Elizabeth Taylor în „Miercurea cenușii” (1973)

„Miercurea cenușii” (1973)

Un eminent chirurg estetician îi explică clientei sale tehnicile și procedurile operației estetice. Acesta îi arată zonele de piele care vor fi tăiate, cu o precizie rece și, în momentul următor, asistăm la desfășurarea operației. Scenele sunt terifiante, iar chipul și corpul pacientei sunt o adevărată hartă pe care s-a trasat cu marker-ul. Scalpel, injecții, foarfeci, ac și ață: spectatorul abia poate privi scenele pline de repulsie instinctivă și oroare. Odată operația terminată și date jos bandajele, vom vedea minunile chirurgiei estetice: femeia superbă de pe ecran nu e nimeni alta decât... Elizabeth Taylor! Este de-a dreptul o ușurare, pentru că atunci când începe filmul, Taylor arată destul de rău: o femeie bătrână și total neatractivă. Taylor a acceptat provocarea și s-a lăsat machiată și filmată în chip de femeie urâtă și îmbătrânită. N-ar fi fost pentru prima dată in lunga ei carieră. Ceea ce vedem ca urmare a operației este frumusețea ireală a lui Elizabeth Taylor, căci despre asta este de fapt vorba în acest film! Avem parte de o mulțime de planuri apropiate în care o vedem studiindu-se în oglindă cu încântare, aidoma publicului care o urmărește.

Singurul motiv pentru care acest film pare că a fost făcut este acela de a o privi pe Liz Taylor, din nou frumoasă, din nou slabă și din nou plătită cu 1 milion de dolari. Scenariul este destul de subțire și poate fi descris într-o singură frază: o femeie trecută de 55 de ani care recurge în secret la o operație estetică în Elveția pentru a recuceri dragostea soțului, redevine tânăra și superbă, dar nu va mai reuși să fie pe placul soțului, având, totuși, ca o consolare, o aventură cu un tânăr seducător în renumita stațiune de iarnă Cortina D'Ampezzo. Cam asta e tot ce se întâmplă în „Miercurea cenușii”. Dar, dacă punem filmul într-un context mai larg și ținem cont de anul apariției lui, vom vedea că este vorba despre un film șocant pentru publicul acelei epoci: era pentru prima dată când un film aborda tema „tinereții fără bătrânețe” la modul concret. Într-o scenă memorabilă, de la începutul filmului, publicul vede „pe viu” o operație estetică, cu amănunte oribile, de neprivit... O Elizabeth Taylor îmbătrânită (cu ajutorul unui machiaj fenomenal) decide să se supună unei astfel de operații, după care, în mod miraculos, femeia îmbătrânită se transformă în frumusețea perfectă, așa cum Elizabeth Taylor era în realitate, la vârsta de 41 de ani.

Pe măsură ce filmul se desfășoară, se presupune că trebuie să fim surprinși de povestea de dragoste dintre Liz Taylor (41 de ani) și Helmut Berger (29 de ani). Taylor arată mai frumoasă ca oricând, așa că elementul de surpriză dispare cu desăvârșire: orice bărbat de pe planetă s-ar fi îndrăgostit de ea! Superba Liz și frumosul Helmut Berger au o poveste pasională de dragoste. Elizabeth Taylor poartă costume fabuloase făcute de Edith Head și Valentino. Cea mai mare parte a filmului se petrece în stațiunea exclusivistă Cortina D'Ampezzo din Alpii italieni, unde Taylor se duce să își aștepte soțul, căruia nu i-a spus nimic despre operația sa. Acesta este însă reținut oficial cu diverse afaceri la Washington; neoficial, are o amantă, mai tânără decât fiica lor. Taylor începe să flirteze cu Helmut Berger, la început doar că să își testeze noul look. Până la urmă cei doi se îndrăgostesc și ajung să facă dragoste, pe muzica lui Maurice Jarre. Spre sfârșit, publicul mai are un motiv de nedumerire: când soțul (Henry Fonda) se reîntâlnește cu noua Taylor, el rămâne rece, insensibil și se pare că Taylor a făcut operația estetică degeaba! De ce? Cum poate vreun bărbat să nu fie sedus de re-întinerita Taylor? În final aflăm adevăratul mesaj al filmului: nicio chirurgie plastică nu poate salva o căsnicie în care nu mai există dragoste, emoție și prietenie. Superficialitatea lumii moderne nu ține loc de adevăr.

Richard Burton spunea despre „Miercurea cenușii” că este un film incredibil de vulgar și era de-a dreptul deranjat de scenele toride de dragoste dintre soția sa și Helmut Berger. „Nu pot să cred că soția mea face un film atât de violent împotriva gusturilor mele, un film de nimic! Singurul motiv pentru care soția mea a acceptat să facă acest film este acela că vrea să rămână un star faimos al cinematografiei. Ce stupid! Ea este deja un star nemuritor! La ce ii trebuie acest film?” Richard Burton era convins că Berger și Taylor au o aventură și dincolo de ecran, deși toată lumea știa că Helmut Berger era cât se poate de deschis în privința înclinațiilor sale sexuale: nu femeile erau pe placul lui! Producătorul Dominick Dunne avea să spună că întâmplările din timpul filmărilor erau cu mult mai interesante decât ceea ce se vedea pe ecran. Din cauza scandalurilor cu Burton, Elizabeth Taylor întârzia în mod repetat la filmări, determinându-l pe șeful casei Paramount Studio să vină personal de la Los Angeles la Cortina D'Ampezzo pentru a supraveghea producția. Dar, tot ce a putut face a fost să asiste pasiv la certurile dintre Taylor și Burton, adevărate războaie, care au înspăimântat întreagă echipa de producție.

Problema fundamentală a acestui film este aceea că nimeni nu poate crede că vreun bărbat ar putea să o părăsească pe Liz Taylor, așa cum face Henry Fonda în final. Este un lucru bun că nu ajungem niciodată să o vedem pe amanta lui, pentru că așa filmul ar fi fost total compromis. Taylor este superbă, decorurile sunt magnifice, dar... de fapt ce se întâmplă în acest film? Ea își așteaptă soțul, ea mănâncă, ea bea, ea oftează, ea face conversație, ea are un amant, ea vorbește la telefon, ea se privește în oglindă... E clar că scenariul s-a pierdut pe drum și se pare că toată lumea (de la scenarist până la regizor) a rămas mută de uimire în față frumuseții lui Elizabeth Taylor, pentru că au uitat să mai filmeze și altceva decât pe ea... Ceea ce, la urma urmelor, nu este deloc supărător, pentru că Taylor este magnifică și asta este tot ce contează. Filmul dezvăluie publicului latura nevăzută a celor bogați, fie ei aristocrați sau milionari americani, dornici să își recâștige tinerețea, într-un decor inaccesibil omului de rând. Regizorul Larry Peerce este destul de... relaxat, iar filmul este o melodramă strălucitoare, demnă de canale tv precum Diva sau Romantica, din seria Harlequin. Titlul filmului a fost inspirat de numele sărbătorii catolice („Miercurea cenușii”), care aduce aminte de mortalitatea omului. În cazul personajului lui Taylor, mortalitatea a fost puțin întârziată, cu ajutorul chirurgiei estetice...

În ciuda defectelor sale, filmul place și astăzi, așa cum a plăcut publicului din anii '70, iar Elizabeth Taylor a atras critici pozitive, lucru care nu se mai întâmplase de ani de zile. Superstaruri de magnitudinea lui Elizabeth Taylor își trăiesc viața în ochii publicului, așa că la data apariției acestui film, toată lumea a dorit să vadă dacă Liz Taylor a făcut într-adevăr o operație estetică. Frumusețea actriței a convins multă lume că Liz Taylor chiar a făcut o asemenea operație! Titlul de „cea mai frumoasă femeie din lume” trece invariabil de la o actriță la alta: într-un an este Ursula Andress, în alt an este Catherine Deneuve, apoi urmează Candice Bergen și așa mai departe. Dar Taylor a câștigat acest titlu de atâtea ori, zeci de ani la rând, încât ea nu mai are nevoie să între în nicio competiție. La vremea producerii acestui film, ea are 41 de ani și celebra ei frumusețe este intactă. Interpretarea sa surpinde plăcut, fiind cât se poate de departe de maniera cu care își obișnuise publicul după „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” De această dată Taylor joacă într-o notă joasă, sinceritatea sa fiind convingătoare, reușind să dea un personaj memorabil, pentru care a și fost nominalizată la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță.

TITLUL FILMULUI

„MIERCUREA CENUȘII”/"ASH WEDNESDAY" (S.U.A./Paramount/1973)

PROMO

„Chirurgia a luat vârsta de pe chipul ei, dar îi va salva și căsnicia?” (Paramount)

DESCRIERE

O femeie se supune unei operații estetice totale, ca o ultimă încercare de a-și recâștiga soțul. Barbara Sawyer (Elizabeth Taylor) este căsătorită de peste 30 de ani cu Mark (Henry Fonda) și acum crede că îl va pierde în favoarea unei amante tinere. Barbara este convinsă că problema este înfățișarea ei: anii și-au spus cuvântul și azi ea arată îmbătrânita, urâtă și grasă, la ani lumina depărtare de frumusețea care era la tinerețe... Hotărâtă să își salveze căsnicia, ea pleacă în Elveția, la un spa de lux pentru o operație costisitoare. Ea aranjează cu Mark să se întâlnească pentru o vacanță la schi, la Cortina D'Ampezzo, după ce își va fi revenit după operație. După ce își reface chipul, sănii, burta și fesele, Barbara arată precum... Elizabeth Taylor și se duce să îl aștepte pe Mark. În acest timp, ea începe să flirteze cu tânărul Erich (Helmut Berger), un playboy seducător, spre a-și demonstra că și-a recăpătat farmecul și puterea de seducție. Totuși, noul chip și noua siluetă nu sunt de ajuns pentru a-l face pe Mark să se reîntoarcă la ea. Când acesta sosește, o anunță că a decis să divorțeze pentru a se putea căsători cu tânăra sa amantă.

DISTRIBUȚIA

Elizabeth Taylor (Barbara Sawyer), Henry Fonda (Mark Sawyer), Helmut Berger (Erich), Keith Baxter (David), Maurice Teynac (Dr. Lambert), Margaret Blye (Kate Sawyer), Andre Eszterhazy (Contele D'Arnoud), Dino Mele (Mario), Jill Pratt (Simone), Carlo Purl (Paolo), Dina Sassoli (asistenta Lisa), Henning Schluter (jucătorul de bridge), Kathy Van Lypps (Mandy), Monique Van Vooren (nemțoaica), Ilina Wassilchikoff (Silvana Del Campo), Jose de Vega (Tony Gutierrez), Rodolfo Lodi (Prințul Von Essen)

REGIA

Larry Peerce

PRODUCĂTOR

Dominick Dunne

SCENARIUL

Jean-Claude Tramont

IMAGINEA

Ennio Guarnieri

MUZICA

Maurice Jarre

COLOR

Technicolor

DURATA

99 minute

PREMIERA

noiembrie 1973

NOMINALIZAT la

- Globul de Aur pentru cea mai bună actrița de dramă (Elizabeth Taylor).

TRIVIA

- în timpul filmărilor, căsătoria dintre Liz Taylor și Richard Burton s-a deteriorat iremediabil.

- „Miercurea cenușii” i-a readus lui Elizabeth Taylor o poziție bună la box-office și salariul standard de 1 milion de dolari plus 20% din încasări.

Elizabeth Taylor în „Veghea de noapte” (1973)

„Veghea de noapte” (1973)

În sfârșit! Elizabeth Taylor și-a găsit un rol pe măsură! Era și timpul să o mai vedem și într-un film bun și thriller pe deasupra! Se petrec cu adevărat crime în casa de vizavi sau avem de-a face cu nascocirile minții bolnave a lui Elizabeth Taylor? Încearcă oare Laurence Harvey să o ucidă pe Liz Taylor sau să o facă să se sinucidă? Răspunsurile vor fi livrate abia spre finalul apoteotic al filmului. De fiecare dată spectatorul crede că știe ce se va întâmpla și tot de fiecare dată se întâmplă exact contrariul. „Veghea de noapte” explodează pur și simplu spre final cu scene de o violență șocantă.

În 1973 era deja clar că mariajul cuplului regal al Hollywoodului se apropia de sfârșit. Drept consecință, atât Elizabeth Taylor cât și Richard Burton au început să filmeze separat, concentrându-se asupra propriilor cariere, ducând competiția dintre ei la nivelul unui adevărat război. „Veghea de noapte” este unul dintre puținele filme în care Elizabeth Taylor a jucat singură de-a lungul mariajului cu Burton. La vremea când acest film a fost produs, singura scăpare pentru Liz Taylor era... munca, jucând pe parcursul a doi-trei ani într-un ritm ca pe timpul celor 18 ani de contract cu Metro Goldwin Mayer. „Veghea de noapte” îi prilejuiește un rol magistral și senzațional, unic în cariera sa îndelungată. Pe parcursul filmului, Elizabeth Taylor se eliberează de orice limite, regăsindu-și forța de expresie cu care și-a sedus întotdeauna publicul, reușind să dea o interpretare extraordinară.

Avem de-a face cu un thriller cu un final absolut neașteptat. Elizabeth Taylor joacă alături de Laurence Harvey, partenerul ei din „Venus cu vizon”, din urmă cu aproape 15 ani. Taylor se joacă practic cu publicul, inducând audiența pe piste greșite. „Veghea de noapte” a fost realizat de regizorul american Brian G. Hutton, care mai lucrase atât cu Richard Burton (la „Acolo unde se avăntă vulturii”), cât și cu Liz Taylor (la „X, Y și Zee”). În „Veghea de noapte”, regizorul reușește să creeze o atmosferă de suspans și să o mențină pe tot parcursul filmului. Acțiunea se petrece la Londra și filmul amintește de alte filme englezești de același gen, produse în epocă. Filmul conține dese scene-șoc, în stil tipic filmelor englezești, cu prim-planuri ale unor mâini cu mănuși și cuțite de bucătărie, dând impresia unei crime iminente, ca un fel de pregătire pentru adevăratele crime din final. Regia lui Hutton se dovedește la înălțime, datorită scenelor de coșmar și a isteriei în crescendo a lui Taylor. Pe parcurs, regizorul livrează publicului nenumarte piste, ba chiar strecoară și câteva indicii care sugerează că - de fapt - Elizabeth Taylor este cea care controlează evenimentele și că s-ar putea să păcălească și publicul și personajele. De exemplu, Taylor este văzută jucând puzzle, încercând să armonizeze piesele, în timp ce publicul este din ce în ce mai mult ținut in suspans. Dar imediat urmează altceva și Taylor este scoasă din ecuația suspecților...

Filmul are la baza piesă lui Lucille Fletcher, scriitoare de piese pline de suspans din anii '40. Scenariul pare să împrumute aspecte din filmele lui Hitchkock: „Suspiciune” (1941), „În spatele ferestrei”(1954) și „Psycho” (1960). „Veghea de noapte” este un thriller despre o femeie nefericită care crede că a văzut o crimă în casa abandonată de vizavi. Această femeie își suspectează soțul că o înșeală cu cea mai bună prietenă a ei. Designerul Valentino a realizat toate costumele lui Taylor: caftane și robe fabuloase, tocmai potrivite unei femei din bogata clasă mijlocie londoneză, o femeie isterică, bolnavă, nevrotică și aproape alcoolică. Desigur că Elizabeth Taylor nu mai este la prima tinerețe, dar în „Veghea de noapte” încă este femeia frumoasă dintotdeauna. Interpretarea ei este surprinzător de nuanțată, amintind de Anthony Perkins din „Psycho". După ce comite încă o crimă, spre sfârșitul filmului, Taylor este de-a dreptul înfricoșătoare, înghețând toată audiența.

Elizabeth Taylor și Laurence Harvey deveniseră prieteni buni încă din timpul filmărilor la „Venus cu vizon” și au rămas apropiați până la moartea actorului, survenită la scurtă vreme după terminarea filmărilor la „Veghea de noapte”. Taylor și Harvey s-au simțit atât de bine în timpul producției acestui film, încât și-au făcut planuri pentru a juca împreună și într-un al treilea film, tot un thriller. Din păcate, Harvey a fost diagnosticat cu cancer și a murit la 3 luni după lansarea filmului „Veghea de noapte”.

TITLUL FILMULUI

„VEGHEA DE NOAPTE”/"NIGHT WATCH" (Marea Britanie/AVCO Embassy/1973)

PROMO

„De-acum înainte, acest coșmar va bântui nopțile voastre pentru tot restul vieții” (AVCO)

DESCRIERE

Ellen Wheeler (Elizabeth Taylor) își petrece nopțile singură, sorbind din paharul de scotch, plimbându-se prin casă și uitându-se pe fereastră. Regizorul Brian G. Hutton are grijă să insereze pe parcursul filmului diverse piste false, crescând și descrescând suspansul. Lucrurile încep să se precipite și atmosfera devine stranie când, într-o noapte în care plouă cu găleata, Taylor privește pe fereastră (aidoma lui James Stewart în filmul „În spatele ferestrei”) și este convinsă că tocmai a fost martora unei crime petrecute în casa nelocuită de vizavi. Știind-o predispusă la tot felul de isterii, soțul ei, John (Laurence Harvey) crede că Taylor își imaginează acea crimă, dar cheamă totuși poliția care investighează casa și nu găsește nimic suspect. Taylor îl suspectează pe vecinul lor (Robert Lang) că ar fi autorul crimei și rămâne convinsă că ceea ce a văzut a fost cu adevărat o crimă oribilă. Prietena lui Ellen, Sarah (Billie Whitelaw), deși este și ea sceptică, pare să o înțeleagă și să fie alături de ea. Taylor are în fiecare noapte coșmaruri despre primul ei soț (Kevin Colson), mort într-un accident de mașină, în timp ce se întâlnea cu amanta mai tânără (Linda Hayden). Coșmarurile și paranoia lui Taylor o fac din ce în ce mai nevrotică. Pe măsură ce filmul se desfășoară, Taylor încearcă să-și alunge frica și nervozitatea cu pastile și alcool, servite uneori cu generozitate chiar de soțul ei. Se petrec cu adevărat crime în casa de vizavi sau avem de-a face cu născocirile minții bolnave a lui Taylor? Încearcă oare Laurence Harvey să o ucidă pe Taylor sau să o facă să se sinucidă? Răspunsurile vor fi livrate abia spre finalul apoteotic al filmului. De fiecare dată spectatorul crede că știe ce se va întâmpla și tot de fiecare dată se întâmplă exact contrariul. „Veghea de noapte” explodează pur și simplu spre final cu scene de o violență șocantă. În loc să o vedem isterică și ajunsă in pragul nebuniei după cele ce tocmai s-au întâmplat, Elizabeth Taylor se preschimbă într-o criminală cu sânge rece care a calculat din timp, de la începutul filmului, fiecare mișcare, ucigându-și soțul și prietena cea mai bună. Publicul nu are altceva de făcut decât să rămână cu gura căscată, descoperind că toate celelate piste au fost false.

DISTRIBUȚIA

Elizabeth Taylor (Ellen Wheeler), Laurence Harvey (John Wheeler), Billie Whitelaw (Sarah Cooke), Robert Lang (Appleby), Tony Britton (Tony), Billy Dean (inspectorul Walker)

REGIZOR

Brian G. Hutton

SCENARIUL

Evan Jones, Tony Williamson, după piesa lui Lucille Fletcher

PRODUCĂTOR

Martin Poll, George W. George, Barnard Straus

IMAGINEA

Billy Williams

MUZICA

John Cameron

GENUL

thriller, mister, groază

COLOR

Technicolor

DURATA

99 minute

PREMIERA

august 1973

Elizabeth Taylor in "Divortul" (1973)

REVIEW:
"Divortul" este un film facut special pentru Taylor si Burton: o poveste de dragoste volatila, care incepe cu o mare pasiune si se termina cu abuzuri reciproce; desi amintirile timpurilor frumoase ii bantuie, cei doi trebuie sa infrunte adevarul si sa faca singurul lucru de bun simt: sa divorteze. Subiectul este asemanator cu acela al filmului "Asa cum am fost" cu Robert Redford si Barbara Streisand, produs in acelasi an. Flashback-urile numeroase din prima parte sunt relevante pentru introducerea in povestea si atmosfera casniciei personajelor. Pare de necrezut faptul ca orice ar imbraca sau oricum ar fi coafata, Liz Taylor este superba. La 41 de ani, Liz Taylor pare sa imbatraneasca...de-andoaselea, pentru ca este mai frumoasa ca oricand, chiar si in scenele in care este mai plina decat de obicei. Fiecare nou cadru dezvaluie o alta Liz Taylor, spre deosebire de Richard Burton care pare plictisit, monoton si neschimbat pe intreg parcursul filmului. La varsta de 48 de ani, Burton pare sa fie la ani lumina departare de filmul "Cleopatra"...

Jane (Taylor) si Martin Reynolds (Burton) au trait "la dolce vita" la Roma, dar dupa 18 ani de casnicie au ajuns in pragul divortului. Roma arata (cum altfel?) superb in cadrele filmului: Gradinile Borghese, Via Condotti, Piata Navona...Pe langa Roma, avem ca bonus si aura cuplului regal al cinematografiei: Taylor-Burton. De notat ca Elizabeth Taylor poarta diamante si bijuterii adevarate, din propria sa colectie: celebrul diamant Krupp sau faimoasa perla La Peregrina! Niciun om de afaceri din lume, oricat de mult succes ar fi avut, nu ar fi putut sa ii cumpere sotiei sale asemenea bijuterii! Dar, se pare ca scenaristii au uitat sa ii spuna acest lucru Elizabethei Taylor...Pe de alta parte, stralucirea Elizabethei Taylor pare sa nu deranjeze, pentru ca toata lumea se asteapta sa vada mai degraba un documentar despre Taylor si Burton, decat un film artistic despre doi anonimi care divorteaza! Si poate ca, in anumite privinte, filmul "Divortul" chiar asta a fost: o incursiune in viata privata a celor doi. Burton pare mai degraba absent, obligat parca sa joace in acest film. In schimb, Taylor este peste tot, fiind un vulcan de la inceput pana la sfarsit. Intreaga audienta isi doreste ca ea sa apara cat mai repede pe ecran, pentru a ne trece plictiseala de a-l vedea pe Burton mai plictisit inca decat publicul care se uita la el!

Elizabeth Taylor si Richard Burton: o dragoste prea mare ca sa dureze! Iubirea lor a fost de proportii epice, de la inceputul scandalos pana la durerosul sfarsit. Presa mondiala a mancat o paine buna, zeci de ani, de pe urma lor. In anii '60 industria americana de film era dependenta de filmele lor. In anii '70, scaderea cotei lor la box-office le-a acutizat propriile neintelegeri. Taylor si Burton au continuat sa faca filme, dar separat, avand grija sa fie prezenti pe platourile de filmare ale celuilalt. Richard Burton, din nefericire, era epuizat de munca si alcool si se saturase sa fie un simplu membru al staf-ului Elizabethei Taylor, la pachet cu copiii, cateii, secretarii si valetii, si nu mai suporta sa fie numit "Mr. Elizabeth Taylor". La randul ei, Liz Taylor se saturase de betiile si infidelitatile lui Burton. Erau amandoi intr-un carusel din care nu puteau iesi, pentru ca desi certurile lor erau din ce in ce mai frecvente, nu puteau trai unul fara celalalt. La vremea cand au acceptat sa joace in "Divortul", propriul lor mariaj era deja in pericol.

Cand regina Hollywoodului s-a intalnit cu galezul shakespearian la mega-productia "Cleopatra", povestea lor de dragoste ilicita a fost semnul inceputului revolutiei sexuale din anii '60, avand reverberatii atat pe holurile Congresului S.U.A., cat si pe coridoarele Vaticanului. Publicul de cinema era socat si avid de infamul cuplu. Pentru aproape un deceniu, se parea ca lumea intreaga nu se putea satura de "Liz si Dick", dupa cum nici cei doi nu dadeau lumii vreun prilej de pauza: filme dupa filme, premii, bani, yachturi, diamante...Era ca si cum erau binecuvantati cu darul de a face si a aduce bani, pentru ca toti producatorii de cinema din lume doreau sa faca filme cu ei. Dar, deodata, aproape in mod abrupt, filmele lor au incetat sa mai aduca ploaia de bani de dinainte. Lor insile toate filmele le-au adus profit, dar producatorii nu mai aveau veniturile uriase din anii '60. Alegerile pe care le-au facut au fost lipsite de inspiratie si inceputul anilor '70 le-a redus drastic suprematia la box-office. In presa audio-vizuala erau inca numarul 1, dar publicul mainstream parea sa evite filmele lor. Si, chiar si atunci cand faceau un film de arta, o bijuterie cinematografica, precum “Under Milk Wood” in 1973 (impreuna cu prietenul lui Burton, Peter O'Toole), criticii de film si publicul deopotriva preferau sa ii ignore.

Este de la sine inteles ca aceasta situatie a creat neintelegeri in relatia si asa destul de volatila dintre ei. Ca o incercare de a-si recapata audienta, cei doi au fost de acord sa apara intr-un film de televiziune. Era, orice s-ar spune, un pas inapoi, tinand cont de performantele lor din deceniul trecut. Taylor si Burton aveau sa ii interpreteze pe Jane si Martin Reynolds, un cuplu instarit care locuieste la Roma impreuna cu cei trei copii ai lor. De ce la Roma? Pentru ca Taylor si Burton preferau sa traiasca si sa lucreze in afara Statelor Unite si a Regatului Unit pentru a-si putea feri salariile imense de fiscul anglo-saxon. Alte tari in care preferau sa lucreze si sa traiasca erau Germania, Elvetia si Mexic, care le ofereau de asemenea un confort fiscal. Si, nu in ultimul rand, hazardul a facut ca Taylor si Burton sa termine ceea ce incepusera in 1962 in acelasi loc: la Roma...

Regizorul filmului "Divortul", Waris Hussein, avea deplina compasiune pentru amandoi. Intelegea perfect de bine ca nivelul celebritatii Elizabethei Taylor o facea sa fie extrem de izolata si era constient ca este o femeie foarte bolnava si, in acelasi timp, foarte curajoasa. Nicio firma de asigurari nu o mai asigura pe Liz Taylor de ani de zile, deoarece erau binecunoscute bolile ei cronice. Cu toate acestea, Taylor garanta cu propriile ei salarii si continua sa joace in filme, asumandu-si riscuri consistente. Viata Elizabethei Taylor era impartita intre numerosii copii, nepoti, filme, acte de caritate, avandu-l in centru pe Richard Burton. In ciuda betiilor lui Burton si a luptelor fizice si verbale dintre ei, tensiunea sexuala dintre cei doi parea sa aiba aceleasi proportii ca pe vremea "Cleopatrei". Intr-un efort de a contribui la dezvoltarea televiziunii in Tara Galilor, Taylor si Burton au jucat impreuna intr-un film pentru Harlech Television, o companie la care Taylor-Burton detineau actiuni. Acest film se numea "Divortul" si avea doua parti, fiind vorba despre practic doua filme: "Divortul lui" si "Divortul ei", o reflectare a motivelor de divort din perspectiva sotului si a sotiei. Regizorul Waris Hussein avea nu numai sa filmeze divortul de pe ecran, ci sa si fie martor la destramarea casniciei din viata reala a lui Taylor si Burton.

In fapt, cuvantul "divort" nici nu este pronuntat pana in ultimele 4 minute ale filmului! Tot filmul este construit din flashback-uri, care ne dezvaluie viata de cuplu a celor doi, petrecerile de Craciun, copiii, casatoria...La un moment dat retraim o vizita pe care Jane o face in Africa, la compania unde Martin lucreaza. Vedem un sot plictisit, o sotie care se simte penibil si niciun fel de pasiune. Este clar ca filmul castiga in tensiune atunci cand ii vedem pe Taylor si pe Burton aruncandu-si vorbe grele, certandu-se sau impacandu-se. Dragostea lor este volatila, dificila, tranzitorie, desi pasionala. Relatia lor ii face in aceeasi masura fericiti si disperati. Rafalele verbale si fizice din film dau masura unei iubiri care nu se va putea incadra intre limitele unei casnicii. 

Filmul a fost difuzat la televiziunile americane in februarie 1973 si succesiv, pe tot parcursul anului, la toate televiziunile europene, cu exceptia Frantei, unde a fost prezentat pe marile ecrane. In mai 1973, Taylor si Burton deja filmau separat, tot in Italia: Burton in "Masacru in Roma" pentru Carlo Ponti si Taylor in "Miercurea Cenusii" pentru Dominick Dunne. Contractele lor stipulau ca trebuie sa filmeze in aceleasi locatii, chiar daca nu jucau impreuna. Dar mariajul lor era deja pe terminate. In iunie 1973, Elizabeth Taylor avea sa plece in America, dand publicitatii anuntul de separare de Richard Burton. Stirea a facut inconjurul lumii, lasand in umbra scandalul Watergate de la Casa Alba. In august s-au reintalnit la Roma, unde filmau tot separat: Burton in "Calatoria" pentru Carlo Ponti si Taylor in "Identikit" pentru Franco Rossellini. In 1974 au divortat...

TITLUL FILMULUI
"DIVORTUL"/"DIVORCE HIS - DIVORCE HERS" (Marea Britanie/Harlech Television/1973)

DESCRIERE
Povestea filmului se desfasoara la Roma, printre ruinele antice, la Coloseum, in parcuri si pe langa fantani feerice, ca decor al vietii frumoase duse candva de Martin Reynolds (Burton) si Jane Reynolds (Taylor). Martin, separat deja de sotia sa, se reintoarce la Roma dupa doi ani. Munca l-a fortat pe Martin, in toti cei 18 ani de casnicie, sa calatoreasca pe tot globul si sa stea departe de casa, pentru lungi perioade de timp. In ultimii doi ani a stat in Africa, instrainat si separat de sotie si de copii. Din punctul de vedere al lui Martin este vorba despre lupta unui barbat de a avea o slujba banoasa, care sa ii permita sa tina o casa si o familie. Din punctul de vedere al lui Jane este vorba despre o femeie abandonata, fortata sa creasca singura trei copii. Cea mai mare parte a afacerilor lui Martin este legata de compania multinationala cu baza in Africa. Martin si-a propus sa renunte la aceasta slujba istovitoare la un moment dat, dar se pare ca nu va putea renunta niciodata, pentru ca munca a ajuns sa ii fie mai apropiata decat propria sa familie. Odata ajuns la Roma, Martin se ocupa tot de afacerile sale si incearca, printre picaturi, sa petreaca cat mai multe clipe cu copiii lui. Mai intai este fata cea mica, Judy (Eva Griffiths), care nu constientizeaza ca tatal ei i-a parasit. Cealalta fata mai mare nici nu vrea sa auda de tatal ei, iar baiatul de 17 ani, Tommy (Mark Colleano), este de-a dreptul ostil. Poate ca Tommy are motive sa se comporte astfel, pentru ca aflam ca Martin a inselat-o pe Jane cu Diana Proctor (Carrie Nye). La un moment dat asistam la o petrecere data de Diana, unde Jane este insotita de Turi Livicci (Gabriele Ferzetti), cel care se pare ca i-a luat locul lui Martin; la aceasta petrecere vine si Martin si cei doi soti se reintalnesc. Problema cu Jane si Martin este ca ei nu au avut curajul sa divorteze, ci doar s-au separat. Cei doi inca spera ca se vor reuni. Astfel, Jane si Martin vor petrece o seara impreuna care se va termina inevitabil in reprosuri si certuri. Inainte ca Martin sa plece din nou in Africa, Jane isi gaseste curajul de a il suna si a-i spune sa se reintoarca acasa. In ciuda titlului sau, filmul se termina cu acest mesaj: ca cei doi se vor reuni. Dar, nimic nu pare senin sau datator de sperante, pentru ca e clar ca va urma o noua despartire...Cel putin, filmul are darul de a sugera ca nimic nu este alb-negru. Cei doi inca se iubesc, dar poate ca divortul este cea mai buna solutie pentru linistea lor.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Jane Reynolds), Richard Burton (Martin Reynolds), Carrie Nye (Diana Proctor), Barry Foster (Donald Trenton), Gabriele Ferzetti (Turi Livicci), Daniela Surina (Franca), Rudolph Walker (Kaduna).
REGIA
Waris Hussein.
SCENARIUL
John Hopkins.
PRODUCATOR
John Heyman.
MUZICA
Stanley Myers.
IMAGINEA
Gábor Pogány, Ernst Wild.
COSTUME
Edith Head.
MONTAJ
John Bloom.
DURATA
180 min.
FILM COLOR
Technicolor.

TRIVIA
- ruptura dintre Taylor si Burton a inceput la Budapesta, in 1972; Burton filma "Barba albastra" si, intr-o zi, a disparut pur si simplu de pe platoul de filmare impreuna cu Nathalie Delon. Liz Taylor, aflata la Roma, s-a lasat cu greu induplecata sa ii ierte infidelitatea. Mariajul lor s-a deteriorat definitiv in 1973, cand Taylor filma "Miercurea cenusii" la Cortina d'Ampezzo si Burton a acuzat-o ca il inseala cu Helmuth Berger; evident, toata lumea stia ca frumosului Berger nu prea ii plac femeile...Taylor nu a mai suportat comportamentul lui Burton si l-a parasit;
- tanarul regizor Waris Hussein avea sa povesteasca cum, la un moment dat, Richard Burton a invitat o tanara actrita in cabina lui si, cand au intrat, au gasit-o ascunsa pe Liz Taylor, care a inceput sa o alerge pe tanara ingrozita pe platourile de filmare, facand un scandal monstru;
- Waris Hussein a descris ulterior certurile teribile dintre Taylor si Burton, in timp ce intreaga echipa de filmare astepta in tacere ore in sir ca ei sa revina la filmari;
- pe data de 4 iulie 1973, Elizabeth Taylor a dat o declaratie de presa, scrisa de mana, prin care anunta separarea de Richard Burton; stirea a impartit prima pagina a ziarelor alaturi de Nixon si Watergate;
- povestea cuplului Taylor-Burton avea sa continue cu noi impacari, certuri, casatorii, divorturi, piese de teatru si, de fapt, doar moartea lui Richard Burton in 1984 i-a despartit cu adevarat.

Vezi un CLIP DIN FILM aici.

Elizabeth Taylor in "Hammersmith a evadat" (1972)

REVIEW:
In noiembrie 1970, revista "Daily Variety" anunta ca Peter Ustinov avea de gand sa regizeze mai multe filme cu Elizabeth Taylor si Richard Burton, cu bugete de productie reduse. Articolul mai spunea ca "Hammersmith a evadat" va fi primul dintre aceste filme si ca va fi turnat in mai multe locatii din America, Elvetia si Mexic, cu un buget estimat la numai 720.000 de dolari! Initial, fusese distribuit si Clint Eastwood, care lucrase recent cu Burton la "Unde se avanta vulturii", dar pana la inceperea productiei acesta a renuntat. Apoi Ustinov l-a sugerat pe Robert Redford, dar Burton s-a opus dupa ce a vazut cateva filme ale acestuia. "Nu are carisma si nu este inca o vedeta", a spus Burton. Bineinteles ca, peste putin timp, Redford avea sa devina vedeta numarul 1 in America!...Tot "Daily Variety" avea sa anunte in iunie 1971 ca bugetul filmului s-a dublat, ajungand la 1,5 milioane de dolari. Ustinov, Burton si Taylor au lucrat fara salarii, devenind in schimb proprietarii filmului. "Hammersmith a evadat" a fost produs aproape in intregime in Cuernevaca, in Mexic, si a fost primul si ultimul din preconizata serie de filme ale tripletei Taylor-Burton-Ustinov. Filmul a fost finantat de John Cornelius Crean, un milionar american, fabricant de mobila, sedus de industria cinematografica.

Faptul ca Elizabeth Taylor era din ce in ce mai frumoasa pe masura ce anii treceau, continua sa fascineze publicul cinefil din lumea intreaga. In "Hammersmith a evadat", Elizabeth Taylor este o chelnerita blonda si sexy care face pactul cu Diavolul, cu care ajunge in final sa...aiba un copil! Previzibil, Diavolul este Richard Burton in persoana, un psihopat scapat de la azilul de nebuni cu ajutorul lui Beau Bridges, caruia Burton i-a promis bogatie si putere daca il ajuta sa evadeze. Bridges il ajuta, pentru ca are nevoie de bani ca sa o intretina pe iubita sa, barmanita Elizabeth Taylor. "Hammersmith a evadat" este un film pe cat de comic, pe atat de bizar, regizat de faimosul si genialul Peter Ustinov, care apare in film in rolul doctorului care conduce azilul. Tanarul Beau Bridges are o inteligenta minimala si intelege cu greu planurile pe care Burton le pune la cale. Cei doi fug, fura un Mercedes si o "salta" si pe Taylor in drum spre...lumea larga.

Pana la sfarsitul filmului, tanarul Bridges devine milionar texan, doneaza 40 de milioane de dolari unui candidat la prezidentialele americane, are un castel in Spania si ia masa numai cu generali in rezerva si moguli obezi. Dialogul este sclipitor, iar situatiile create intre cei trei sunt amuzante. Uneori lucrurile iau o turnura imprevizibila, lasand sa se vada ce inseamna sa te joci cu Diavolul. Problema lui Burton este ca nu poate sa minta! Asa ca atunci cand vorbeste, el, Diavolul, le spune oamenilor de-a dreptul ce le rezerva viitorul. Asa ca este nevoit in permanenta sa isi aleaga cuvintele si sa jongleze cu eufemisme. Intr-una din cele mai inspirate scene din film, Bridges ii spune lui Burton ca s-a saturat de Taylor si ca nu o mai doreste, asa ca Burton decide sa o omoare. Taylor si Burton urca incet pe scari, iar Taylor ii spune ca a auzit ca orice condamnat la moarte are dreptul la o ultima tigare. Burton este de acord si, in timp ce Taylor fumeaza, ea ii povesteste ca are doar un singur regret: acela ca nu a avut copii. In acest moment ochii Diavolului se maresc, pulsul i se accelereaza si o idee il pocneste: cum de nu s-a gandit? El, Diavolul, nu are niciun copil! Burton decide ca Taylor va purta copilul lui si renunta la planul de a o omori. "Hammersmith a evadat" a fost una dintre cele mai bune comedii ale anilor '70, fiind o satira si o fantezie in acelasi timp. Povestea filmului este atat de abracadabranta incat e de mirare ca a putut iesi un film pana la urma...

"Hammersmith a evadat" este ultimul film facut pentru marile ecrane in care au jucat impreuna Taylor si Burton. Sa le numaram: "Cleopatra", "The V.I.P's", "The Sandpiper", "Who's Afraid Of Virginia Woolf?", "The Taming Of the Shrew", "The Comedians", "Doctor Faustus", "Boom!", "Under Milkwood". "Hammersmith a evadat" era cel de-al zecelea. Cei doi vor mai juca impreuna intr-un film de televiziune, facut inainte de a divorta, intitulat (cum altfel?) "Divortul"...In 1967 Burton regizase "Doctor Faustus" (cu Taylor in rolul Elenei din Troia), film adaptat dupa romanul scris in 1594 de Christopher Marlowe, "Tragedia Doctorului Faustus". Acelasi roman a fost sursa de inspiratie si pentru filmul "Hammersmith a evadat". Peter Ustinov transforma tragedia intr-o drama comica. "Hammersmith a evadat" este surprinzator de elaborat, de migalos, reusind sa fie mai mult decat o comedie de moravuri. Filmul incepe destul de lent si prinde viata tocmai cand spectatorul e pe punctul sa piarda orice speranta ca se va intampla ceva.

Atat Beau Bridges, cat si Elizabeth Taylor interpreteaza cu o anumita relaxare, cu farmec si mult umor, in acelasi timp. In mod ciudat, mai putin umor au Richard Burton si Peter Ustinov. Cele mai multe hohote de ras vin de la limbajul personajelor, de multe ori destul de vulgar. Filmul se vrea o satira la adresa dorintei de imbogatire si de putere a Americii. Peter Ustinov, urmand scenariul lui Stanford Whitmore, realizeaza o fabula stralucitoare. Beau Bridges este Billy Breedlove, un texan cu ceafa rosie, paznic la un azil de nebuni condus de urmasul lui Caligari, Peter Ustinov. Texanul il gaseste pe Mefisto in persoana unui pacient periculos, Hammersmith (Richard Burton), care ii promite bogatie si putere in schimbul libertatii. Sub conducerea lui Hammersmith, Billy ajunge om de afaceri, politician, milionar, dar nu va gasi fericirea, chiar daca o are alaturi pe femeia visurilor lui, frumoasa chelnerita Jimmie Jean Jackson (Liz Taylor).

La inceputul filmului avem parte de o aparitie senzationala: Elizabeth Taylor blonda! Pe parcurs ea va redeveni bruneta, totusi. Ea este Jimmie Jean Jackson, o blonda sexy, care il va insela pe Billy cu Hammersmith. Cand va da nastere fetitei lui Hammersmith, acesta va fi din nou in camasa de forta la azil, iar Billy se va fi sinucis...Taylor este amuzanta, tandra si impregneaza personajului o subtila demnitate care o face sa fie vie si imprevizibila. Rolul i-a adus prestigiosul premiu berlinez "Ursul de argint", echivalentul european al Oscarului. O scena magistrala ne-o infatiseaza pe Jimmie Jean Jackson gravida, impingand caruciorul in care sta Billy, paralizat in urma "acidentului" pus la cale de Hammersmith. Ea intra intr-o camera spatioasa si goala din noua lor vila; Billy este total nefericit, in timp ce Jimmie Jean Jackson straluceste, fericita ca este gravida, lucru despre care Billy nu stie inca nimic. Paradoxul face ca incaperea sa reflecte atat sperantele lui Jimmie Jean Jackson, cat si vidul din sufletul lui Billy, acum ca visul american i s-a spulberat.

TITLUL FILMULUI
"HAMMERSMITH A EVADAT"/"HAMMERSMITH IS OUT" (S.U.A./J. Cornelius Crean Films/1972)

PROMO
"Hammersmith, cel mai mare criminal si psihopat, a evadat. Paziti-va!" (Cinerama Releasing Corporation)

DESCRIERE
Legenda lui Faust repovestita si repliata pe un psihopat inchis intr-un spital-puscarie, condus de un doctor, cel putin la fel de dubios ca si pacientii sai. Psihopatul Hammersmith (Burton) il convinge pe un tanar paznic inocent si naiv ca ii va oferi putere si bogatie daca il ajuta sa fuga. Hammersmith este inchis singur intr-o celula si este temut de tot personalul spitalului. Paznicul Billy Breedlove (Beau Bridges) se lasa sedus de promisiunile lui Hammersmith si se decide sa-l ajute sa evadeze si sa il acompanieze. Intr-o seara, Billy intra intr-un bar si se indragosteste pe loc de o chelnerita blonda, Jimmie Jean Jackson (Elizabeth Taylor). Billy incepe sa flirteze cu Jimmie si in momentul in care ii spune acesteia ca o vrea de nevasta, ea il trage dupa ea intr-o camera din spatele tejghelei si cei doi vor face o partida de sex. Billy ii spune barmanitei ca daca il va astepta in seara urmatoare langa pod, o va lua cu el si vor incepe o viata noua, plina de faima si bogatie. A doua zi, Hammersmith, Billy si Jimmie fug din oras cu un Mercedes furat. Cei trei vor intra in tot soiul de aventuri rocambolesti, de-a lungul carora Hammersmith va ucide si va fura proprietati, asigurand ascensiunea financiara si sociala a lui Billy. In acest timp, doctorul (Peter Ustinov) planuieste sa il gaseasca pe Hammersmith, pornind pe urmele acestuia. Rand pe rand, Hammersmith il face pe Billy proprietar de bar, director de companie farmaceutica, magnat petrolier, finantator de campanii prezidentiale si ambasador al Americii undeva in Europa. De-acum, Billy este putred de bogat si lancezeste toata ziua langa piscina personala. Billy a ajuns sa o urasca pe Jimmie, pe care o considera prea vulgara pentru el, dar Hammersmith il avertizeaza ca trebuie sa aiba o nevasta, pentru ca este un om important. Dupa alte aventuri, certuri, petreceri si betii, Billy ii cere lui Hammersmith sa o omoare pe Jimmie. Desi Hammersmith este de acord, el planuieste in secret cu Jimmie sa faca un copil si sa il omoare pe...Billy. Hammersmith decide sa nu il omoare, totusi, ci doar sa il...schilodeasca si aranjeaza un accident. Billy este de-acum un handicapat, caruia Hammersmith ii asigura in continuare ascensiunea. Cei trei se muta intr-o vila imensa, un adevarat castel, iar Jimmie ii marturiseste lui Billy ca este gravida cu Hammersmith si ca urmare, el, Billy, nu mai are nicio putere asupra ei. Hammersmith o salveaza la timp pe Jimmie din mainile lui Billy si ii ordona acestuia din urma sa se sinucida. Chiar in acel moment apare si doctorul care reuseste sa il convinga pe Hammersmith sa se reintoarca in celula lui de la azil. In timp ce din interiorul vilei razbate sunetul unei impuscaturi, semn ca Billy s-a sinucis, Hammersmith si doctorul pleaca cu elicopterul, iar Jimmie ramane singura mostenitoare a averii fabuloase.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Jimmie Jean Jackson), Richard Burton (Hammersmith), Peter Ustinov (Doctorul), Beau Bridges (Billy Breedlove), Leon Ames (Generalul Sam Pembroke), Leon Akin (Dr. Krodt), John Schuck (Henry Joe), George Raft (Guido Scartucci), Marjorie Ekton (Printesa Lisa), Jak Kiddo (Linda), Gaye Scott (Domnisoara Quinn), Mel Berger (Grasanul), Anthony Holland (Oldham), Brook Williams (Pete Rutter).
REGIA
Peter Ustinov.
SCENARIUL
Stanford Whitmore.
PRODUCATOR
Alex Lucas.
FILMAT
intre mai - iulie 1971.
PREMIERA
mai 1972.
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
120 minute.

NOMINALIZAT la
- premiul Ursul de Aur de la Berlin, pentru cel mai bun regizor (Peter Ustinov);
- premiul WGA pentru cel mai bun scenariu de comedie (Stanford Whitmore).
PREMII
- premiul Ursul de Argint de la Berlin, pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor).

TRIVIA
- Peter Ustinov a fost un prieten apropiat al cuplului Taylor-Burton;
- Beau Bridges avea sa devina o vedeta importanta la Hollywood;
- "Hammersmith a evadat" a fost un film independent, produs in afara sistemului hollywoodian;
- filmul multumeste lui Frederick din Hollywood pentru lenjerie si companiei Parker Brothers pentru folosirea jocului de Monopoly.

Vezi un CLIP DIN FILM aici.