REVIEW:
O calatoire nostalgica in timp a unui barbat care isi re-aminteste despre...ultima data cand a vazut Parisul!...Parisul, cel mai frumos decor pentru un film hollywoodian! Si daca acest film este despre deliciile vietii boeme, despre dragoste si fericire, tragedie neasteptata, drama familiala si nostalgie, atunci avem toate ingredientele pentru o melodrama tehnicolor de succes. Turnul Eiffel apare doar pe generic, dar Parisul este "vandut" mult mai inteligent spectatorilor: orasul este viu si multicolor, ca un alt adevarat personaj al acestei drame. Strazile animate si cafenelele si bistrourile pariziene unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, podurile romantice si pietele largi pline de turisti si indragostiti, forfota si culoarea orasului care vibreaza pe ecran, toate inducand spectatorilor fie nostalgia dupa "orasul luminilor", fie dorinta irepresibila de a-l vizita imediat.
"Ultima data cand am vazut Parisul" este o adaptare dupa "Babilonul revizitat" de F. Scott Fitzgerald, nuvela scrisa in 1931, despre niste americani expatriati la Paris, traind din plin excesele vietii boeme pariziene din anii '20 si efectele depresiunii economice din 1929. Numai ca scenaristii au facut o mica modificare: au mutat actiunea filmului in anii de dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. F. Scott Fitzgerald imaginase povestea sa in anii interbelici si recrease lupta lui de scriitor in devenire in caruselul cosmopolit al Babilonului epocii noastre, Parisul. Scenaristii de la M.G.M. au mai facut o modificare: in carte, Helen (Elizabeth Taylor) nu apare deloc, desi toata lumea vorbeste despre ea. In film ea devine personajul de baza.
Hollywoodul a transformat cartea dupa tiparele sale, facand-o accesibila publicului mainstream, cu clisee previzibile (el bea prea mult, el are blocaje in munca sa de scriitor, ea se simte neglijata, ea se imbolnaveste...). Aducand-o pe Helen in prim plan a fost o mutare inteligenta. Dar mutarea actiunii filmului este principalul defect al sau. Povestea era din 1931, vreme la care lumea intreaga se trezea cu dureri de cap dupa lunga perioada de nebunii si petreceri, a vietii fara griji din anii '20. Povestea lui Charlie care vine inapoi la Paris ca sa isi revada fetita nu era doar povestea unui singur om, ci povestea unei intregi generatii ce incerca sa isi regaseasca inocenta.
Schimband timpul actiunii, s-au schimbat si resorturile povestii. Nemaiavand tema generoasa a nuvelei lui Fitzgerald in spate, filmul ramane doar cu povestea depresiva, de un gust teribil de amar, a timpului pierdut. Ceea ce vedem este un flashback catre zilele frumoase de odinioara, imediat dupa terminarea razboiului...Van Johnson se indragosteste de Elizabeth Taylor, se casatoresc, au o fetita si trec prin toate experientele unui cuplu. Urmeaza adulterul, betiile, lipsa de comunicare, ratarea in cariera. Dorinta lui cea mai mare este să reuseasca sa scrie un roman mare. Pe masura ce povestea lor de dragoste avanseaza, incep să se inmulteasca si crizele lui de gelozie. Intr-un final cei doi se cearta, iar Charles pleacă, gest pe care il va regreta dupa aceea toata viata. Este povestea unui (alt) american la Paris, in cautarea femeii care i-a luminat candva viata...
Pana la urma, chiar nu mai are importanta ca scenariul s-a departat de "Babilonul revizitat", pentru ca, paradoxal, filmul are aceeasi forta ca si cartea. Desi scenariul are destule suisuri si coborasuri, povestea este inchegata, iar filmarile abunda de decoruri exterioare splendide, la Paris si la Monte Carlo. Personajele au consistenta, iar chimia dintre Taylor si Van Jonson e fascinanta. Nu e un film perfect si nici macar cea mai buna melodrama, dar merita sa va bucurati ochii cu o Liz Taylor tanara si imposibil de frumoasa, plimbandu-se pe strazile Parisului. Singurul personaj voios, tonifiant, din film este tatal lui Helen, Walter Pidgeon, cel care e adevaratul boem, dar si el apare intr-un carucior cu rotile la sfarsitul filmului, asa ca pana si el ne da alte motive de depresie. Dar un motiv de speranta tot strabate spre finalul filmului: inocenta si bucuria de a trai a micutei fetite pentru care Charles s-a reintors la Paris. Donna Reed este sora mai mare a lui Helen, sumbra si razbunatoare, iar Eva Gabor este in mod previzibil devoratoarea de barbati. Avem si o surpriza: Roger Moore in rolul sau de debut, in rol de sportiv care cauta o aventura cu Liz Taylor.
"Ultima data cand am vazut Parisul" era cea de-a patra premiera cinematografica din 1954 cu Elizabeth Taylor. In timpul productiei la acest film, Elizabeth Taylor afla ca este din nou insarcinata...Motiv de bucurie dar si de ingrijorare: desi era cea mai mare vedeta a casei M.G.M., urma sa fie iarasi supendata, datorita nasterii. Asta insemna ca Liz Taylor devenea indisponibila pentru filmari si M.G.M. urma sa o suspende pur si simplu, adica sa o lase fara salariu!
Fara prezenta luminoasa a Elizabethei Taylor, "Ultima data cand am vazut Parisul", desi filmul are forta, probabil ca ar fi fost de multa vreme uitat. Filmul lui Richard Brooks e plin de culoare, romantism si tragedie. Helen Rose are ocazia sa o imbrace fastuos in acest film pe Elizabeth Taylor. Mai mult, regizorul reuseste sa o indrume pe Elizabeth Taylor atat de bine, incat s-a spus ca este cel mai bun rol al ei dupa cel din "Un loc sub soare". In anii '50 si '60 etalonul frumusetii feminine era tanara Liz Taylor, iar filmul acesta este dovada definitiva si irevocabila a acestei asertiuni: Taylor la 22 de ani este ireal de frumoasa. Bun gust, decor generos, culoare, lacrimi, Paris...Reteta hollywoodiana infailibila a succesului !
TITLUL FILMULUI
"ULTIMA DATA CAND AM VAZUT PARISUL"/"THE LAST TIME I SAW PARIS" (S.U.A./M.G.M./1954)
PROMO
"O dramă despre viaţă şi deziluzii" (M.G.M.).
DESCRIERE
Charles (Van Johnson) se reîntoarce la Paris, copleşit de amintirile pe care le are din perioada de după sfarsitul celui de-al doilea Război mondial când a întâlnit-o pe Helen (Elizabeth Taylor), cu care a trait o mare poveste de dragoste... Charles, care era un reporter american, venise la Paris sa relateze despre Ziua Victoriei; aici o intalneste pe frumoasa Helen, de care se indragosteste iremediabil. Charles si Helen se casatoresc, iar Charles, ramas la Paris pe un salariu modest de ziarist, viseaza sa devina romancier. Din pacate, toate editurile il refuza, iar Charles este gata sa renunte la scris. O ruda de-a lui Helen moare si le lasa mostenire o avere imensa in Texas. Pe masura ce se bucura de placerile bogatiei, Charles pierde atat ambitiile literare, cat si dragostea lui Helen. Autodistrugerea sa va duce la o tragedie neasteptata...
DISTRIBUTIA
Elizabeth Taylor (Helen Ellswirth), Van Johnson (Charles Wills), Walter Pidgeon (James Ellswirth), Donna Reed (Marion Ellswirth), Eva Gabor (Lorraine Quarl), Roger Moore (Paul Lane).
REGIA
Richard Brooks.
SCENARIUL
Julius J. Epstein, Philip G. Epstein, Richard Brooks, dupa nuvela "Babylon Revisited" de F. Scott Fitzgerald.
PRODUCATOR
Jack Cummings.
FILMAT
intre aprilie - mai 1954.
PREMIERA
noiembrie 1954
FILM COLOR
Technicolor.
DURATA
116 minute.
GENUL
drama, after-war, dragoste, tragedie.
TRIVIA
- inexplicabil, M.G.M. a uitat sa reinoiasca copyright-ul acestui film;
- fiind de domeniul public inca din 1982, acesta este cel mai difuzat film pe televiziunile prin cablu;
- debutul lui Roger Moore (vitorul Simon Templar si James Bond) in cinematografia americana;
- ultimul rol al lui Van Johnson la casa M.G.M.;
Vezi TRAILER aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu