 |
| Elizabeth Taylor în filmul sovieto-american, „Pasărea Albastră” |
Hazardul și politica au făcut ca - în 1975 - Statele Unite și Uniunea Sovietică să decidă că e cazul să colaboreze și în domeniul cinematografiei, așa că primul proiect sovieto-american a fost tocmai această superproductie, „Pasărea Albastră”. Hollywoodul (Elizabeth Taylor, Jane Fonda, Ava Gardner și George Cukor) s-a mutat pe Neva, la Leningrad, pentru a se întâlni cu Baletul Kirov, în plin Război Rece. Filmul trebuia să preceadă prima colaborare sovieto-americană în spațiul cosmic și de aceea bugetul alocat filmului a fost imens.
„Pasărea Albastră” este filmul copilăriei a zeci de milioane de copii din Lagărul Socialist. Versiunea rusă a acestei feerii făcea ca filmul să pară cu adevărat un vis straniu: toate divele americane în frunte cu Elizabeth Taylor vorbeau rusește! În schimb, în Lumea Liberă filmul nu a avut succesul scontat.
Au fost faimoase dificultățile cu care s-a realizat prima coproducție sovieto-americană: echipa rusească nu înțelegea metodele de lucru hollywoodiene, tehnicienii nu știau cum să pună lumina pe actrița afro-americană Cicely Tyson, Jane Fonda ținea discursuri despre marxism, actorii americani nu se puteau acomoda cu mâncarea rusească, regizorul era certat cu producătorul, studiourile de la Leningrad erau prost utilate, propaganda sovietică încurca programul de filmare, compozitorul rus voia muzică americană, iar compozitorul american voia muzică rusească!
Producătorul Paul Maslansky povestea că Departamentul de Stat American era nerăbdător să îmbunătățească relațiile cu Uniunea Sovietică. Cu mare dificultate s-a ajuns la punerea în producție a filmului „Pasărea Albastră”, o colaborare între 20th Century Fox și Lenfilm. Trecuse o lună de filmare și producția bătea pasul pe loc. Atât James Coco, cât și Ava Gardner se îmbolnăviseră. Ava Gardner s-a reîntors pe platouri ca să termine filmul, dar la James Coco s-a renunțat, deoarece se internase tocmai în Carolina de Nord. Producția stagna din motive diverse și Paul Maslansky a fost cooptat tocmai pentru a revigora filmul, deoarcece el avea experiență în lucrul cu sovieticii.
Când producătorul a ajuns la Leningrad, regizorul George Cukor l-a informat că filmul era aproape imposibil de terminat. Apoi producătorul s-a dus la hotel să o viziteze pe Elizabeth Taylor. Moralul întregii echipe era la pământ. Au urmat discuții interminabile cu Cukor despre ce trebuie făcut pentru a duce munca la bun sfârșit. „Echipa anglo-americană e total dezamăgită", i-a spus Cukor. Cea mai mare problema era aceea că nimeni nu venea la muncă la ora care trebuie.
În prima zi de luni era vremea ca totul să repornească așa cum scrie la carte. Toată lumea părea să fie din nou entuziasmată. Au reluat filmul de la început, pentru că James Coco fusese aproape în fiecare scenă. Întreagă echipa era gata de filmare (și rușii și americanii), cu excepția lui Elizabeth Taylor... După 45 de minute de așteptare, Cukor a spus: „Eu nu mai stau să o aștept, plec înapoi la hotel".
Maslansky l-a calmat și s-a dus să vorbească cu Taylor, care juca 4 roluri în film. Producătorul a găsit-o în cabina ei, înconjurată de coafezul Sydney Guilaroff, de secretarul ei și de alți trei asistenți, probând un costum foarte elaborat. „Hai să nu-i facem viața rea săracului George și să mergem pe platou!", i-a spus producătorul. A urmat o pauză tensionată și Elizabeth Taylor a venit spre el, foarte aproape, ochi în ochi și i-a spus: "Nu-ți mai face griji degeaba. Sunt o profesionistă. Vei vedea!". Producătorul avea să spună: „S-a uitat drept în ochii mei cu ochii aceia violeți și m-a dat gata!". Din acel moment nu a mai fost nicio problema dinspre Elizabeth Taylor. „Era de-a dreptul senzațională", spune producătorul. "A făcut totul cu desăvârșire, a cântat, a dansat... ".
Maslansky își mai amintește că mâncarea pentru Taylor venea direct de la Fortnum and Mason's din Londra și că Liz Taylor purta un duplicat al celebrului diamant Taylor-Burton. „A ieșit un film fermecător și nu știu nici acum de ce nu a avut succesul pe care l-ar fi meritat". În timpul filmărilor a fost lansat și proiectul Apollo-Soyuz, prima cooperare sovieto-americană în spațiul cosmic. Elizabeth Taylor a fost rugată să vorbească cu astronauții. „A fost un eveniment senzațional", povestește producătorul.
În 1911, la trei ani după ce scrisese feeria „Pasărea Albastră", contele Maurice Maeterlinck a primit premiul Nobel pentru literatură. „Pasărea Albastră" a aprins imaginația și a câștigat afecțiunea a generații întregi de cititori. Mytyl (Patsy Kensit) și fratele ei Tyltyl (Todd Lookinland) sunt conduși de Regina Luminii (Liz Taylor) în căutarea fericirii, simbolizată de Pasărea Albastră. În călătoria lor, copiii vor vedea frumusețile și ororile omenirii, ajungând în final să prețuiască adevărata față a lucrurilor. Au existat și alte ecranizări, încă de pe vremea filmului mut, ba s-au făcut chiar și desene animate! Cea mai notabilă veche ecranizare este versiunea din 1940 cu Shirley Temple, în rolul lui Mytyl.
Deși superproducția „Pasărea Albastră" a reluat, la 15 ani depărtare, aproape toate defectele de producție ale „Cleopatrei" de la Roma, costumele sunt fabuloase, decorul e magnific, povestea e fascinantă. Elizabeth Taylor este ea însăși magnifică, iar Ava Gardner face un rol memorabil. La un moment dat, pe nesimțite, filmul începe să captiveze și spectatorul se simte într-adevăr într-o reverie nocturnă.
Critica americană de film nu a fost generoasă în aprecieri. Dar, cum s-a dovedit de atâtea ori, peste ani filmul a fost re-considerat și defectele de odinioară au devenit calități. Adevărul este că „Pasărea Albastră" este o mică bijuterie ascunsă privirii profanilor. George Cukor și-a pus tot sufletul în realizarea acestui superb muzical.
TITLUL FILMULUI
„PASĂREA ALBASTRĂ”/"THE BLUE BIRD"/"SINYAYA PTITSA"/(S.U.A - U.R.S.S./20th Century Fox - Lenfilm/1976)
PROMO
"O cavalcadă a magiei și un carnaval al fanteziei! Pasărea Albastră este fericirea magică pentru fiecare dintre noi"
DESCRIERE
Piesa lui Maeterlinck ne spune povestea unui frate și a surorii lui - Tyltyl și Mytyl - care duc o viață umilă împreună cu părințîi lor (tatăl - un tăietor de lemne și mama - chinuită de grijile casei), cu câinele lor (Tylo) și cu pisica lor (Tylette). Într-o noapte, la limita dintre vis și realitate, copiii aud zgomote de la o petrecere, din pădure, la conacul unei familii bogate. În somn, copiilor li se arată apoi fată bolnavă a vecinei lor care le cere ajutorul: copila îi roagă să îi facă rost de Pasărea Albastră, pasărea care aduce fericirea întregii omeniri. Tot în vis, Vrăjitoarea care îi așteaptă să se întoarcă de la petrecerea din pădure, le dăruiește o pălărie cu un diamant fermecat cu ajutorul căruia copiii vor aduce la viață și la formă umană orice lucru și orice vietate: câinele Tylo, pisica Tylette, Zahărul, Focul, Apa, Pâinea, Laptele și Lumina.
Toți aceștia îi vor însoți pe copii în aventura căutării Păsării Albastre, care ii va duce pe Tărâmul Amintirilor, unde își vor revedea bunicii. Apoi vor ajunge la Castelul Nopții, unde sunt închise toate războaiele și molimele, fantomele și angoasele omenirii; apoi vor intra în Pădurea care vrea să se răzbune pe ei din cauza masacrării copacilor de către omenire de-a lungul secolelor; vor vizita Palatul Fericirilor Deșarte, unde vor întâlni personaje care întruchipează „fericirea de nu șți nimic", „fericirea de a nu înțelege nimic", „fericirea de fi bogat", „fericirea de a mânca atunci când nu ți-e foame"...
Alaiul ajunge și în Grădina Fericirii, unde vor cunoaște „fericirea iubirii de mama", „fericirea de a fi sănătos", „fericirea de a respira aer curat", „fericirea cerului senin" etc. În cele din urmă copiii și prietenii lor ajung în Tărâmul Viitorului, unde vor vedea cum așteaptă copiii să vină pe lume și ce destin vor avea: unii vor aduce dezastre, alții vor fi inventatori, alții vor aduce bucurie... îl vor vedea și pe viitorul lor frate!
Ajunși acasă, fără să fi găsit Pasărea Albastră, copiii își vor da seama cât de frumoasă este casa lor. La sfârșit, copiii își vor lua la revedere de la prietenii lor, care își vor recăpăta stările anterioare. Bucuroși, dimineață, când merg să ia micul dejun, copiii vor începe să povestească părinților întreaga lor aventură, spunându-le chiar că vor avea un frate! Evident, părinții cred că Tyltyl și Mytyl au pățit ceva, că s-au îmbolnăvit!
Deodată, copiii realizează că pasărea lor din colivie este albastră și dau fuga la vecină lor că să i-o dăruiască. În momentul în care scot pasărea din colivie, această zboară, spre dezamăgirea fetei. Tyltyl exclamă: „Nu fii supărată, nu plânge, voi pleca din nou să ți-o aduc pentru a te face fericită!".
DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (4 roluri: Lumina, Mama, Vrăjitoarea, Dragostea de mamă), Jane Fonda (Noaptea), Ava Gardner (Bogăția), Cicely Tyson (Tylette, pisica), Robert Morley (Timpul), Harry Andrews (Stejarul), Todd Lookinland (Tyltyl), Patsy Kensit (Mytyl), Will Geer (Bunicul), Mona Washbourne (Bunica), George Cole (Tylo, câinele), Richard Pearson (Pâinea), Georgiy Vitsin (Zahărul), Margarita Terekhova (Laptele), Valentina Ganibalova (Apă), Yevgeni Shcherbakov (Focul), Nadezhda Pavlova (Pasărea albastră)
REGIZOR
George Cukor
SCENARIU
Alfred Hayes, Aleksei Kapler, Hugh Whitemore, după piesa lui Maurice Maeterlinck.
PRODUCATOR
Edward Joseph, Edward Lewis, Paul Maslansky, John Palmer
MUZICA
Irwin Kostal, Andrei Petrov
IMAGINEA
Jonas Gritsius, Freddie Young
MONTAJUL
Stanford C. Allen, Tatyana Shapiro
SCENOGRAFIA
Valeri Yurkevich
COSTUME
Marina Azizyan, Edith Head
MACHIAJ
Vassili Gorjunov, Sydney Guilaroff, John O'Gorman, Sofia Smirnova, Tom Smith.
LOCATII DE FILMARE
Rusia: Moscova, Leningrad (Sankt-Petersburg).
GENUL
aventură, dramă, familie, mister, fantezie
FILMAT
ianuarie 1975 - august 1975
COLOR
Technicolor
DURATA
100 minute.
PREMIERA
aprilie 1976 (USA)
NOMINALIZAT la
- Premiul Golden Scroll pentru cel mai bun film de fantezie.
PREMII
- Premiul Honorary Diploma la Festivalul Internațional de la Teheran.
TRIVIA
- nicio pasăre de culoare albastră nu a putut fi găsită în Rusia, așa că producătorii au vopsit de mână câteva mii de porumbei;
- atât Katharine Hepburn cât și Shirley MacLaine au renunțat la roluri înainte de începerea filmărilor;
- James Coco, inițial distribuit în rolul Câinelui, nu s-a putut hrăni cu mâncarea rusească, așa că a mâncat doar pâine și unt; ca urmare s-a îngrășat atât de mult, încât costumele nu i s-au mai potrivit și a fost înlocuit de George Cole. Mai târziu, Coco avea să povestească: „Ne-au spus că vor termina filmul până în august, dar nu ne-au spus și în care an! Am înțeles că Elizabeth Taylor își scrie deja felicitările de Crăciun!;
- Irwin Kostal, compozitorul american s-a certat cu Andrei Popov, compozitorul sovietic. Popov voia muzică de jazz, iar Kostal voia o muzică gen „Volga, Volga"!;
- veteranul regizor George Cukor (care avea 77 de ani la acea dată) povestea că a primit plângeri din partea tehnicienilor și actorilor ruși cu privire la Jane Fonda. Ei se plângeau că în loc să-i lase să-și facă treaba, ea îi urmărea și le dădea citate din Karl Marx, dorind să îi atragă în discuții politice. Ei i-au spus lui Cukor că Jane Fonda ar trebui să-i lase în pace pentru că ei sunt deja comuniști, așa că Fonda nu are cum să-i mai convertească la marxism! Au amenințat că vor intra în grevă! Producătorii au vorbit cu Fonda și actrița a încetat să mai facă prozeliți comuniști în... URSS!;
- operatorul de imagine Jonas Gritsius a fost înlocuit cu Freddie Young în momentul în care s-a aflat că nu mai filmase niciodată un film în culori!;
- George Cukor a acuzat-o pe Cicely Tyson că face magie vodoo pentru a îi sabota filmul! Relațiile dintre regizor și actriță s-au deteriorat în asemenea măsură, încât atunci când Tyson venea pe platou, aceasta întreba cu voce tare: „A murit boșorogul?";
- atât de multe probleme și certuri s-au iscat pe platourile de filmare din Rusia, încât George Cukor și producătorul Edward Lewis își vorbeau numai prin intermediul avocaților;
- piesa „Pasărea Albastră” ("The Blue Bird" sau "L'Oiseau Bleu") de Maurice Maeterlinck s-a jucat pentru prima oară pe Broadway în 1910;
- faimosul ziarist Rex Reed a vizitat platourile de filmare de la Leningrad și a fost martor al războiului total dintre toată lumea cu toată lumea! În momentul în care a fost prezentat lui Elizabeth Taylor, ziaristul a întrebat-o cum de este așa de senină în toată acea harababură. Elizabeth Taylor i-a dat celebrul răspuns: "I've been through it all, baby. I'm Mother Courage".
- Elizabeth Taylor a sosit la Leningrad (Sankt-Petersburg) în stilul binecunoscut, cu 200 de valize și cu întregul anturaj cu care era obișnuită. Nici ea nu s-a putut acomoda cu mâncarea rusească, astfel că a cerut să îi fie adusă mâncare direct din Anglia. Condițiile de la studiourile sovietice nu erau tocmai pe gustul lui Elizabeth Taylor. Lipsea până și hârtia igienică, facilitățile obișnuite pentru un megastar ca Elizabeth Taylor erau inexistente... Dar, paradoxal, Elizabeth Taylor și-a jucat toate cele 4 roluri cu pasiune și a stat deoparte de războiul care se purta non stop pe platourile de filmare.
- aparte de certurile dintre tehnicieni și producători, actorii ruși s-au împrietenit cu marile dive americane, Elizabeth Taylor și Ava Gardner.
