REVIEW:
Fran este o dansatoare deja consolata cu viata fara sens pe care o duce in Las Vegas. Joe este un pianist ratat care isi da toti banii la zaruri si ruleta. Jocul dintre cei doi le poate schimba viata. Filmul are in distributie doi dintre cei mai frumosi actori ai marelui ecran dintotdeauna: Elizabeth Taylor si Warren Beatty. De aceasta data, Taylor se confrunta cu o serioasa dificultate: aceea de a interpreta o dansatoare de cabaret, inca tanara, inca frumoasa si inca sexy! In ultimii ani, marele public deja se obisnuise cu imaginea unei Elizabeth Taylor care interpreta femei puternice, trecute de prima tinerete, femei grase si alcoolice, precum Martha din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?" si Sissy Goforth din "Boom!". Atat de mult isi dorise Liz Taylor sa fuga de imaginea sa de femeie frumoasa, sa interpreteze roluri de compozitie, incat - in termeni de competitie cu noile frumuseti ale marelui ecran din acea vreme, gen Raquel Welch sau Ursula Andress - ea nu mai era ceea ce indeobste se numeste un sex-symbol, o "babe", o "bomba sexy".
In "Singurul joc din oras", Taylor, la varsta de 37 de ani, trebuia sa re-devina femeia tanara, frumoasa si sexy, asa cum si-o reamintea toata lumea din filmele din anii '40 si '50. Problemele grave de sanatate ale Elizabethei Taylor de la sfarsitul anilor '60 isi pusesera amprenta asupra siluetei sale: Liz Taylor era inca frumusetea admirata de o lume intreaga, dar nu mai era nici tanara si nici slaba. Silueta de invidiat din "Cleopatra" era...istorie! Liz Taylor pare ca pentru acest film a urmat o dieta drastica din care s-a oprit la un moment dat, pentru ca da, chipul Elizabethei Taylor este de o frumusete perfecta, picioarele sunt zvelte, miscarea ei este tinereasca si extrem de feminina, dar, una peste alta, Liz Taylor este cam durdulie ca sa ne-o imaginam dansatoare intr-un cazino din Las Vegas...Dar, noul deceniu avea sa-i trezeasca apetitul Elizabethei Taylor de a re-deveni "cea mai frumoasa femeie din lume", astfel ca silueta ei va recapata formele apetisante cu care isi obisnuise publicul, in viitoarele filme din anii '70, cum ar fi "Hammersmith a evadat" sau "Miercurea cenusii".
Chiar si in acest film este sesizabila fluctuatia in greutate a actritei si, la un moment dat, o regasim pe acea Liz Taylor sexy si frumoasa din urma cu un deceniu, din "BUtterfield 8". Astazi stim ca Taylor era sub o medicatie excesiva, ca durerile de coloana erau insuportabile si ca trebuia sa poarte corsete pentru a se putea deplasa. Marele public avea o serioasa problema in a si-o inchipui pe Elizabeth Taylor drept o fata din clasa muncitoare, care se zbate sa-si castige existenta, mai ales in rol de dansatoare care isi economiseste fiecare banut si e foarte atenta cu cheltuielile. Dar, chiar si asa, Liz Taylor reuseste sa fie credibila si, la un moment dat, uitam cu totii ca pe ecran este cea mai scump platita actrita din lume. Ceea ce vedem este o fata simpla, Fran Walker, a carei imagine este cat se poate de departe de ceea ce era in viata reala actrita care o interpreta.
Studiourile 20th Century Fox au platit 500.000 de dolari pentru drepturile de ecranizare a piesei, inca inainte ca ea sa fie jucata pe Broadway. Piesa s-a dovedit a fi un fiasco si a avut doar 16 spectacole. In ciuda acestui fapt, Fox a mers mai departe cu proiectul si a trimis scenariul Elizabethei Taylor, care a acceptat rolul contra unui salariu de 1.250.000 de dolari. Bugetul filmului s-a ridicat la 11.000.000 de dolari si superproductia a fost filmata la Paris, la cererea Elizabethei Taylor, pentru a fi aproape de Richard Burton, care filma la Paris in filmul "The Staircase", impreuna cu Rex Harrison (Cezar din "Cleopatra"). Taylor nu putea sta departe de Burton, care la acea vreme - din nefericire - devenise dependent de alcool. Astfel, un film care avea ca tema principala Las Vegas-ul si jocurile de noroc, o tema eminamente americana, a fost turnat in intregime la...Paris! In ziua de azi, starurile de la Hollywood pot cere mari sume de bani pentru a juca intr-un film, dar nimeni nu mai poate cere ceea ce Taylor a cerut: ca un film sa fie produs acolo unde doreste ea, pentru ca acolo se simte mai bine ! Astfel ca devine aproape o placere sa urmaresti strazile, cazinourile si interioarele Las Vegas-ului, construite special pentru Taylor la Paris.
Regia a fost incredintata veteranului George Stevens, care mai lucrase cu Elizabeth Taylor la doua imense succese: "Un loc sub soare" si "Uriasul". Frank Sinatra fusese distribuit initial in rolul lui Joe, dar cand Taylor s-a imbolnavit, filmarile au fost re-programate, iar Sinatra a trebuit sa renunte pentru ca era deja implicat in alte proiecte. El a fost inlocuit cu tanarul Warren Beatty (mai mic cu 5 ani decat Taylor), care tocmai terminase "Bonnie si Clyde". Elizabeth Taylor si Warren Beatty reusesc sa intre perfect in roluri. El lucreaza intr-un bar ca pianist, iar ea este dansatoare intr-un cazino. Intr-o noapte, iesind de la munca, ea intra singura in acest bar si pleaca impreuna cu pianistul...Impotriva dorintei amandurora, intre ei se infiripeaza o dragoste adevarata, desi amandoi si-ar fi dorit doar o aventura. Ea este intr-o relatie cu un barbat insurat, iar el este un impatimit al jocurilor de noroc. Tocmai cand cei doi incep sa se obisnuiasca cu noua lor situatie, trecutul ii ajunge din urma. In ciuda defectelor filmului (prea claustrofobic, poate prea lung), chimia dintre Taylor si Beatty, performantele lor actoricesti si finalul neasteptat fac din "Singurul joc in oras" un film care a trecut testul timpului.
"Singurul joc in oras" avea sa fie ultimul film din indelungata cariera a marelui cineast american George Stevens. Din pacate, scenariul nu a permis din start realizarea unei noi capodopere. Sa aduci impreuna nume de asemenea calibru (Taylor, Beatty si Stevens) ca sa ecranizezi o piesa minora sentimentala, era ca si cum ai fi incercat sa faci o croaziera pe Mediterana la bordul unei barci cu vasle...Fara injectiile de viata administrate de Taylor si Beatty, acest film ar fi fost uitat de multa vreme. Titlul filmului, devenit ulterior o expresie populara in America, se referea nu la faptul ca "singurul joc in oras" ar putea fi jocul la ruleta sau jocul de-a prostitutia, asa cum ne-am astepta fiind vorba de Las Vegas, ci se referea la jocul de-a casatoria!
Pentru a ne-o face credibila pe Taylor in rol de dansatoare, George Stevens ne arata la inceputul filmului o scena cu un ansamblu de dansatoare la un show din Las Vegas, dupa care face un zoom pe chipul lui Taylor, care pare sa danseze in rand cu celelalte fete. Chipul Elizabethei Taylor este inca una din marile atractii ale epocii noastre, dar silueta ei rotunjoara nu poate fi aceea a unei fete dintr-un ansamblu de dans! Beatty, care aduce destul de mult cu George Hamilton, reuseste sa fie un playboy vulnerabil, dornic sa joace adevaratul joc al vietii: dragostea. Stevens trateaza aceasta poveste de comedie romantica in stilul lui binecunoscut: epic si grandios. Scenografia si sunetul sunt impresionante. Pe tot parcursul filmului avem impresia ca Stevens deschide o noua poveste, ca exploreaza o noua tema, dar filmul se reintoarce in matca lui, la ceea ce il obliga scenariul destul de gol si de banal.
Punctul slab al filmului este scenariul lui Frank D. Gilroy: surpinzator de fad, bun mai degraba pentru un film tv de duminica. Povestea se dorea o comedie romantica despre felul in care oamenii interactioneaza. Din pacate, totul este aproape previzibil si superficial. Cateva din dialogurile lui Gilroy sunt comice in mod involuntar, desi s-ar fi dorit filozofice, pline de inteles profund. Drept urmare, pana si regia lui George Stevens pare obosita, in ciuda performantei de a filma Las Vegas-ul la...Paris! Cei care salveaza filmul sunt Elizabeth Taylor (superba si emotionanta) si Warren Beatty (inspirat si plin de prospetime).
Warren Beatty este de-a dreptul fermecator, foarte bine distribuit in rol. Potrivit lui Taylor, Warren Beatty era atat de curtat, de vanat de femei, incat Taylor si Beatty abia apucau sa-si vorbeasca in pauzele de filmare. Burton venea pe platouri, urmarea scenele de dragoste dintre Taylor si Beatty si apoi se "confesa" presei de scandal ca sotia lui are o aventura cu Beatty. Taylor ii spunea ca e nebun, ca Beatty e un copil, ca e ca un frate mai mic pentru ea. "Si ce ? Nu s-au mai vazut incesturi ?" - ii replica Burton, in stilul sau plin de umor. Presa internationala a relatat pana la ultimul detaliu realizarea acestei superproductii, ne-uitand sa consemneze ca orice platou unde filmeaza Elizabeth Taylor seamana cu o "curte a Renasterii". Filmul a iesit pe piata la inceputul lui 1970, fara a avea succesul scontat la box-office. Poate ca acest fapt a facut ca filmul sa fie bine primit de critica de specialitate, care a comentat ca "in sfarsit, milioanele lui Miss Taylor nu se mai bazeaza pe ochii ei violeti si pe surasul provocator, ci pe talentul si pe temperamentul ei artistic". Ca si in cazul Gretei Garbo, cu decenii in urma, publicul tinta al Elizabethei Taylor era de-acum cel european. De aproape 10 ani Liz Taylor nu mai fusese in America (decat ocazional), ba chiar incercase sa renunte la cetatenia americana de dragul lui Richard Burton si acest lucru este unul din factorii care au dus la scaderea cotei sale la box-office pe continentul american.
TITLUL FILMULUI
"SINGURUL JOC IN ORAS"/"THE ONLY GAME IN TOWN" (S.U.A./20th Century Fox/1970)
PROMO
"Zarurile erau viciul lui. Viciul ei erau barbatii" (Fox)
DESCRIERE
Doi ratati, o dansatoare si un pianist, cauta o distractie si dau peste o adevarata dragoste. Fran Walker (Elizabeth Taylor) este o dansatoare veterana in Las Vegas, care are o relatie cu Lockwood (Charles Braswell), un businessman din San Francisco, insurat si fericit ca poate avea si nevasta si amanta. Fran incepe o relatie cu Joe Grady (Warren Beatty), un pianist care lucreaza intr-un bar si este impatimit de jocurile de noroc. Fran si Joe stabilesc la inceput ca relatia lor sa fie pe termen scurt, sa fie doar sex si atat, pana cand Joe va face rost de bani sa plece la New York. Dar, cu timpul, cei doi se indragostesc impotriva vointei lor. Viata lor impreuna este marcata de castigurile si pierderile lui Joe la jocurile de noroc si se complica atunci cand amantul lui Fran apare in Las Vegas. Acesta vine cu o veste la care Fran nu se mai astepta: a divortat si este gata sa o ia pe Fran de nevasta. Totusi, acum cand visul i s-a implinit, Fran nu il mai vrea pe Lockwood, pentru ca este iremediabil indragostita de Joe. La randul sau, Joe, desi a castigat la jocuri suma necesara pentru a incepe o noua viata la New York, ia decizia sa joace cel mai mare dintre jocuri: casatoria cu Fran.
DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Fran Walker), Warren Beatty (Joe Grady), Charles Braswell (Thomas Lockwood), Hank Henry (Tony).
REGIZOR
George Stevens.
SCENARIUL
Frank D. Gilroy.
PRODUCATOR
Fred Kohlmar, Edgar Lansbury.
IMAGINEA
Henri Decae.
MUZICA
Maurice Jarre.
FILMAT intre
septembrie 1968 - martie 1969.
PREMIERA
ianuarie 1970.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
113 minute.
GENUL
drama romantica, dragoste.
TRIVIA
- salariul Elizabethei Taylor a fost de 1.250.000 de dolari;
- salariul lui Warren Beatty a fost de 750.000 de dolari;
- Warren Beatty era fratele bunei prietene a Elizabethei Taylor: Shirley McLaine;
- Elizabeth Taylor a cerut ca filmul sa fie produs la Paris. Studiourile au acceptat, iar bugetul a crescut considerabil, deoarece Las Vegas-ul a trebuit sa fie re-creat la Paris.
- dupa 86 de zile de filmare in Paris, echipa de filmare a trebuit, totusi, sa se mute in Las Vegas pentru inca 10 zile de filmare.
- desi fundalul din film se presupune ca este Las Vegas, filmul s-a turnat la Paris, deoarece sotul Elizabethei Taylor turna un film in Franta, iar Liz Taylor nu dorea sa stea fara el.
- se spune ca Warren Beatty detesta cazinourile si jocurile de noroc, dar a acceptat sa joace in acest film, incantat ca avea sa lucreze cu George Stevens si Liz Taylor;
- dupa acest film, Elizabeth Taylor a luat o pauza de aproape doi ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu