Elizabeth Taylor in "BUtterfield 8" (1960)

REVIEW:
"Am fost cea mai mare curva a tuturor timpurilor!" spune Elizabeth Taylor in rolul care i-a adus primul premiu Oscar in 1960. "Este cel mai pornografic scenariu pe care l-am citit vreodata" - spunea actrita despre filmul pe care M.G.M. a obligat-o sa il faca. La sfarsitul anilor '50, Elizabeth Taylor era cel mai mare star de cinema. Nu doar ca filmele ei erau mega-hituri la box-office, dar ea insasi era an de an nominalizata la premiul Oscar: 1957 - pentru "Raintree County", 1958 - pentru "Pisica pe acoperisul fierbinte", 1959 - pentru "Deodata, vara trecută"... Viata personala a lui Taylor era la fel de dramatică precum filmele ei. După o căsătorie fericita cu cel de-al treilea soţ (Mike Todd), sfarsita tragic prin moartea acestuia într-un accident de avion, Taylor incepe o afacere amoroasa cu cel mai bun prieten al răposatului, cântăreţul Eddie Fisher, care isi paraseste nevasta si copiii pentru Liz. Astfel, Taylor trece in cateva luni de la imaginea vaduvei neconsolate alaturi de care suferea intreaga America, la imaginea distrugatoarei de casnicii blamata de intreaga opinie publica. Scandalul a fost imens! Nevasta parasita era buna prietena a lui Taylor, Debbie Reynolds...America si lumea intreaga s-au impartit in doua tabere si nimeni nu a ramas indiferent, dar Taylor si-a vazut de drum si l-a luat de barbat pe Eddie Fisher. In 1959, după aproape doua decenii sub contract la M.G.M., Taylor se apropia de sfârşitul contractului. Mai mult, potrivit intelegerii facute de Mike Todd cu M.G.M., Taylor credea ca este libera de contract si ca poate accepta uluitoarea oferta a celor de la 20-Century Fox: un milion de dolari plus 10% din incasarile brute pentru a juca în "Cleopatra". Era cel mai mare salariu primit vreodata de vreun actor! Sperând să profite de notorietatea lui Taylor, M.G.M. scoate de la naftalina un scenariu pe care il deţineau de ani de zile si o anunta pe Taylor ca daca accepta sa joace in "BUtterfield 8", atunci si numai atunci va fi libera de contract...Inainte de a fi Regina Egiptului, Taylor trebuia sa fie o curva de lux din New York! Era de-a dreptul insultator pentru Taylor modul cinic in care M.G.M. se folosea de viata ei particulara...Taylor a pus conditii drastice: filmarile sa se faca la New York, sa fie adusa Helen Rose pentru a-i face costumele, Sydney Guilaroff sa o coafeze si sa i se dea un rol in film si lui Eddie Fisher, cel de-al 4-lea ei soţ!.

După terminarea productiei la "BUtterfield 8", Taylor a plecat la Londra pentru a incepe filmarile la "Cleopatra", dar aceasta e o alta poveste...Sa amintim doar ca Elizabeth Taylor s-a imbolnavit de gripa asiatica si ca i s-a facut o traheotomie de urgenta pentru a putea supravietui...A fost chiar declarata moarta, dar si-a revenit spectaculos! Lumea intreaga a iertat-o si la doar cateva saptamani dupa operatie, Hollywoodul i-a acordat premiul Oscar pentru 'BUtterfield 8"! Deborah Kerr, Melina Mercouri, Shirley MacLaine, contracandidatele ei la Oscar, nici nu s-au prezentat la ceremonie, fiind toate in favoarea lui Taylor! Singura care a venit a fost Greer Garson, care era si prezentatoare...Chiar si Debbie Reynolds, prietena inselata, avea sa spuna: "La dracu! Pana si eu am votat-o pe Elizabeth Taylor!"...

Bestseller-ul "BUtterfield 8" (1935) de John O'Hara a fost inspirat de o ştire care relata despre descoperirea trupului neînsufleţit al unei tinere pe o plajă din Long Beach. Circumstanţele morţii acesteia nu au fost niciodată elucidate, dar O'Hara porneşte de la această tragedie pentru a imagina viaţa acelei femei în New York-ul de la începutul anilor 1930, din perioada prohibiţiei şi a marii depresii economice. Acţiunea se întinde pe o perioadă de aproape o săptămână, este alertă, caleidoscopic construită. Drepturile de ecranizare fusesera cumparate de M.G.M. de ani de zile. "BUtterfield 8" a fost considerat o carte şocantă, fiind interzisă în Australia până în 1963. Filmul a fost un mega-hit pe toate continentele.

TITLUL FILMULUI
"VENUS CU VIZON"/ "BUtterfield 8" (S.U.A./M.G.M./1960)

PROMO
"Ea este cea mai dorita femeie din oras si cea mai disponibila. Tot ce trebuie sa faceti este sa sunati la...BUtterfield 8" (M.G.M.).

DESCRIERE
Liz Taylor o interpreteaza pe Gloria, un top model cu moravuri indoielnice, care descopera ultima sansa de a trai o dragoste adevarata cand il intalneste pe Weston Ligget (Laurence Harvey), cu care petrece o saptamana intreaga. Acesta avea un mariaj nefericit (se insurase pentru banii nevestei sale), lucru pentru care se detesta. Gloria si Weston se indragostesc, dar inainte de a-si gasi fericirea, trebuie sa se confrunte cu ceea ce este mai rau in ei insisi. "BUtterfield 8" este o melodrama de inalta clasa, plina de culoare, haine elegante, replici spontane, emotii tulburatoare, dar mai presus de orice, filmul este traversat de o tristete sfasietoare. Nicio alta actrita nu ar fi putut reda simultan furia si sinceritatea personajului asa cum o face Elizabeth Taylor. Filmul pare inchistat in moralitatea anilor '30- '50, dar interpretarea Elizabethei Taylor face din Gloria un amestec de durere, furie si vulnerabilitate, o eroina care trece dincolo de timpuri si moravuri. Este uşor în timp ce urmăriţi acest film sa va dati seama de ce era Elizabeth Taylor considerata cea mai frumoasa si mai sexy femeie. Prezenţa ei pe ecran este extraordinara. "BUtterfield 8" este un film clasic de drama, desi este foarte deprimant şi destul de previzibil.

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Gloria Wandrous), Laurence Harvey (Weston Liggett), Eddie Fisher (Steve Carpenter), Dina Merrill (Emily Liggett), Mildred Dunnock (Mrs. Wandrous), Betty Field (Mrs. Fanny Thurber).
REGIA
Daniel Mann.
SCENARIUL
John Michael Hayes, Charles Schnee, dupa romanul lui John O'Hara.
PRODUCATOR
Pandro S. Berman.
FILMAT
intre: ianuarie - martie 1960.
PREMIERA
noiembrie 1960.
FILM COLOR
Metrocolor.
DURATA
109 minute.
GENUL
drama.

Vezi CEREMONIA DE PRIMIRE A PREMIULUI OSCAR DE CATRE ELIZABETH TAYLOR aici.

NOMINALIZAT la
- Oscar pentru cea mai buna imagine (Charles Harten, Joseph Ruttenberg), Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor).
PREMII
- Oscar pentru cea mai buna actrita (Elizabeth Taylor).

TRIVIA
- titlul (literele mari "B" şi "U") vine de la modalitatea de a forma un numar de telefon în S.U.A. acelor ani - un număr modern ar fi folosit 288 în loc de BUtterfield 8, care era o retea telefonica ce servea zona Manhattan's Upper East. Cand se forma BU, de fapt se formau cifrele 28, ceea ce echivala cu 288 - primele trei cifre dintr-un numar de sapte.
- Elizabeth Taylor a detestat acest film si, chiar si dupa ce a aflat ca este un succes, avea sa declare: "Va spun eu ca acest film e o mizerie !";
- criticii au fost de acord cu Elizabeth Taylor: au demolat filmul, dar au elogiat-o pe actrita pentru interpretarea magistrala;
- multe din scenele cu Eddie Fisher au fost taiate la montaj, fiind considerate mediocre si neconvingatoare;
- atunci cand a vazut filmul - la o previzionare la M.G.M. - Elizabeth Taylor a aruncat cu pantofii in ecran si a scris cu ruj pe usa producatorului: "No Sale" ("nu se vinde"), aidoma personajului ei din film;
- pentru acest film, Elizabeth Taylor a primit 125.000 de dolari;
- prietena de-o viata a Elizabethei Taylor, Shirley McLaine, nominalizata si ea in acelasi an la Oscar, cand a aflat ca a pierdut a declarat: "Am pierdut din cauza unei traheotomii!", facand aluzie la boala Elizabethei Taylor si la valul de simpatie despre care gurile rele spun ca a fost principalul motiv pentru care a castigat premiul Oscar;
- producatorul Pandro S. Berman este cel care a produs filmul care a facut-o star pe Elizabeth Taylor in 1944: "Vis de glorie".

Vezi TRAILER aici.

Elizabeth Taylor in "Ultima data cand am vazut Parisul" (1954)

REVIEW:
O calatoire nostalgica in timp a unui barbat care isi re-aminteste despre...ultima data cand a vazut Parisul!...Parisul, cel mai frumos decor pentru un film hollywoodian! Si daca acest film este despre deliciile vietii boeme, despre dragoste si fericire, tragedie neasteptata, drama familiala si nostalgie, atunci avem toate ingredientele pentru o melodrama tehnicolor de succes. Turnul Eiffel apare doar pe generic, dar Parisul este "vandut" mult mai inteligent spectatorilor: orasul este viu si multicolor, ca un alt adevarat personaj al acestei drame. Strazile animate si cafenelele si bistrourile pariziene unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, podurile romantice si pietele largi pline de turisti si indragostiti, forfota si culoarea orasului care vibreaza pe ecran, toate inducand spectatorilor fie nostalgia dupa "orasul luminilor", fie dorinta irepresibila de a-l vizita imediat.

"Ultima data cand am vazut Parisul" este o adaptare dupa "Babilonul revizitat" de F. Scott Fitzgerald, nuvela scrisa in 1931, despre niste americani expatriati la Paris, traind din plin excesele vietii boeme pariziene din anii '20 si efectele depresiunii economice din 1929. Numai ca scenaristii au facut o mica modificare: au mutat actiunea filmului in anii de dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. F. Scott Fitzgerald imaginase povestea sa in anii interbelici si recrease lupta lui de scriitor in devenire in caruselul cosmopolit al Babilonului epocii noastre, Parisul. Scenaristii de la M.G.M. au mai facut o modificare: in carte, Helen (Elizabeth Taylor) nu apare deloc, desi toata lumea vorbeste despre ea. In film ea devine personajul de baza.

Hollywoodul a transformat cartea dupa tiparele sale, facand-o accesibila publicului mainstream, cu clisee previzibile (el bea prea mult, el are blocaje in munca sa de scriitor, ea se simte neglijata, ea se imbolnaveste...). Aducand-o pe Helen in prim plan a fost o mutare inteligenta. Dar mutarea actiunii filmului este principalul defect al sau. Povestea era din 1931, vreme la care lumea intreaga se trezea cu dureri de cap dupa lunga perioada de nebunii si petreceri, a vietii fara griji din anii '20. Povestea lui Charlie care vine inapoi la Paris ca sa isi revada fetita nu era doar povestea unui singur om, ci povestea unei intregi generatii ce incerca sa isi regaseasca inocenta.

Schimband timpul actiunii, s-au schimbat si resorturile povestii. Nemaiavand tema generoasa a nuvelei lui Fitzgerald in spate, filmul ramane doar cu povestea depresiva, de un gust teribil de amar, a timpului pierdut. Ceea ce vedem este un flashback catre zilele frumoase de odinioara, imediat dupa terminarea razboiului...Van Johnson se indragosteste de Elizabeth Taylor, se casatoresc, au o fetita si trec prin toate experientele unui cuplu. Urmeaza adulterul, betiile, lipsa de comunicare, ratarea in cariera. Dorinta lui cea mai mare este să reuseasca sa scrie un roman mare. Pe masura ce povestea lor de dragoste avanseaza, incep să se inmulteasca si crizele lui de gelozie. Intr-un final cei doi se cearta, iar Charles pleacă, gest pe care il va regreta dupa aceea toata viata. Este povestea unui (alt) american la Paris, in cautarea femeii care i-a luminat candva viata...

Pana la urma, chiar nu mai are importanta ca scenariul s-a departat de "Babilonul revizitat", pentru ca, paradoxal, filmul are aceeasi forta ca si cartea. Desi scenariul are destule suisuri si coborasuri, povestea este inchegata, iar filmarile abunda de decoruri exterioare splendide, la Paris si la Monte Carlo. Personajele au consistenta, iar chimia dintre Taylor si Van Jonson e fascinanta. Nu e un film perfect si nici macar cea mai buna melodrama, dar merita sa va bucurati ochii cu o Liz Taylor tanara si imposibil de frumoasa, plimbandu-se pe strazile Parisului. Singurul personaj voios, tonifiant, din film este tatal lui Helen, Walter Pidgeon, cel care e adevaratul boem, dar si el apare intr-un carucior cu rotile la sfarsitul filmului, asa ca pana si el ne da alte motive de depresie. Dar un motiv de speranta tot strabate spre finalul filmului: inocenta si bucuria de a trai a micutei fetite pentru care Charles s-a reintors la Paris. Donna Reed este sora mai mare a lui Helen, sumbra si razbunatoare, iar Eva Gabor este in mod previzibil devoratoarea de barbati. Avem si o surpriza: Roger Moore in rolul sau de debut, in rol de sportiv care cauta o aventura cu Liz Taylor.

"Ultima data cand am vazut Parisul" era cea de-a patra premiera cinematografica din 1954 cu Elizabeth Taylor. In timpul productiei la acest film, Elizabeth Taylor afla ca este din nou insarcinata...Motiv de bucurie dar si de ingrijorare: desi era cea mai mare vedeta a casei M.G.M., urma sa fie iarasi supendata, datorita nasterii. Asta insemna ca Liz Taylor devenea indisponibila pentru filmari si M.G.M. urma sa o suspende pur si simplu, adica sa o lase fara salariu!

Fara prezenta luminoasa a Elizabethei Taylor, "Ultima data cand am vazut Parisul", desi filmul are forta, probabil ca ar fi fost de multa vreme uitat. Filmul lui Richard Brooks e plin de culoare, romantism si tragedie. Helen Rose are ocazia sa o imbrace fastuos in acest film pe Elizabeth Taylor. Mai mult, regizorul reuseste sa o indrume pe Elizabeth Taylor atat de bine, incat s-a spus ca este cel mai bun rol al ei dupa cel din "Un loc sub soare". In anii '50 si '60 etalonul frumusetii feminine era tanara Liz Taylor, iar filmul acesta este dovada definitiva si irevocabila a acestei asertiuni: Taylor la 22 de ani este ireal de frumoasa. Bun gust, decor generos, culoare, lacrimi, Paris...Reteta hollywoodiana infailibila a succesului !

TITLUL FILMULUI
"ULTIMA DATA CAND AM VAZUT PARISUL"/"THE LAST TIME I SAW PARIS" (S.U.A./M.G.M./1954)

PROMO
"O dramă despre viaţă şi deziluzii" (M.G.M.).

DESCRIERE
Charles (Van Johnson) se reîntoarce la Paris, copleşit de amintirile pe care le are din perioada de după sfarsitul celui de-al doilea Război mondial când a întâlnit-o pe Helen (Elizabeth Taylor), cu care a trait o mare poveste de dragoste... Charles, care era un reporter american, venise la Paris sa relateze despre Ziua Victoriei; aici o intalneste pe frumoasa Helen, de care se indragosteste iremediabil. Charles si Helen se casatoresc, iar Charles, ramas la Paris pe un salariu modest de ziarist, viseaza sa devina romancier. Din pacate, toate editurile il refuza, iar Charles este gata sa renunte la scris. O ruda de-a lui Helen moare si le lasa mostenire o avere imensa in Texas. Pe masura ce se bucura de placerile bogatiei, Charles pierde atat ambitiile literare, cat si dragostea lui Helen. Autodistrugerea sa va duce la o tragedie neasteptata...

DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Helen Ellswirth), Van Johnson (Charles Wills), Walter Pidgeon (James Ellswirth), Donna Reed (Marion Ellswirth), Eva Gabor (Lorraine Quarl), Roger Moore (Paul Lane).
REGIA
Richard Brooks.
SCENARIUL
Julius J. Epstein, Philip G. Epstein, Richard Brooks, dupa nuvela "Babylon Revisited" de F. Scott Fitzgerald.
PRODUCATOR
Jack Cummings.
FILMAT
intre aprilie - mai 1954.
PREMIERA
noiembrie 1954
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
116 minute.
GENUL
drama, after-war, dragoste, tragedie.

TRIVIA
- inexplicabil, M.G.M. a uitat sa reinoiasca copyright-ul acestui film;
- fiind de domeniul public inca din 1982, acesta este cel mai difuzat film pe televiziunile prin cablu;
- debutul lui Roger Moore (vitorul Simon Templar si James Bond) in cinematografia americana;
- ultimul rol al lui Van Johnson la casa M.G.M.;

Vezi TRAILER aici.