire. Cei doi continua sa duca un stil de viata luxuriant -  „jet-set life" - monitorizati zi de zi si pas cu pas de intreaga presa mondiala. Din 1962, de la intalnirea de pe platourile de filmare la „Cleopatra", Taylor si Burton facusera impreuna numai filme de succes, dar la inceputul anilor '70 publicul nu se mai inghesuia in salile de cinema pentru a ii vedea. Prefera sa ii vada in ziare, reviste sau la stirile de radio si tv. In anii '70 vor mai juca impreuna in doar 3 filme. „Doar nu suntem Stan si Bran!", exclamase Burton, exasperat, la o conferinta de presa.

„X, Y & Zee", cunoscut si ca „Zee and Co." ii prilejuieste lui Elizabeth Taylor unul dintre cele mai memorabile roluri din cariera sa. Filmul este un adevarat „one woman show" pentru Elizabeth Taylor si publicul este de-a dreptul incantat sa o auda parafrazand o replica celebra a la Clark Gable, din „Pe aripile vantului'': „Frankly, my dear, I don't give a shit". Taylor face toti banii in rolul lui Zee, beneficiind de un dialog sclipitor, interpretand cu placere si cu voluptate un rol care ii vine ca o manusa. Scenariul lui Edna O'Brien inseamna mult mai mult decat replicile fascinante si situatiile conflictuale ale povestii. Uneori, filmul atinge teme tulburatoare: vidul interior al individului in lumea contemporana, dificultatea de a comunica in relatiile dintre oameni si situatia volatila a cuplurilor din lumea moderna. Evident, filmul a trebuit sa fie adaptat rigorilor unei productii comerciale hollywoodiene si multe dintre ideile din scenariu sfarsesc in clisee si platitudini. Michael Caine si Susannah York sunt admirabili si se straduiesc sa fie cat mai convingatori in rolurile celorlalte doua laturi ale triunghiului amoros, dar este clar ca nu pot tine pasul cu Elizabeth Taylor, care isi joaca rolul cu atata nonsalanta, de parca ar mesteca scenariul ca pe o guma de mestecat...

„X, Y & Zee" este dovada vie ca indiferent de ce ar face sau ar spune Elizabeth Taylor, ea este un superstar prin definitie. Filmul nu este o capodopera, dar publicul este fascinat de modul cum este spusa povestea. De data aceasta, Taylor este sotia inselata. Asa cum arata (deloc subtil) si titlul filmului, avem de-a face cu un triunghi amoros. Liz Taylor este casatorita cu Michael Caine, un arhitect care isi doreste o amanta cu care sa aiba o relatie fara complicatii inutile. El crede ca a gasit-o in persoana lui Susannah York, pe care o va seduce cinic si eficient. Michael Caine nu face niciun efort de a-si ascunde fata de Taylor relatia ilicita, pentru ca o parte a placerii este aceea de a se sti ca are o amanta...Pe parcursul filmului ne dam seama ca a mai avut amante, lucru care si-a pus amprenta asupra casatoriei cu Taylor. Cei doi nu au copii, iar mariajul lor s-a transformmat intr-un camp de batalie sadomasochist. Uneori, filmul ne aduce aminte de Martha si George din „Cui i-e frica de Virginia Wool?". Cuplul a investit prea multa ura ca sa isi permita sa se desparta! Tanara amanta, Susannah York, nu isi da seama si se trezeste prinsa la mijloc in razboiul dintre Taylor si Caine. Ea pare mai degraba o fata linistita si timida, absolut normala, desi spre final Taylor ii descopera punctul „slab'': o tendinta latenta spre lesbianism. Acest mic amanunt va fi „arma" care ii va asigura lui Taylor victoria finala!

Faptul ca scenariul la „X, Y & Zee" este foarte bine facut trece absolut neobservat, pentru ca publicul are intreaga atentie concentrata asupra lui Elizabeth Taylor. Impresia este ca acesti doi foarte mari actori (Michael Caine si Susannah York) sunt pur si simplu un decor pentru superstarul a carui carisma este fara varsta: Elizabeth Taylor! Ea este stralucitoare si devine de-a dreptul fascinanta pe masura ce filmul se apropie de final. Michael Caine, care nu mai lucrase niciodata cu Elizabeth Taylor, era timorat la gandul ca va fi partenerul acestei legende in viata, ba mai mult, ca va da ochii si cu sotul ei, faimosul Richard Burton, care o insotea pe platourile de filmare pe sotia sa, chiar daca nu juca cu ea in acelasi film. In prima zi de filmare, Elizabeth Taylor a sosit la studio aidoma Reginei Angliei: inainte ca ea sa isi faca aparitia, au intrat mai intai numerosii membri ai staf-ului. Acest anturaj imens a dat nastere si unei glume: daca numai ei ar plati biletele pentru film, acesta ar iesi pe profit! Intr-un final a intrat si ea, regina ecranului, avandu-l in spatele ei pe Richard Burton. Michael Caine nu o mai vazuse niciodata in carne si oase pe Elizabeth Taylor si a ramas surprins sa vada cat de mica era ea in realitate (Liz Taylor avea o inaltime de 1,60 m). Ea a cerut staf-ului doua pahare de Bloody Mary, s-a indreptat cu ele spre Michael Caine si l-a sarutat pe obraji: „Noroc, Michael si... succes!", a spus Taylor si, la semnalul regizorului Brian G. Hutton, filmarile au inceput intr-o atmosfera degajata. A fost cel mai relaxat si vesel film pe care l-a facut vreodata, avea sa spuna Michael Caine.

Intreaga perioada de filmare a decurs neasteptat de usor, datorita in mare masura personalitatii pline de umor a lui Brian G. Hutton si a stiintei sale de a-si conduce actorii. Singurul moment in care Taylor a fost deranjata a fost cand editorul revistei Playboy, Hugh Hefner, a vizitat platourile de filmare si a incercat sa inregistreze in secret o convorbire cu Elizabeth Taylor. Ea a cerut sa fie eliminate orice reclame si bannere cu sigla Playboy de la studio. Taylor si Caine au lucrat extrem de bine impreuna. Un mic detaliu tehnic a aparut, totusi, la un moment dat. Datorita diferentei de inaltime dintre ei, la filmarile in grosplan, Taylor a trebuit sa stea pe o cutie pentru a intra in cadru impreuna cu Caine, care i-a spus lui Elizabeth Taylor ca datorita faptului ca toata lumea stia ca ea este mica de inaltime, publicul va crede ca si el este scund, ca vor crede ca este la fel de pitic ca Mickey Rooney! Taylor a izbucnit in ras si de atunci incolo avea sa ii spuna toata viata lui Caine: "Mickey!"

TITLUL FILMULUI
„X, Y & ZEE" (ZEE AND CO.) (Marea Britanie/Columbia Pictures/1972)

PROMO
„Veti avea parte de cea mai mare distractie!" (Columbia)

DESCRIERE
Scenariul a fost realizat de scriitoarea irlandeza Edna O'Brien, dupa propriul ei roman, „Zee and Co.", despre povestea unui „triunghi conjugal". Zee (Elizabeth Taylor) este sotia plina de temperament a arhitectului Robert Blakeley (Michael Caine), sotul nefericit si fustangiu. Stella (Susannah York), o creatoare de moda si proprietara unui boutique, este ultima cucerire a lui Robert. Ea intra pe orbita acestui carusel matrimonial, fiind sedusa atat de sot, cat si de... sotie. Totusi, desi filmul aduce in discutie un subiect delicat (lesbianismul), povestea nu se concentreaza pe acest aspect. Filmul este o adevarata melodrama erotica, cu actori admirabili. Arhitectul Robert si sotia sa Zee se inseala reciproc, se cearta, se impaca pasional si isi traiesc viata dintr-o petrecere intr-alta. La una dintre aceste petreceri, bogata si bizara gazda Gladys (Margaret Leighton) ii face cunostinta lui Robert cu tanara si frumoasa Stella, cu care acesta incepe o torida aventura. In ciuda lui Zee, care face orice sa ii desparta, Robert si Stella se intalnesc din ce in ce mai des. Cand Zee afla ca Robert a inchiriat un apartament pentru el si Stella, ea incepe se sa simta cu adevarat amenintata, ca niciodata inainte. Zee intra in cada de baie si isi taie venele, inscenandu-si sinuciderea, stiind ca va fi salvata la timp de Robert. Acest veritabil joc este de fapt incercarea disperata a lui Zee de a isi recastiga sotul. Dar planul lui Zee... nu reuseste in totalitate. Robert o salveaza, dar se intoarce la Stella. Hazardul ii vine in ajutor lui Zee, in clipa in care Stella vine sa o viziteze la spital si ii marturiseste ca in tinerete a avut inclinatii de lesbianism. Astfel, inepuizabila Zee o... seduce pe Stella! Mai tarziu, nebanuind nimic, Robert soseste la apartamentul inchiriat pentru el si Stella si le gaseste facand dragoste. Din acel moment este clar ca Stella va disparea in curand din peisaj, iar Zee isi va lua sotul inapoi acasa.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Zee Blakeley), Michael Caine (Robert Blakeley), Susannah York (Stella), Margaret Leighton (Gladys), John Standing (Gordon), Mary Larkin (Rita), Michael Cashman (Gavin), Gino Melvazzi (Head Waiter).
REGIA
Brian G. Hutton.
SCENARIUL
Edna O'Brien.
PRODUCATOR
Jay Kanter si Alan Ladd, Jr.
IMAGINEA
Billy Williams.
SCENOGRAFIA
Peter Mullins.
MUZICA
Stanley Myers.
MONTAJUL
Jim Clark.

FILM COLOR
Technicolor.
FILMAT intre
noiembrie 1970 - martie 1971.
PREMIERA
ianuarie 1972.
DURATA
110 minute.

NOMINALIZAT la
- premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film.
PREMII
- premiul David di Donatello pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor)

TRIVIA
- filmul are asemanari frapante cu faimosul „Cui i-e frica de Virginia Woolf?"; razboiul verbal si fizic seamana cu acela dintre Martha si George, numai ca de aceasta data avem o comedie amuzanta, hilara, cu replici spontane;
- Edna O'Brien a fost nemultumita de regizor, simtindu-se tradata: unele replici au fost pastrate in film, altele au fost sterse, iar alte replici ii apartin regizorului; scriitoarea avea sa spuna ca opera ei a fost macelarita, desi filmul i-a sporit notorietatea si a ajutat-o in cariera;
- „X, Y & Zee" nu a fost un blockbuster; dar critica de film a primit cu admiratie interpertarea lui Elizabeth Taylor, considerand ca actrita si-a regasit filonul artistic, jucand mult mai bine fara Burton. Pauline Kael de la „The New Yorker" a spus ca acest film i-a permis lui Elizabeth Taylor sa redevina ceea ce este: cea mai buna actrita a generatiei sale. Frumoasa care nu imbatraneste a gasit in interiorul ei resursele de a fi spirituala si libera, reusind sa aiba o interpretare rafinata si, pentru prima oara, pare ca se distreaza la fel de bine ca si publicul care o urmareste;
- „Elizabeth Taylor si cu mine am devenit cei mai buni prieteni, pentru ca ea este cu adevarat o lady si cred ca si eu reusesc sa fiu un gentleman", avea sa declare Michael Caine;
- Michael Caine a acceptat sa joace in acest film fara a citi scenariul cand a auzit ca va fi partenerul lui Elizabeth Taylor, care la acea vreme era cea mai mare vedeta de cinema;
- filmul contine nuditate si cuvinte obscene, ceea ce a facut sa fie interzis copiilor sub 18 ani;
- Elizabeth Taylor isi stia replicile la perfectiune, lucru care l-a facut pe Michael Caine sa o roage sa se mai incurce cateodata, ca sa mai para ca este si el la fel de bun si de profesionist ca ea; Taylor a ras si i-a facut pe plac.

Vezi ce spune operatorul de imagine BILLY WILLIAMS despre CUM ESTE SA LUCREZI CU ELIZABETH TAYLOR aici.

Elizabeth Taylor în „Pisica pe acoperișul fierbinte” (1958)

Elizabeth Taylor în „Pisica pe acoperișul fierbinte”

Situațiile emoționante și dialogurile dure din piesa lui Tennesee Williams, piesă care a câștigat Premiul Pulitzer în 1955, sunt precum o furtună tropicală în acest film cu performanțe deosebite și cu o abordare a unor teme tabu, care l-au făcut numărul unu la box-office-ul din 1958. Elizabeth Taylor a primit cea de-a doua nominalizare la premiul Oscar din cariera sa pentru rolul lui Maggie, un rol care a marcat trecerea la maturitatea artistică și profesională. La rândul sau, Paul Newman a fost nominalizat pentru prima dată la Oscar, pentru rolul fostului sportiv Brick. Nominalizat la Oscar pentru alte șase categorii (inclusiv pentru cea mai bună peliculă), „Pisica pe acoperișul fierbinte” este un film de-a dreptul incendiar. O distribuție cu nume „grele” de la Hollywood, în culmea gloriei și a frumuseții lor.

Elizabeth Taylor se căsătorise cu Mike Todd în februarie 1957 la Acapulco, la numai 3 zile de la divorțul de soțul numărul 2, Michael Wilding. Se părea că Todd era singurul bărbat de până atunci care se potrivea temperamentului ei. În august 1957, Elizabeth Taylor o naște prematur pe Liza Todd. Mike Todd este producătorul faimosului film „Ocolul pământului în 80 de zile" și realizatorului sistemului de filmare Todd AO. Pe 22 martie 1958, la puțină vreme după demararea producției la „Pisica pe acoperișul fierbinte", avionul privat al cuplului - "Lucky Liz" - se prăbușește în apropiere de Grants, New Mexico și toți pasagerii sunt uciși. La bord se afla și Mike Todd. Numai întâmplarea a făcut ca Elizabeth Taylor, răpusă de febră, să nu se urce in avion! Mariajul fericit cu Mike Todd se sfârșește tragic după numai 418 zile. Și totuși, cu toată această tragedie, Elizabeth Taylor se reîntoarce pe platourile de filmare. Ceea ce a ieșit este unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.

Pentru make-up artist-ul William Tuttle ar fi trebuit să fie floare la ureche contribuția sa la acest film. În fond, nu trebuia să facă nimic, pentru că frumusețea naturală și senzualitatea actorilor principali, Elizabeth Taylor și Paul Newman, străluceau de la sine. Dar, după moartea tragică a lui Mike Todd, Tuttle a trebuit să steargă toate semnele de durere şi dezolare de pe chipul lui Taylor. Faptul că Taylor cea de pe ecran a reușit să fie cu totul alta decât Taylor cea din viața reală este o dovadă atât a talentului actriței, cât și a întregii echipe de producție de la M.G.M. 

„Pisica pe acoperișul fierbinte” era o adaptare după piesa lui Tennessee Williams, piesă care se sfârșea tragic. Inițial, M.G.M. îl dorise pe James Dean în rolul lui Brick, fosta vedetă a fotbalului american, ajuns alcoolic după disperarea provocată de moartea prietenului sau, Skipper. Patima pentru alcool era indusă și de sentimentele sale pentru Skipper, care erau mai mult decât de prietenie, precum și de trădarea soției sale, frumoasa Maggie, care îl înșelase chiar cu... Skipper.

Dar scrierea scenariului i-a luat atât de mult timp lui Tennessee Williams, încât, între timp, James Dean a murit într-un accident de mașină și rolul a fost jucat de Paul Newman, un star în devenire, care va prelua mai multe roluri planificate pentru James Dean. Această întârziere a dus și la înlocuirea lui Grace Kelly, care între timp se măritase, devenind Principesă de Monaco. Scenariul i-a fost trimis lui Elizabeth Taylor, care tocmai terminase „Uriașul" și „Arborele vieții" și, la îndemnul lui Mike Todd, Taylor era nerăbdătoare să-și consolideze poziția de actriță serioasă, de dramă. Todd a reușit să negocieze un nou contract cu M.G.M., în care se stipula că Taylor mai era datoare doar un singur film („Pisica pe acoperișul fierbinte") și apoi devenea liberă de contract! Din nefericire, acest contract era un „gentlemen agreement", care nu a mai fost recunoscut de M.G.M. după moartea lui Todd.

Funeraliile lui Todd au avut loc la Chicago și au fost un adevărat coșmar. Zeci de mii de fani au aglomerat cimitirul, în speranța de a fi cât mai aproape de faimoasa văduvă. După înmormântare, Taylor s-a închis în casă, iar regizorul Richard Brooks a filmat tot ce se putea filma fără Taylor. Trei săptămâni mai târziu, într-o după amiază, Taylor a vizitat platourile de filmare și a întrebat dacă se poate reîntoarce la muncă. „Cred că Mike ar fi dorit să termin acest film" a spus Taylor. Brooks a aranjat ca filmările să înceapă pe loc, chiar în acea după amiază. Văzând cât de mult a slăbit Taylor și știind că refuză să mănânce, Brooks a comandat să fie adusă mâncare reală pe platou pentru a filma o scenă în care se servea cina. Apoi a ordonat încă o dublă și încă o dublă, forțând-o pe Taylor să mănânce. 

În ciuda durerii și disperării personale, Taylor și-a interpretat rolul cu pasiune, reușind să dea unul dintre cele mai bune și mai faimoase roluri ale sale. Dar, la data când filmul a ajuns să fie lansat pe piață, Taylor se confrunta deja cu o altă problemă. În post-producție, la trei luni după moartea lui Todd, Taylor a început o relație cu cântărețul Eddie Fisher, cel mai bun prieten al lui Mike Todd. Scandalul care a urmat a fost imens. Debbie Reynolds a divorțat de Eddie Fisher. Cariera lui Eddie Fisher a fost distrusă. În schimb, „Pisica pe acoperișul fierbinte" a devenit un mega hit la box-office. Ca o ironie, atât Taylor cât și Reynolds au început să fie plătite din ce în ce mai bine pentru filmele lor. Singurul blamat de public și de industrie a fost Fisher! 

TITLUL FILMULUI

„PISICA PE ACOPERIȘUL FIERBINTE"/ "CAT ON A HOT TIN ROOF"/ (S.U.A./M.G.M./1958) 

PROMO 

„O singură pernă, o singură dorința..." (M.G.M.).

„Nu trăiesc cu tine” - îi ripostează Maggie (Elizabeth Taylor) lui Brick (Paul Newman) - „Ocupăm aceeași cușcă, asta e tot”.

DESCRIERE

Maggie este „pisica” din titlul filmului, o femeie frumoasă, carismatică și ambițioasă, soția lui Brick Pollit, iar „acoperișul fierbinte” este situația tensionată din familia acestuia, în Sudul tradiționalist al anilor ‘50. Brick este un fost sportiv de succes, ajuns un pierde-vară alcoolic, totodată fiul preferat al lui Big Daddy, un bogătaș sudist cu tendințe dictatoriale. Big Daddy suferă de cancer și mai are foarte puțIn de trăit, însă Gooper (fratele mai mare al lui Brick) și nesuferita lui soție (Mae) se dau peste cap să îi ascundă situația. Dar Gooper nu ascunde faptul că vrea întreaga moștenire, iar Big Mama nu poate accepta realitatea. 

Afecțiunea sinceră pentru Big Daddy vine de la „oile negre” ale familiei, Maggie și Brick. Atmosfera conflictuală generată de minciunile și interesele fiecăruia este dublată de tensiunea sexuală dintre Maggie și Brick, acesta din urmă nemaisuportând să-și atingă soția. Certurile dintre cei doi, reproșurile amare pe care și le fac, cât și imixtiunea unui personaj egoist și insensibil precum Big Daddy, toate acestea declanșează drama. Finalul este apoteotic, personajele reușind să-și smulgă măștile și să destrame pânza de păianjen a minciunilor. Evitarea realității, atât de caracteristică societății sudiste, nu mai este o soluție de supraviețuire. Deși adevărul poate fi, in cuvintele lui Maggie the Cat, la fel de murdar ca și minciuna.

DISTRIBUTIE

Elizabeth Taylor (Maggie Pollitt), Paul Newman (Brick Pollitt), Burl Ives (Big Daddy Pollitt), Jack Carson (Gooper Pollitt), Judith Anderson (Big Mama Pollitt), Madeleine Sherwood (Mae Pollitt)

REGIA

Richard Brooks

SCENARIUL

Richard Brooks si James Poe, dupa piesa lui Tennessee Williams

PRODUCATOR

Lawrence Weingarten

COLOR

Metrocolor

DURATA

108 minute

GENUL

dramă psihologică

FILMAT INTRE

Martie - Mai 1958.

PREMIERA

Septembrie 1958.

NOMINALIZAT la

- Oscar pentru cea mai bună actriță (Elizabeth Taylor), Oscar pentru cel mai bun actor (Paul Newman), Oscar pentru cel mai bun regizor (Richard Brooks), Oscar pentru cel mai bun scenariu (Richard Brooks, James Poe), Oscar pentru cea mai bună imagine (William H. Daniels), Oscar pentru cel mai bun film, BAFTA pentru cel mai bun film, BAFTA pentru cea mai bună actriță, BAFTA pentru cel mai bun actor, DGA pentru cel mai bun regizor, Globul de Aur pentru cel mai bun film, Globul de Aur pentru cel mai bun regizor, Golden Laurel pentru cel mai bun actor, WGA pentru cel mai bun scenariu.

PREMII

- Golden Laurel pentru cea mai bună actriță (Elizabeth Taylor)

TRIVIA 

- înainte să moară, Mike Todd reușise să negocieze cu M.G.M. ca „Pisica pe acoperișul fierbinte" să fie ultimul film al lui Elizabeth Taylor sub contract; Mike Todd avea de gând să fie el însuși producătorul filmelor soției sale; după moartea sa, M.G.M. nu a mai recunoscut înțelegerea care era un „gentlemen agreement", nescrisă pe vreun act;

- din cauza cenzurii, toate referințele la homosexualitate și cuvintele obscene din piesă au fost eliminate (în piesă este vorba despre relația de homosexualitate dintre Brick și Skipper);

- Lana Turner și Grace Kelly au fost luate în considerare pentru rolul lui Maggie;

- Burl Ives (Big Daddy) și Madeleine Sherwood (Mae Pollitt) și-au reluat aceleași roluri jucate și în piesa de pe Broadway în 1955;

- veteranul regizor George Cukor a refuzat proiectul, deoarece s-au eliminat din film referirile la homosexualitate;

- Tennessee Williams a scris rolul lui Big Daddy avându-l în minte chiar pe Burl Ives;

- în anii '50 filmele serioase erau filmate în alb-negru; regizorul a convins studiourile M.G.M. că ochii violeți ai lui Elizabeth Taylor și ochii albaștri ai lui Paul Newman trebuie filmați în culori;

- caz rar, filmul a întors de 7 ori mai mulți bani decât s-au investit în el;

- pentru acest film Elizabeth Taylor a primit 100.000 de dolari, iar Paul Newman a primit... 25.000 de dolari. Totuși, pentru Elizabeth Taylor era o scădere de salariu, ținând cont că pentru „Uriașul" primise 175.000 de dolari;

- celor de la M.G.M. le era cunoscut faptul că la repetiții Elizabeth Taylor nu-și arăta emoțiile și nu se consuma nervos; Paul Newman, aflat abia la cel de-al doilea rol principal într-un film, l-a întrebat pe Richard Brooks: „Asta e tot ce poate da Liz?"; regizorul i-a răspuns: „Așteaptă să înceapă filmarea și vei fi șocat!" 

Elizabeth Taylor in "Rapsodia" (1954)

REVIEW:
"Un film excelent, o muzica divina, o Elizabeth Taylor splendida, un Vittorio Gassman inspirat, o imagine incredibila!" Laudele nu mai continuau dupa premiera acestui film in 1954. M.G.M. a profitat din plin de frumusetea Elizabethei Taylor si de abilitatile ei innascute de actrita de drama in "Rapsodia", un film despre o mostenitoare bogata cu o puternica personalitate, cochetand cu lumea muzicii clasice europene. Filmul reflecta modul curios in care Elizabeth Taylor era distribuita la acea vreme: la varsta de 22 de ani, fostul copil minune juca deja femei fatale care distrug vietile barbatilor, roluri care ii dadeau si ocazia de a isi dezvalui potetialul dramatic. Spre finalul filmului "Rapsodia" Elizabeth Taylor reuseste o lunga scena in care isi dezvaluie emotiiile puternice, fara cuvinte, in timpul unui concert de Rahmaninov.

Filmul era adaptat dupa un roman de Henry Handel Richardson, numele de scena al scriitoarei feministe australiene Ethel Florence Richardson. Ea insasi studiase pianul la Leipzig si romanul ei se axa pe povestea unui pianist care se casatoreste cu o studenta; ea va divorta de el, iar el sfarseste prin a se sinucide. M.G.M. era in cautarea unui vehicul cinematografic pentru Taylor si cumpara drepturile de autor cu regizor cu tot de la Paramount, modificand povestea in asa fel incat Taylor devine personajul principal, iar povestea este despre o fata care intalneste numai barbati nepotriviti...

Criticii si biografii Elizabethei Taylor s-au plans intotdeauna ca mai toate proiectele lui Taylor din acea vreme erau special calculate ca sa aduca multi bani producatorilor de la M.G.M. S-a spus ca Taylor a acceptat sa joace in "Rapsodia" pentru simplul fapt ca avea nevoie de bani. Cu un sot care era suspendat de studio pentru ca nu accepta rolurile in care era distribuit si cu o lunga perioada in care ea insasi fusese suspendata din cauza nasterii primului sau copil, Elizabeth Taylor resimtea din plin constrangerile financiare. Taylor a inceput filmarile la cateva zile dupa ce a terminat "Pista elefantilor", o productie filmata in Ceylon, extrem de obositoare pentru Taylor; abia isi revenise dupa accidentul care era sa o lase oarba: o schija metalica ii intrase in ochi in timpul filmarilor.

Acum, cel putin, se putea consola cu atentia cu care era inconjurata de echipa de la M.G.M. pe platourile de filmare din Hollywood. Avea parte de un bun operator de imagine (Robert Planck) si de o garderoba excelenta facuta de Helen Rose. Si chiar daca decorurile europene erau toate in intregime re-create in studiouri., asta era cat se poate pe placul ei: putea fi aproape de casa si de copil. Desigur, nu putea sa ii displaca nici faptul ca M.G.M. distribuise alaturi de ea doi tineri buni actori: unul care deja conifrmase, Vittorio Gassman si celalalt la debut, John Ericson. M.G.M. a facut tot ce se poate ca "Rapsodia" sa fie un succes, ceea ce s-a si intamplat: profiturile au fost imense, confirmand puterea la box-office a tinerei Taylor.

Elizabeth Taylor este din nou distribuita in rolul unei tinere frumoase si bogate. Vazute azi, toate aceste filme facute de M.G.M. la inceputul anilor '50 supravietuiesc doar prin prezenta Elizabethei Taylor. Este uluitor cum sefii casei M.G.M. nu au stiut sa profite de talentul dramatic al tinerei actrite, distribuind-o numai in filme cu succes de casa imediat, dar usor de dat uitarii pe termen lung. De fapt, studiourile aplicau vechea metoda de succes: publicul vine sa vada vedeta si nimic altceva nu conteaza. Daca frumusetea Elizabethei Taylor era de notorietate, era in acelasi timp si contraproductiva pentru ambitiile actritei: era considerata prea frumoasa pentru a putea juca roluri de compozitie. Si totusi, actrita s-a daruit total oricarui rol care i-a fost incredintat. In "Rapsodia", Elizabeth Taylor este ireprosabila. In scurt timp va reusi sa isi impuna punctul de vedere si va "prinde" roluri din ce in ce mai dramatice si mai consistente. Singura actrita care indraznise sa se certe cu mogulul Hollywoodului, Louis B. Mayer, nu avea de gand sa devina o papusa hollywoodiana.

TITLUL FILMULUI
"RAPSODIA"/"RHAPSODY" (S.U.A./M.G.M./1954)

PROMO
Frumusetea abunda in acest film, mai ales in ce o priveste pe Miss Taylor, care straluceste din orice unghi ai privi-o (New York Times)
O rapsodie a iubirii pe muzica marilor maestri; un regal pentru vaz si auz: cea mai frumoasa femeie din lume si cei mai mari compozitori ai umanitatii (promo M.G.M.)

DESCRIERE
Drama romantica, imbibata de o muzica divina. Tanara, frumoasa si bogata Louise Durant (Elizabeth Taylor) isi informeaza tatal aflat in vila familiei de pe Riviera Franceza ca doreste sa plece la Zurich sa studieze pianul si, in acelasi timp, sa fie alaturi de iubitul ei, Paul Bronte (Vittorio Gassman), pe care il va lua si de barbat, desi acesta inca nu stie...Paul merge la conservatorul din Zurich pentru a-si aprofunda studiile de vioara. Louise inchiriaza un apartament la Frau Sigerist si il intalneste aici pe James Guest (John Ericson), un american care studiaza pianul. Profesorul Schuman isi da seama imediat ca Louise are un talent mediocru la pian si aceasta este nevoita sa-i marturiseasca adevarul: doreste sa urmeze conservatorul pentru a fi aproape de Paul. Profesorul ii spune ca marii muzicieni nu sunt si cei mai buni soti si o informeaza ca l-a ales pe Paul sa cante la vioara ca solist intr-un concert de Ceaikovski. Orele de pregatire a concertului o exaspereaza pe independenta Louise, care incepe sa inteleaga ca violonistul isi iubeste arta mai presus de orice, iar ea, Louise, va fi intotdeauna...vioara a doua. In schimb, pianistul o iubeste mai intai pe Louise si apoi arta sa...Urmeaza nenumarate intorsaturi de situatie, lucrurile se schimba imprevizibil (casatorii, concerte, tentative de sinucidere), iar Louise trebuie sa aleaga in final pe care dintre cei doi barbati il doreste. O adevarata "soap opera" (telenovela) hollywoodiana de mana intai, cu o muzica magnifica.

DISTRIBUTIE
Elizabeth Taylor (Louise Durant), Vittorio Gassman (Paul Bronte), John Ericson (James Guest), Louis Calhern (Nicholas Durant), Michael Chekhov (Prof. Schuman).
REGIA
Charles Vidor.
SCENARIUL
Ruth Goetz, Augustus Goetz, Michael Kanin, Fay Kanin, dupa romanul lui Henry Handel Richardson.
PRODUCATOR
Lawrence Weingarten.
MUZICA
Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov, Franz Liszt, Claude Debussy, Felix Mendelssohn, Pablo Sarasate.
FILMAT
intre iunie - august 1953.
PREMIERA
aprilie 1954.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
115 minute.
GENUL
drama, dragoste, muzica, aventura, adulti.

TRIVIA
- Elizabeth Taylor a inceput filmarile imediat dupa ce a terminat productia la "Pista Elefantilor";
- filmul a avut un mare succes de public in epoca, lucru inedit daca ne gandim ca in film este vorba - in primul rand - de muzica clasica !

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Fata care avea totul" (1953)

REVIEW:
Elizabeth Taylor la 20 ani, in deplinatatea frumusetii sale, din nou distribuita de M.G.M. intr-un film produs strict ca sa aduca bani si nu recunoastere artistica. Titlul filmului este inspirat parca din viata actritei. In 1952 Elizabeth Taylor parea sa fie fata care avea totul: frumusete, glorie, un nou contract cu M.G.M., un nou sot, un copil in asteptare...Reusise sa convinga M.G.M. sa o plateasca in continuare pe Sara Taylor (mama actritei) si sa il ia sub contract si pe Michael Wilding (noul ei sot). Dar poate ca lucrurile nu stateau chiar asa. Actrita pe care o idolatriza Elizabeth Taylor era Anna Magnani; nimeni nu si-ar fi imaginat ca si Elizabeth Taylor dorea sa joace roluri de compozitie si de forta ca ale actritei italiene. In schimb, M.G.M. avea intotdeauna pregatit pentru ea un nou film in care nu trebuia sa fie altceva decat frumoasa. Bette Davis avea sa spuna ca daca ar fi fost frumoasa ca Elizabeth Taylor, nu ar fi putut sa fie niciodata o actrita buna.

TITLUL FILMULUI
"FATA CARE AVEA TOTUL"/ "THE GIRL WHO HAD EVERYTHING" (S.U.A./M.G.M./1953)

PROMO
O frumoasa si bogata fata din inalta societate se indragosteste de un mafiot ! (M.G.M.).

DESCRIERE
Uitandu-se la stirile de la televizor impreuna cu Steve, tatal ei (William Powell), atentia frumoasei, bogatei si independentei Jean Latimer (Elizabeth Taylor) este irezistibil atrasa de personajul despre care se vorbeste: Victor Raimondi (Fernando Lamas), suspectat ca inseala fiscul, gangster recunoscut si care urmeaza sa fie audiat de Senatul american. Jean ii propune tatalui ei, care este un avocat faimos si puternic sa il reprezinte pe Raimondi si, intr-adevar, datorita apararii, acesta este achitat de comisia Senatului. In fapt, cel care l-a aparat este asociatul tatalui ei, cel care se presupune ca va fi viitorul ei sot, Vance Court (Gig Young). Incepand de aici, "fata care avea totul" trebuie sa faca fata unor situatii contradictorii: lupta cu alcoolismul tatalui ei, dragostea care se infiripeaza intre ea si gangsterul scapat de lege si situatia dintre ea si logodnicul ei...Tatal ei o avertizeaza ca are dovezi ca Raimondi este un criminal, astfel ca fiica sa are de rezolvat o mare dilema: ce primeaza, legea sau dragostea ?

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Jean Latimer), Fernando Lamas (Victor Raimondi), William Powell (Steve Latimer), Gig Young (Vance Court), James Whitmore.
REGIA
Richard Thorpe.
SCENARIUL
Art Cohn, dupa romanul "A Free Soul" de Adela Rogers St. Johns.
PRODUCATOR
Armand Deutsch.
FILMAT
intre iulie - august 1952.
PREMIERA
martie 1953
FILM ALB-NEGRU
DURATA
69 minute.
GENUL
drama, gangsteri.

TRIVIA
- Fernando Lamas este tatal lui Lorenzo Lamas;
- ultima aparitie a lui William Powell intr-un film M.G.M.;
- inainte de inceperea productiei, Elizabeth Taylor, deja casatorita cu actorul britanic Michael Wilding, a anuntat ca este insarcinata, ceea ce a dus la grabirea filmarilor;
- scenaristul Art Cohn si Mike Todd, cel de-al treilea sot al Elizabethei Taylor, aveau sa moara in accidentul aviatic din 1958;
- titlul folosit pana la premiera filmului: A Life Of Her Own.

Vezi TRAILER aici.