Elizabeth Taylor în „Miercurea cenușii” (1973)

„Miercurea cenușii” (1973)

Un eminent chirurg estetician îi explică clientei sale tehnicile și procedurile operației estetice. Acesta îi arată zonele de piele care vor fi tăiate, cu o precizie rece și, în momentul următor, asistăm la desfășurarea operației. Scenele sunt terifiante, iar chipul și corpul pacientei sunt o adevărată hartă pe care s-a trasat cu marker-ul. Scalpel, injecții, foarfeci, ac și ață: spectatorul abia poate privi scenele pline de repulsie instinctivă și oroare. Odată operația terminată și date jos bandajele, vom vedea minunile chirurgiei estetice: femeia superbă de pe ecran nu e nimeni alta decât... Elizabeth Taylor! Este de-a dreptul o ușurare, pentru că atunci când începe filmul, Taylor arată destul de rău: o femeie bătrână și total neatractivă. Taylor a acceptat provocarea și s-a lăsat machiată și filmată în chip de femeie urâtă și îmbătrânită. N-ar fi fost pentru prima dată in lunga ei carieră. Ceea ce vedem ca urmare a operației este frumusețea ireală a lui Elizabeth Taylor, căci despre asta este de fapt vorba în acest film! Avem parte de o mulțime de planuri apropiate în care o vedem studiindu-se în oglindă cu încântare, aidoma publicului care o urmărește.

Singurul motiv pentru care acest film pare că a fost făcut este acela de a o privi pe Liz Taylor, din nou frumoasă, din nou slabă și din nou plătită cu 1 milion de dolari. Scenariul este destul de subțire și poate fi descris într-o singură frază: o femeie trecută de 55 de ani care recurge în secret la o operație estetică în Elveția pentru a recuceri dragostea soțului, redevine tânăra și superbă, dar nu va mai reuși să fie pe placul soțului, având, totuși, ca o consolare, o aventură cu un tânăr seducător în renumita stațiune de iarnă Cortina D'Ampezzo. Cam asta e tot ce se întâmplă în „Miercurea cenușii”. Dar, dacă punem filmul într-un context mai larg și ținem cont de anul apariției lui, vom vedea că este vorba despre un film șocant pentru publicul acelei epoci: era pentru prima dată când un film aborda tema „tinereții fără bătrânețe” la modul concret. Într-o scenă memorabilă, de la începutul filmului, publicul vede „pe viu” o operație estetică, cu amănunte oribile, de neprivit... O Elizabeth Taylor îmbătrânită (cu ajutorul unui machiaj fenomenal) decide să se supună unei astfel de operații, după care, în mod miraculos, femeia îmbătrânită se transformă în frumusețea perfectă, așa cum Elizabeth Taylor era în realitate, la vârsta de 41 de ani.

Pe măsură ce filmul se desfășoară, se presupune că trebuie să fim surprinși de povestea de dragoste dintre Liz Taylor (41 de ani) și Helmut Berger (29 de ani). Taylor arată mai frumoasă ca oricând, așa că elementul de surpriză dispare cu desăvârșire: orice bărbat de pe planetă s-ar fi îndrăgostit de ea! Superba Liz și frumosul Helmut Berger au o poveste pasională de dragoste. Elizabeth Taylor poartă costume fabuloase făcute de Edith Head și Valentino. Cea mai mare parte a filmului se petrece în stațiunea exclusivistă Cortina D'Ampezzo din Alpii italieni, unde Taylor se duce să își aștepte soțul, căruia nu i-a spus nimic despre operația sa. Acesta este însă reținut oficial cu diverse afaceri la Washington; neoficial, are o amantă, mai tânără decât fiica lor. Taylor începe să flirteze cu Helmut Berger, la început doar că să își testeze noul look. Până la urmă cei doi se îndrăgostesc și ajung să facă dragoste, pe muzica lui Maurice Jarre. Spre sfârșit, publicul mai are un motiv de nedumerire: când soțul (Henry Fonda) se reîntâlnește cu noua Taylor, el rămâne rece, insensibil și se pare că Taylor a făcut operația estetică degeaba! De ce? Cum poate vreun bărbat să nu fie sedus de re-întinerita Taylor? În final aflăm adevăratul mesaj al filmului: nicio chirurgie plastică nu poate salva o căsnicie în care nu mai există dragoste, emoție și prietenie. Superficialitatea lumii moderne nu ține loc de adevăr.

Richard Burton spunea despre „Miercurea cenușii” că este un film incredibil de vulgar și era de-a dreptul deranjat de scenele toride de dragoste dintre soția sa și Helmut Berger. „Nu pot să cred că soția mea face un film atât de violent împotriva gusturilor mele, un film de nimic! Singurul motiv pentru care soția mea a acceptat să facă acest film este acela că vrea să rămână un star faimos al cinematografiei. Ce stupid! Ea este deja un star nemuritor! La ce ii trebuie acest film?” Richard Burton era convins că Berger și Taylor au o aventură și dincolo de ecran, deși toată lumea știa că Helmut Berger era cât se poate de deschis în privința înclinațiilor sale sexuale: nu femeile erau pe placul lui! Producătorul Dominick Dunne avea să spună că întâmplările din timpul filmărilor erau cu mult mai interesante decât ceea ce se vedea pe ecran. Din cauza scandalurilor cu Burton, Elizabeth Taylor întârzia în mod repetat la filmări, determinându-l pe șeful casei Paramount Studio să vină personal de la Los Angeles la Cortina D'Ampezzo pentru a supraveghea producția. Dar, tot ce a putut face a fost să asiste pasiv la certurile dintre Taylor și Burton, adevărate războaie, care au înspăimântat întreagă echipa de producție.

Problema fundamentală a acestui film este aceea că nimeni nu poate crede că vreun bărbat ar putea să o părăsească pe Liz Taylor, așa cum face Henry Fonda în final. Este un lucru bun că nu ajungem niciodată să o vedem pe amanta lui, pentru că așa filmul ar fi fost total compromis. Taylor este superbă, decorurile sunt magnifice, dar... de fapt ce se întâmplă în acest film? Ea își așteaptă soțul, ea mănâncă, ea bea, ea oftează, ea face conversație, ea are un amant, ea vorbește la telefon, ea se privește în oglindă... E clar că scenariul s-a pierdut pe drum și se pare că toată lumea (de la scenarist până la regizor) a rămas mută de uimire în față frumuseții lui Elizabeth Taylor, pentru că au uitat să mai filmeze și altceva decât pe ea... Ceea ce, la urma urmelor, nu este deloc supărător, pentru că Taylor este magnifică și asta este tot ce contează. Filmul dezvăluie publicului latura nevăzută a celor bogați, fie ei aristocrați sau milionari americani, dornici să își recâștige tinerețea, într-un decor inaccesibil omului de rând. Regizorul Larry Peerce este destul de... relaxat, iar filmul este o melodramă strălucitoare, demnă de canale tv precum Diva sau Romantica, din seria Harlequin. Titlul filmului a fost inspirat de numele sărbătorii catolice („Miercurea cenușii”), care aduce aminte de mortalitatea omului. În cazul personajului lui Taylor, mortalitatea a fost puțin întârziată, cu ajutorul chirurgiei estetice...

În ciuda defectelor sale, filmul place și astăzi, așa cum a plăcut publicului din anii '70, iar Elizabeth Taylor a atras critici pozitive, lucru care nu se mai întâmplase de ani de zile. Superstaruri de magnitudinea lui Elizabeth Taylor își trăiesc viața în ochii publicului, așa că la data apariției acestui film, toată lumea a dorit să vadă dacă Liz Taylor a făcut într-adevăr o operație estetică. Frumusețea actriței a convins multă lume că Liz Taylor chiar a făcut o asemenea operație! Titlul de „cea mai frumoasă femeie din lume” trece invariabil de la o actriță la alta: într-un an este Ursula Andress, în alt an este Catherine Deneuve, apoi urmează Candice Bergen și așa mai departe. Dar Taylor a câștigat acest titlu de atâtea ori, zeci de ani la rând, încât ea nu mai are nevoie să între în nicio competiție. La vremea producerii acestui film, ea are 41 de ani și celebra ei frumusețe este intactă. Interpretarea sa surpinde plăcut, fiind cât se poate de departe de maniera cu care își obișnuise publicul după „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” De această dată Taylor joacă într-o notă joasă, sinceritatea sa fiind convingătoare, reușind să dea un personaj memorabil, pentru care a și fost nominalizată la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță.

TITLUL FILMULUI

„MIERCUREA CENUȘII”/"ASH WEDNESDAY" (S.U.A./Paramount/1973)

PROMO

„Chirurgia a luat vârsta de pe chipul ei, dar îi va salva și căsnicia?” (Paramount)

DESCRIERE

O femeie se supune unei operații estetice totale, ca o ultimă încercare de a-și recâștiga soțul. Barbara Sawyer (Elizabeth Taylor) este căsătorită de peste 30 de ani cu Mark (Henry Fonda) și acum crede că îl va pierde în favoarea unei amante tinere. Barbara este convinsă că problema este înfățișarea ei: anii și-au spus cuvântul și azi ea arată îmbătrânita, urâtă și grasă, la ani lumina depărtare de frumusețea care era la tinerețe... Hotărâtă să își salveze căsnicia, ea pleacă în Elveția, la un spa de lux pentru o operație costisitoare. Ea aranjează cu Mark să se întâlnească pentru o vacanță la schi, la Cortina D'Ampezzo, după ce își va fi revenit după operație. După ce își reface chipul, sănii, burta și fesele, Barbara arată precum... Elizabeth Taylor și se duce să îl aștepte pe Mark. În acest timp, ea începe să flirteze cu tânărul Erich (Helmut Berger), un playboy seducător, spre a-și demonstra că și-a recăpătat farmecul și puterea de seducție. Totuși, noul chip și noua siluetă nu sunt de ajuns pentru a-l face pe Mark să se reîntoarcă la ea. Când acesta sosește, o anunță că a decis să divorțeze pentru a se putea căsători cu tânăra sa amantă.

DISTRIBUȚIA

Elizabeth Taylor (Barbara Sawyer), Henry Fonda (Mark Sawyer), Helmut Berger (Erich), Keith Baxter (David), Maurice Teynac (Dr. Lambert), Margaret Blye (Kate Sawyer), Andre Eszterhazy (Contele D'Arnoud), Dino Mele (Mario), Jill Pratt (Simone), Carlo Purl (Paolo), Dina Sassoli (asistenta Lisa), Henning Schluter (jucătorul de bridge), Kathy Van Lypps (Mandy), Monique Van Vooren (nemțoaica), Ilina Wassilchikoff (Silvana Del Campo), Jose de Vega (Tony Gutierrez), Rodolfo Lodi (Prințul Von Essen)

REGIA

Larry Peerce

PRODUCĂTOR

Dominick Dunne

SCENARIUL

Jean-Claude Tramont

IMAGINEA

Ennio Guarnieri

MUZICA

Maurice Jarre

COLOR

Technicolor

DURATA

99 minute

PREMIERA

noiembrie 1973

NOMINALIZAT la

- Globul de Aur pentru cea mai bună actrița de dramă (Elizabeth Taylor).

TRIVIA

- în timpul filmărilor, căsătoria dintre Liz Taylor și Richard Burton s-a deteriorat iremediabil.

- „Miercurea cenușii” i-a readus lui Elizabeth Taylor o poziție bună la box-office și salariul standard de 1 milion de dolari plus 20% din încasări.

Elizabeth Taylor in "The V.I.P.'s" (1963)

REVIEW:
La vremea inceperii productiei acestui film, Taylor si Burton erau cuplul cel mai faimos al planetei. Isi incepusera furtunoasa dragoste pe platourile de la Roma, la "Cleopatra", film care inca nu fusese scos pe piata. Vaticanul a acuzat-o pe Taylor de "vagabondaj erotic", iar Camera Reprezentantilor si Senatul S.U.A. erau pe punctul de a introduce o lege care sa le interzica lui Taylor si Burton sa mai puna vreodata piciorul in America. Afacerea Taylor-Burton era atat de notorie incat ajunsese in toate straturile societatii. Cand publicistul Warren Cowan a vizitat Casa Alba, Jacqueline Kennedy l-a intrebat: "Warren, crezi ca Elizabeth Taylor se va marita cu Richard Burton?".

Producatorul Anatole de Grunwald, prieten cu Richard Burton si cel care ii prilejuise acestuia prima aparitie a sa pe marele ecran, in "The Last Days of Dolwyn" (1949), dorea sa faca un film care sa profite de recenta notorietate a lui Burton, de imensa publicitate a "Cleopatrei" si sa lanseze imediat filmul pe ecrane, chiar inaintea "Cleopatrei". De Grunwald ar fi dorit-o pe Sophia Loren in rolul sotiei fugare din "The V.I.P.'s", desi stia ca Elizabeth Taylor era singura care putea garanta un succes de casa universal, dar recenta traheotomie si desele probleme de sanatate din timpul filmarilor "Cleopatrei" o faceau pe Elizabeth Taylor sa fie un risc pentru orice casa de filme. Ea nu mai putea fi asigurata, mai ales dupa ce Lloyd's pierduse milioane de dolari pe despagubirile platite pentru Elizabeth Taylor. Richard Burton stia ca steaua lui norocoasa este Elizabeth Taylor, iar Grunwald a decis sa riste stiind capacitatea lui Taylor de a atrage publicul in salile de cinema. Un risc care avea sa-i aduca de 5 ori mai multi bani decat investise ! "Sophia sa stea acasa la ea, la Roma; eu voi face acest film !", a spus Elizabeth Taylor si in decembrie 1962 a plecat la Londra pentru noua productie cinematografica. Taylor a fost platita cu 1 milion de dolari, iar Burton cu 500.000 de dolari, plus procentul corespunzator din incasari pentru amandoi. "The V.I.P.'s" era o noua superproductie care a costat 3,3 milioane de dolari, o nimica toata dupa standardele "Cleopatrei"...

Drama conjugala din film era aproape o copie a vietii reale a celor doua staruri: Burton, cu constiinta vinovata, era incapabil sa aleaga intre Taylor si sotia sa. In timp ce Burton era cazat la Hotel Dorchester impreuna cu Taylor, Sybil Burton si cele doua fete ale lor locuiau intr-o alta parte a Londrei. Burton, stresat si obisnuind sa bea masiv, pendula intre cele doua. In final, dupa 5 saptamani de la inceperea filmarilor, Burton a decis sa divorteze de Sybil si, dupa cum declara el, sa faca o femeie cinstita din Taylor. Avand la baza piesa de teatru a lui Terence Rattigan despre hazard, despre cum poate schimba destinele unor oameni intarzierea unui avion (datorita ceţei de pe aeroportul Heathrow), filmul avea in distributie staruri care mai de care mai celebre: Orson Welles, Louis Jourdan, Elsa Martinelli, Rod Taylor, Maggie Smith, Margaret Rutherford si, desigur, cuplul Taylor-Burton. Scandalul de la Roma se muta la Londra, intr-un decor luxuriant si drama din spatele ecranului era cu mult mai interesanta decat cea din film !

Inceputul filmului are darul sa fascineze pe oricine: automobile Rolls-Royce, covorul rosu care duce la salonul V.I.P. de pe aeroportul Heathrow, flashurile aparatelor de fotografiat, sampanie la gheata, palarii elegante, pahare de martini si de coniac, tigari scumpe, toate cu scopul de a face publicul sa-si doreasca sa faca parte din lumea Elizabethei Taylor si a lui Richard Burton.
Scenariul filmului era inspirat dintr-o intamplare adevarata: Vivien Leigh dorise sa il paraseasca pe sotul ei, Laurence Olivier, si sa fuga cu iubitul ei, Peter Finch. Fuga urma sa aiba loc de pe aeroportul Heathrow, dar ceaţa a facut ca zborul sa intarzie si Vivien Leigh s-a razgandit.

De aici, Rattigan a dezvoltat o ţesatura de intrigi, un grup de oameni cu destinele lor, forţaţi sa fie in acelasi loc si in acelasi timp datorita ceţei londoneze: un producator de film trebuie sa paraseasca Anglia ca sa fuga de impozite, o ducesa se duce sa lucreze in America pentru face rost de bani ca sa-si intretina castelul, un industrias e pe punctul de a da faliment etc. Nu intamplator, "The V.I.P.'s" seamana cu Grand Hotel (1932), pentru ca, initial, M.G.M. a dorit un remake al acestui film in care jucasera Greta Garbo, John Barrymore, Wallace Beery si Joan Crawford, film care spunea povestea oaspetilor unui hotel de lux berlinez, ale caror pasi si destine se intersecteaza pe parcursul sederii lor acolo.

Producatorul de origine rusa Anatole "Tolly" de Grunwald spunea ca lui ii plac filmele frumoase, despre lux si bogatie si exact asta a obtinut: magnatul Richard Burton si o Liz Taylor sclipind de diamante stand la masa cu prieteni bogati pe un yacht imens; Louis Jourdan in costume scumpe, jucand poker; actrita italiana Elsa Martinelli pe post de diva in devenire; Margaret Rutherford in rol de ducesa in razboi cu palariile sale; Rod Taylor luptandu-se sa isi salveze fabrica de tractoare si Orson Welles, producatorul de filme superbogat si evazionist.

De Grunwald a planificat ca filmarile sa dureze 10 saptamani, dorind sa termine productia inainte ca filmul "Cleopatra" sa fie lansat. Filmarile au inceput inainte ca productia la "Cleopatra" sa se termine. "The V.I.P.'s" a avut premiera la trei luni dupa cea a "Cleopatrei" si a doborat toate recordurile la box-office, atat in America, cat si in Europa. Multi au vazut mai intai "The V.I.P.'s" si apoi "Cleopatra", pentru ca pentru "Cleopatra" biletele erau vandute in avans pe luni de zile. Publicul, pur si simplu, nu se putea satura de Elizabeth Taylor si Richard Burton.

TITLUL FILMULUI
"OAMENI FOARTE IMPORTANTI"/"HOTEL INTERNATIONAL"/"THE V.I.P's" (S.U.A.- Marea Britanie/M.G.M./1963)

PROMO
"O poveste de dragoste a timpurilor moderne" (M.G.M.).
Dupa 3 ani de absenta de pe marile ecrane, Elizabeth Taylor revine in 1963 cu doua filme, amandoaua superproductii, amandoua pe primele locuri la box office: "Cleopatra" si "The V.I.P.'s". Celebritatea ei este universala, iar presa relateaza ca doar trei oameni sunt cunoscuti de absolut toata lumea, pe toate meridianele: Papa de la Roma, Regina Angliei si Liz Taylor. Cuplul Taylor-Burton este motivul atat al existentei acestui film, cat si al succesului financiar urias; ca atare, amandoi fac ceea ce se asteapta de la ei: cele doi sunt frumosi, eleganti si sufera la fel de frumos si de elegant. Taylor reuseste sa transmita o mare tensiune nervoasa sub o aparenta voluptoasa.

DESCRIERE
Atunci cand o ceaţa densa londoneza paralizeaza traficul aerian, vietile catorva oameni sunt profund afectate. Asa cum spune si titlul, acestia fac parte din elita sociala. Elizabeth Taylor doreste sa-si paraseasca sotul, care este un magnat enorm de bogat (Richard Burton), in favoarea unui playboy (Louis Jourdan). Un producator de filme (Orson Welles) spera sa plece din Londra, impreuna cu noua sa descoperire, o starleta italiana (Elsa Martinelli), ca sa evite plata impozitelor. Un om de afaceri australian (Rod Taylor), insotit de o secretara devotata si adorabila (Maggie Smith), este nerabdator sa ajunga la New York ca sa evite falimentul firmei sale. O aristocrata saracita, o ducesa nonconformista (Margaret Rutherford) nu ar prea dori sa plece in Florida ca sa castige bani, dar castelul ei trebuie intretinut cumva. Inainte ca ceaţa sa dispara, vietile acestor personaje se intersecteaza, iar spectatorul va asista la drame si intorsaturi de situatie neasteptate.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Frances Andros), Richard Burton (Paul Andros), Louis Jourdan (Mark Champselle), Elsa Martinelli (Gloria Gritti), Margaret Rutherford (Duchess of Brighton), Maggie Smith (Miss Mead), Rod Taylor (Les Mangrum), Orson Welles (Max Buda), Linda Christian (Miriam Marshall).
REGIA
Anthony Asquith.
SCENARIUL
Terence Rattigan, dupa propria sa piesa.
PRODUCATOR
Anatole de Grunwald, Roy Parkinson.
MUZICA
Miklós Rózsa.
IMAGINEA
Jack Hildyard.
FILM COLOR
Metrocolor.
DURATA
119 minute.
GENUL
drama, dragoste.
FILMAT
intre ianuarie - martie 1963.
PREMIERA
septembrie 1963.

NOMINALIZAT la
- BAFTA pentru cea mai buna imagine, Globul de Aur pentru cea mai buna actrita tanara (Maggie Smith)
PREMII
- Oscar pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Margaret Rutherford); Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Margaret Rutherford); Golden Laurel pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Margaret Rutherford).

TRIVIA
- bijuteriile purtate in film de Elizabeth Taylor erau din colectia sa personala; brosa de smarald era daruita de Richard Burton, iar diadema din scenele de inceput era daruita de Mike Todd;
- omul de televiziune David Frost joaca un rol de...reporter de televiziune;
- Margareth Rutherford, interpreta clasica a lui Miss Marple, este cea care a cules aplauzele criticilor si a castigat premiul Oscar;
- Maggie Smith, actrita de teatru, era aproape debutanta in filme, iar cariera ei a avut un traseu ascendent constant;
- in foarte multe ţari "The V.I.P.'s" a avut premiera inaintea "Cleopatrei";
- cu acest film, Elizabeth Taylor si-a restabilit prestigiul de actriţa serioasa, profesionista, dupa scandalul imens cu "Cleopatra"; in ciuda riscului reprezentat de sanatatea ei, casele de film i-au oferit atatea roluri incat ar fi putut juca in cate 5 filme pe an, timp de un deceniu;
- in urmatorii ani Taylor a preferat sa il lase pe Burton sa fie "vioara intai", ea fiind practic cel mai bun agent de publicitate al lui Richard Burton.

Vezi TRAILER aici.